Europarlamentarul Nicu Ștefănuță: „Am intrat în categoria țărilor de tip Moldova, Georgia, Armenia, din punctul de vedere al instabilității politice”

După cele patru scrutine care au avut loc anul acesta, Nicu Ștefănuță s-a evidențiat ca fiind politicianul sibian care a primit, în mod direct, cele mai multe voturi. La 42 de ani a fost ales pentru a doua oară în Parlamentul European, unde a devenit și vicepreședinte, de această dată ca independent. Am început interviul cu Nicu Ștefănuță întrebându-l cum ne percep, zilele acestea, oficialii Europei.

În interviul acordat cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, discuția cu Nicu Ștefănuță a pornit de la modul în care este percepută scena politică românească și a continuat cu legătura pe care politicienii o mai au cu lumea reală. Nicu Ștefănuță a vorbit și despre modul în care țara noastră (nu) reușește să atragă fonduri nerambursabile, despre rolul fast jucat de Iohannis în ultimele săptămâni, dar și despre cum Nicu Ștefănuță este singurul politician care, în biroul de la Sibiu, are un afiș despre drepturile minorităților sexuale.

Reporter: Cum se vede de la Bruxelles ceea ce se întâmplă acum pe scena politică din România? Care este impresia dumneavoastră în întâlnirile cu oficiali europeni și din alte țări, ne mai ia cineva în serios?

Nicu Ștefănuță: Impresia este, un pic, de Georgia sau de stat despre care nu știi azi dacă o să fie stabil și mâine instabil. Am intrat în categoria țărilor de tip Moldova, Georgia, Armenia și altele de genul acesta, din punctul de vedere al instabilității politice. Lumii îi este frică să întrebe unde suntem, iar asta se vede și pe piețele financiare, unde au scăzut ratinguri, bursa a pierdut miliarde de euro. Și piețele financiare sunt un indicator foarte bun de încredere…

Discuții au mai fost, cum că România a mai avut o perspectivă negativă a ratingului până în luna martie 2022. Și nu s-a prăbușit țara…

Așa este. Dar luate toate împreună desenează o imagine destul de clară: este o pierdere de încredere. În același timp, toată lumea îl înjură pe Iohannis, dar acțiunea lui în CSAT, inclusiv anularea, alerta asupra influenței TikTok au fost văzute drept lucruri bune. Sincer, cred că lumea ne privea și mai instabili dacă mergeam cu alegerile înainte, alegeam un candidat extrem de ciudat, despre care nu știa nimeni. Măcar acțiunile acestea de ultimă oră au fost apreciate. Știu că multă lume îl înjură pe Iohannis, mie mi s-a părut destul de determinat în ultima vreme.

Și atunci cum să interpretăm două evenimente relativ recente: mondena inaugurare a catedralei Notre-Dame din Paris și reuniunea de la reședința șefului NATO, unde s-a discutat despre Ucraina cu țările vecine acesteia. La niciunul dintre aceste evenimente, România nu a fost reprezentată. Ce să înțelegem din această derulare de evenimente?

Sincer, la Paris nu a fost un eveniment de invitat toți șefii de stat. A fost un eveniment țintit al lui Macron pentru a-l aduce pe Trump la aceeași masă. A fost un eveniment organizat pe repede-înainte cu acest scop, iar asta știu din sursă sigură. Au folosit „scuza” redeschiderii catedralei pentru a organiza o întâlnire rapidă între Trump și Zelenski. 

Imediat după dezvăluirile legate de influențele ilegale prin TikTok  în campania electorală din România ați cerut, prin Parlamentul European, audierea șefului TikTok. Mai este acestea un subiect interesant la nivel european?

O, da. Este pentru că și Comisia Europeană a deschis o anchetă oficială, care se poate solda cu o amendă de până la 6% din cifra de afaceri pentru TikTok. Dar nu numai atât: acum au început și la noi discuțiile despre limitarea rețelelor, după cum mai multe țări au interzis pe teritoriul lor utilizarea unor rețele.

Albania a decis recent…

Da, Albania, dar și Statele Unite au cerut o soluție, astfel încât controlul „să fie pe solul lor”. Până la urmă, acestea sunt și niște rețele strategice. Tu, dacă minți în presă, s-ar putea să ai consecințe: să fii dat în judecată și alte astfel de consecințe. De ce să nu fie la fel și pe platformele de socializare?

Când Iohannis „domnește”

Cu toate aceste discuții despre influența TikTok, zilele trecute a apărut și informația că PNL a plătit o parte din campania lui Călin Georgescu pe TikTok, nemarcată…

Ce să mai zic… PNL, PSD au făcut politici de tot felul. Acum știm și din alte runde de alegeri că ei încercau să mai dea voturi și în dreapta și în stânga, să împingă fie UDMR, fie mai știu eu ce. Aici „s-au fript” ambele partide cu Georgescu, deoarece a devenit popular în rândul oamenilor, a devenit un fel de alternativă, un independent în contextul în care lumea s-a săturat de partidele clasice. Electoratul chiar a dat o palmă clasei politice actuale…

Care clasă este, în continuare, la conducere: avem tot același președinte și tot același premier. Și aici voiam să ajung cu următoarea întrebare: poziția lui Iohannis este contestată de o parte a societății, care îi cere să se retragă și să lase locul președintelui Senatului, mult mai legitim din perspectiva votului dat. Cum vedeți că decurge relația dintre autoritățile de la Bruxelles și Strasbourg cu Klaus Iohannis?

Mai bine decât cu mulți dintre alegători, în sensul că eu cred că președintele Iohannis își ia partea aceasta de relații externe foarte în serios. Nu doar ca sibian, eu l-am urmărit foarte atent pe Iohannis cu toate neajunsurile lui și ceea ce spun oamenii despre el. Totuși, în situații cheie, el intervine și «domnește». Este chiar suveran pe scena politică. Și nu cred că este nimeni în România care să aibă o putere echivalentă acum. De aceea, soluția aceasta cu «hai să mergem cu președintele Senatului» – care până mai ieri era Ciucă, o persoană care nu era respectată de nimeni, iar acum este Bolojan – se poate, mă rog, discuta. Dar CCR-ul a spus că soluția până la organizarea alegerilor ar fi să păstrăm președintele. Eu sunt de acord cu asta, pentru că își trebuie o fărâmă de stabilitate într-un ocean care se mișcă tulburat rău, iar aici mă refer la politica românească actuală. Măcar președintele constant, care – de bine, de rău – a fost de zece ani peste o Românie care nu a dus-o chiar rău dacă ne uităm la toate analizele – despre politică se poate discuta mult și bine -, cred că este o oază de stabilitate, totuși.

Nicu Ștefănuță este membru al comisiei pentru Bugete și al comisiei pentru Industrie, Cercetare și Energie, din Parlamentul European. Sursa foto: Nicu Ștefănuță

Acum, că România nu a dus-o chiar rău nu știu cum poate fi interpretat prin prisma rezultatelor votului din alegerile anulate. Oamenii pare că au condamnat foarte rău…

Da, au condamnat clasa politică. Dar România o duce, uneori mai bine și în ciuda ei, a clasei politice. Depinde și de trendul mondial, de creșterea europeană care după criza din 2014 – 2015 și-a revenit, a fost și acel plan de redresare de care n-am prea beneficiat… Toată lumea știe acest lucru, și eu îl știu ca om care a candidat anul acesta: diferențele sociale în România sunt enorme. Chiar dacă indicatori precum PIB se văd bine, diferențele dintre câștigătorii economiei și perdanți sunt foarte mari. Tinerii, mai ales, sunt lăsați în urmă economic și social. Își pot lua o locuință foarte, foarte greu.

Aș mai avea o singură întrebare pregătită pe subiectul relației cu Bruxelles. Ce așteptări credeți că are Comisia Europeană de la noul guvern al României?

De a avea un plan economic cât mai clar, de a reduce deficitul și să investească foarte mult. Pe mine, personal, mă înspăimântă că suntem în 2025 și nu avem încă programele operaționale și ghidurile definite. Și acestea ar fi trebuit să aducă amar de bani. Mai avem doi ani de împlinit PNRR-ul și nu s-a pus o cărămidă la spitale, sunt foarte multe lucruri absolut deraiate de la calendar. 2024 a fost un an pierdut, pentru că am stat cu pomeni electorale și cu alegeri și am pierdut vremea. Iată că mai și prelungim agonia.

Mai este vreo țară care să se descurce atât de greu în ceea ce privește absorbția de fonduri europene?

Trebuie să mă uit peste date. Eu îi urmăresc mult pe polonezi, care au reușit să își schimbe țara, au făcut-o «trăsnet». Au depășit Spania, au făcut lucrări de infrastructură din bani europeni. Chiar dacă au avut guverne care «nu ne plăceau», și-au văzut de treabă și au cheltuit banii europeni. Asta lipsește în România, unde este un așa «dolce far niente» foarte frustrant la toate ministerele responsabile. Poate are de-a face cu centralizarea din România. Noroc că, acum, Programul Operațional Regional se dă direct la regiuni, dar administrațiile sunt extrem de lente. Iar asta este o mare problemă.

Relația dintre politicieni și oamenii normali

Practic, în acest moment, politicianul Nicu Ștefănuță este cel mai votat politician sibian: la alegerile parlamentare ați primit peste două sute de mii…

275.796 de voturi…

Ei, în contextul în care sunteți cel mai votat politician sibian, care credeți că sunt, în acest moment, principalele nevoi ale românilor?

Nevoia de stabilitate. Cred că este o spaimă a războiului, vă zic sincer. Nu se vede ca teama numărul unu, aceasta este reprezentată de prețuri, de inflație, economia. Cred că oamenii se simt săraci, din cauză că nu mai fac față la cheltuieli. Asta, împreună cu războiul sunt temele principale ale românilor, iar pe trei este sănătatea. Sănătatea care este precară nu doar pentru că avem orașe poluate, dar nu avem spitale ca lumea. Iar asta se vede în orice oraș al României. Sibiul este considerat un oraș bogat și uite că, în afară de privat, nu avem un spital cum trebuie. 

Am adresat această întrebare deoarece există o impresie, pe care și eu o împărtășesc, că politicienii – indiferent de nivel – au cam pierdut contactul cu realitatea. De aceea vă întreb de unde știe Nicu Ștefănuță, care este de șase ani europarlamentar, cu un salariu pe care majoritatea românilor îl visează doar, vine rar prin Rășinariul în care a crescut și prin Sibiu…

Vin foarte des, să știți…

Bun, și cum luați, ca politician, contact cu realitatea?

În acest an 2024, am stat cam șase luni în stradă. Da, a fost an de campanie, dar atât am stat în stradă până când astmul bronșic pe care îl am mi-a luat-o razna. Din februarie până în iunie nu am fost la Bruxelles decât de două ori, iar în toamnă am fost din nou foarte mult în România. Cum îmi aflu datele? Ca europarlamentar sunt, jumătate din timp, la Bruxelles sau la Strasbourg. Sunt weekend de weekend în țară, poate nu tot mereu la Sibiu, deoarece mai trebuie să fiu și la București, la Cluj, la Timișoara, la Iași sau la Constanța, unde am birouri, dar vorbesc mult cu oameni. Și citesc foarte mult sondaje, dar nu cu oameni, ci cu teme. Dacă am știut să îmi formulez temele de campanie a fost și pentru că am citit foarte mult din ceea ce ziceau oamenii că îi doare. Dau un exemplu: criza locuințelor. Aceasta se vedea în sondaje de peste un an, dar – totuși – la europarlamentare am fost singurul politician care a vorbit despre locuințe. Cum este posibil așa ceva? Partide care au milioane de euro în dotare, față de noi, care am avut 50.000 de euro în campanie, nu au fost în stare să perceapă că asta este o temă. Abia în toamnă, la alegerile parlamentare, au început să vină cu tot felul de idei năstrușnice, cum era aceea cu casele la 35.000 de euro. Dar, în iunie, eram singurul care vorbeam despre case. Prin urmare, nu cred că sunt «out of touch», nu cred că sunt departe de oameni. Mi-am păstrat, zic eu, calitatea de a putea vorbi cu oamenii normali și de a asculta ceea ce se întâmplă cu adevărat.

A fost o decizie care așa o să rămână, veți rămâne independent?

Da, cred că a fost o decizie bună. Țin minte când am anunțat asta în urmă cu un an, chiar la Sibiu, și țin minte v-ați uitat cam toți un pic sceptic la «nebunul acesta care va încerca asta». Nu vreau să zic acum că «v-am zis eu», pentru că a fost foarte multă muncă. Încă o dată nu mi-ar mai veni să fac asta, pentru că a fost enorm de lucru. Dar în același timp am simțit că este o saturație cu clasa politică și cu partidele clasice, care s-a văzut și la prezidențiale, acum. Și în același timp am simțit că este o deschidere spre o politică mai modernă. În Sibiu, de exemplu, am luat peste 13% din voturi și oamenii nu sunt cei mai progresiști din lume. În Sibiu sunt oameni conservatori. Mă critică des, pentru că vorbesc și despre drepturile LGBT și mai știu eu ce, dar cred că m-au simțit și ca pe un fiu al satului. Și calitatea asta de fiu al satului nu vreau să o pierd niciodată.

Nicu Ștefănuță consideră că este văzut, în continuare, drept un „fiu al satului”. Sursa foto: Silvana Armat / Turnul Sfatului

Tema LGBT în Sibiu

Este în Sibiu tema LGBTQ+ o temă reală?

Nu. Este o temă inexistentă în Sibiu. Însă, asta nu înseamnă că nu sunt copii, tineri, oameni de toate vârstele care nu suferă din cauza ideilor preconcepute a societății. Am și o poveste frumoasă din campanie, cu un voluntar în campania de strângere de semnături. Acest voluntar este din comunitatea LGBT din Sibiu și a vorbit cu o sibiancă pe malul Cibinului. «Dom`ne, eu îți semnez, că ești băiat frumușel, simpatic, nu ca șeful ăla al tău, de care nu îmi place și care este cu LGBT-ul», zice sibianca. La care voluntarul, «doamnă, știți ce, eu sunt LGBT-ul și șeful meu e ăla frumușelul, așa că vă rog să semnați aici». Care este ideea? Ideea este că mi-a plăcut că am și făcut un pic de educație în alegerile acestea. Cred că mai este nevoie și de educație, nu numai să răspundem oamenilor la preconcepțiile și educația pe care le au, ci să adăugăm la educație, dacă se poate.

Apropo de asta: cum ați interpreta faptul că sunteți singurul politician sibian – de alții din România nu știu – care are în biroul său de un afiș cu referință la minoritățile sexuale. Un astfel de afiș într-un sediu PSD sau PNL cred că ar fi urmat de un incendiu…

Mie mi se pare normal. La un moment dat o să crească și înțelegerea aceasta. Eu am întâlnit părinți, când se face joncțiunea dintre copii și părinți, legătura între generații, când părinții nu mai sunt atât de supărați pe copiii lor că și-au dezvăluit o astfel de preferință și încearcă să îi iubească în continuare. Pentru că eu nu pot să îmi imaginez o situație în care fata mea să îmi spună ceva și eu să îi spun «gata, de azi nu te mai iubesc, părăsește casa». Și la fel ca mine sunt convins că sunt mulți alți părinți.

Care este relația dumneavoastră cu partidul SENS? Sunt voluntarii care v-au susținut la europarlamentare.

Sunt o parte. O parte au dorit să facă și pasul politic. Eu am spus că voi rămâne independent, așa m-au ales oamenii, o perioadă cel puțin. I-am susținut acum, în toamnă, pentru că știu că sunt oameni tineri, cu intenții bune și, probabil, va dura relația aceasta de cooperare, cumva.

De ce a fost campania aceea derutantă de pe TikTok, cu „am votat Călin Georgescu, acum votăm SENS”?

Nu știu, sincer. M-am delimitat foarte tare de mizeriile acelea din perioada campaniei. Nu știu, poate, pe de o parte, cineva a vrut să ia votul tinerilor și SENS a fost un partid destul de popular în rândul tinerilor. Mai departe, efectiv nu știu ce alte grozăvenii… Bine, la un moment dat am văzut un dezastrul total, cu Georgescu și USR, deci nu știu cine în ce laboratoare a creat. S-ar putea să fie vorba și de niște aventurieri. Dar, cu siguranță, între cele două părți nu a existat nicio colaborare.

Cu cine veți vota la alegerile prezidențiale?

Nu o să declar în acest moment. Cert este că va trebui să fie cineva pro-european, pro-atlantist. Nu știu cine sunt candidații, în acest moment, se aude doar. Doar unul s-a anunțat oficial, Nicușor Dan.

Și tocmai a fost anunțat Crin Antonescu din partea PSD-PNL…

Cert este că îmi este greu în acest moment să zic. Dar trebuie să avem maturitatea să alegem pe cineva pro-european și pro-occidental care să și poate să învingă pe oricine ar veni din extrema dreaptă.

Problema locuinței: cum este „tradusă” în politici publice

Dacă ne întoarcem la discuția din campania electorală, pe problema locuinței. A trecut mai bine de jumătate de an de la alegeri: ce ați făcut, ca europarlamentar, și ce puteți face în continuare exact pe chestiunea aceasta, a locuirii? Cum poate fi rezolvată în România?

În primul rând am înființat o comisie pentru locuințe la Parlamentul European, ceea ce e nou. Apoi, avem comisar pentru locuințe, Jorgensen, din Danemarca, ceea ce iarăși este nou. La toate acestea am contribuit și le urmăresc, «urmăresc cu atenție și îngrijorare», vorba lui Iohannis, dar vreau să găsesc exact unghiul unde pot influența. De exemplu, la PNRR urmăresc cheltuirea banilor pe locuințe sociale. Sunt 300 de milioane de euro din PNRR. Cu renovarea de cămine… Apropo, nu mă interesează doar zona de locuințe, ci și căminele și internatele, care sunt o problemă care contribuie la criza locuirii. În Cluj, de fapt marea problemă este lipsa de cămine: la 90.000 de studenți sunt 13.000 de locuri în cămine. Și atunci toți studenții invadează piața imobiliară și ajung doar copiii cu bani să stea în Cluj. Deci este și o problemă de diferențe sociale. Chestiunea locuinței are vreo șase sau șapte componente, de la fiscalizare, la reguli de construire. De exemplu, nu mi se pare în regulă cazul Nordis, în care oamenii să dea banii jos pe un apartament care este desenat pe hârtie. Cine îți dă prefinanțare doi ani de zile fără dobândă? Dacă ai cere mâine 80.000 de euro, ți-ar da cineva pe o promisiune peste doi ani sau ți-ar cere dobândă de când ai semnat? Toate aceste lucruri fac un complex, cu reguli despre piața imobiliară, finanțare pentru locuințele sociale, rata dobânzii, ce fel de contract de muncă îți trebuie ca să poți accesa un credit, deci sunt multe componente această problemă. Și îmi place foarte mult pentru că poți să lucrezi pe mai multe zone. Poate nu se vede imediat… Și pe sărăcia energetică este iarăși o problemă, deoarece degeaba primești o locuință la care plătești 1.500 de lei gazul, iarna.

Și politicile astea publice când vor fi simțite?

Eu zic că în actualul mandat de cinci ani pe care îl avem le vom simți. Sunt sigur de asta.

Despre proiectul spitalului județean din Sibiu

Ați amintit și mai devreme de proiectul spitalului județean. Iarăși pare că intră în adormire proiectul acesta. De la Parlamentul European se mai întrevede vreo posibilă linie de finanțare nerambursabilă?

Eu dacă înțeleg foarte bine, și finanțarea din programul pentru sănătate a căzut, era ultima linie de viață, dacă nu mă înșel. Am urmărit atent de la PNRR, la POS și la ce a mai rămas. Este tragic și nu cred că într-un astfel de caz Comisia Europeană poate interveni peste autoritățile din țară. Pentru că fiecare țară își face PNRR-ul ei și își împarte socoteala pe spitalele ei. Va trebui să văd dacă ideea unui spital municipal nu poate reapărea…

Ideea aceasta există, Primăria vrea să preia Spitalul CF pentru a-l transforma în spital municipal. Dar vorbim, totuși, de o unitate mică…

Este păcat, bine măcar că nu am mai avut acea chestie ipocrită de campanie cu simulări tridimensionale și mai știu eu ce. Dar e mare păcat pentru sibieni. Și dacă se face spital municipal sau orice fel de spital eu voi încerca să ajut cu tot ceea ce pot, cu relațiile mele la Banca Europeană de Investiții, fonduri europene, cu orice pot, pentru că este cea mai mare problemă. Și familia mea, și eu, când suntem la Sibiu, la un singur spital mergem, Județeanul de urgență.

În final, doresc să urez sibienilor un Crăciun fericit. Eu voi rămâne europarlamentarul sibienilor și un politician și local, nu doar european sau național, care iubește temele Sibiului și se bate pentru ele.

Sursa foto principală: Silvana Armat / Turnul Sfatului