VIDEO Imagini cu Săliștea de acum 70 de ani. Plus o legendă: de ce erau săliștencele urâte și cum au devenit apoi cunoscute pentru frumusețea lor

Un video din 1956 prezintă imagini inedite din Săliște, în plină iarnă, în contextul prezentării produselor realizate de către membrii cooperativei de aici.

”La cooperativa comunală a avut loc Adunarea agenerală a membrilor cooperativei. Darea de seamă a oglindit importantele realizări ale acestei cooperative.

În anul 1955 s-au distribuit prin intermediul cooperativei cantități însemnate din cele mai diferite mărfuri: îmbrăcăminte, cele mai felurite stofe și țesături.

S-au lucrat numeroase costume naționale, brodate după specificul regiunii în cadrul secției organizată de către cooperativă.

În schimbul mărfurilor industriale, cooperatorii din Săliște au trimis către orașe produse agricole în valoare de mai multe sute de mii de lei”, se transmite în imaginile publicate pe pagina de facebook Cineclic.

Săliște era o apariție constantă în presa națională a vremii, zona fiind cunoscută pentru produsele agricole de aici, dar și pentru portul popular și tradiții.

Revista ”Magazin” publica în aceeași perioadă, în anul 1957, un reportaj din Săliște. Acesta începea cu o legendă care explica de ce sunt frumoase săliștencele:

”Sînt exact 500 de ani de cînd se spune că s-ar fi petrecut uimitoarea întîmplare, care a făcut celebritatea unui sat pină atunci uitat de Dumnezeu și de oameni și care purta, din vremuri îndepărtate, numele de Săliște.

La 1458 deci, rege al Ungariei era tînărul Matei Corvin, iar conte de Sibiu, sub jurisdicția căruia se găseau săliștenii, George Dotzi.

Multele și pustiitoarele războaie medievale lăsaseră și Săliștea și atîtea alte sate, fără bărbați și contele Dotzi nu avea cu ce să-și muncească întinsele pămînturi, cui să încredințeze numeroasele sale turme. A făcut atunci, în numeles ăliștencelor, o întîmpinare către coroană, în care acestea cereau colonizarea în satul lor a unui număr de bărbați corespunzător cu al femeilor.

Și cum săliștencele erau urîte foc, Dozzi a ales de prin țara Ardealului trei fete, una mai frumoasă decît alta și le-a trimis cu jalba la curtea tînărului Matei Corvin.

Acelea care la reședința de vară aregelui se dădeau drept săliștence, erau o romîncă de prin Făgăraș,Vuța lui Voicu, fata unui pădurar secui, Ana Gergely și o săsoaică dinpreajma Sibiului, blondă și plină, pe nume Maria Schramm.

Regele le-a primit pe cele trei frumoase și le-a îndeplinit cererea, trimițînd în Săliște 300 de prizonieri cehi, bărbați voinici și frumoși.

O dată cu solia aceasta vie către săliștence a pornit însă către contele de Sibiu și o solie scrisă, semnată de însuși Mattias Rex, care aflase că săliștencele nu erau de fapt săliștence.

Se spunea în mesajul regal și latinesc că dacă la prima vînătoare pe care regele o va face în munții Făgărașului, nu va găsi în Săliște femei cel puțin tot atît de frumoase ca cele trei mandatare, contelui Dozzi îi va sta capul acolo unde îi stau picioarele.

Matei n-a trecut niciodată prin Săliște. Dar de frica vînătorii ce avea să vină, GeorgeDotzi a strămutat pe alte meleaguritoate femeile urîte din Săliște și a adus aci toate marile frumuseți ale Ardealului, pe care le-a măritat cuprizonierii cehi. Și de atunci e Săliștea vestită pentru femeile sale”, scria ”Magazin”.

Sursa foto: Captură video