M-am înghesuit cu puștanii să prind un „sandwich la juma’ de kil”, în cel mai la modă restaurant din Sibiu

Deschis de câteva zile restaurantul „Sandwich La Juma’ de Kil” este, de departe, cel mai la modă fast-food din Sibiu. Zilnic aici a fost coadă până în parcare, sute de oameni stând și câte o oră la rând ca să primească un sandvici despre care au văzut pe tik tok. Merită?

Am fost să testăm restaurantul cu „Sandwich La Juma’ de Kil”, practic în a treia zi de funcționare, sperând că s-a mai dus hype-ul. Da’ de unde, am găsit parcarea plină – apropo, se află fix în giratoriul de la intersecția Căii Cisnădiei cu Dima și Rahovei, deci practic cel mai aglomerat punct al orașului -, iar coada era până în curte. Am stat vreo 25 de minute să-mi vină rândul să comand și alte 20 de minute să-mi fie gata comanda.

Media de vârstă este undeva în jurul de 19 – 20 de ani și toți au aflat după ce restaurantul s-a promovat intens în ultimele săptămâni pe tik tok. Principalul produs pe care se bazează este, după cum îi spune numele, sandviciul de mari dimensiuni. Unii spun că nu cântărește chiar o jumătate de kilogram, iar eu nu l-am cântărit să pot confirma, ori infirma. Ei bine, acest sandvici mare vine în diverse variante: cu pui crispy, ciolan de porc, pulled pork, carne de vită, șnițel de pui, pui rotisat și altele.Practic, este o jumătate de chiflă mare (coaptă de ei, deci proaspătă), umplută cu ceapă, varză, ardei și alte legume, pe urmă sortimentul de carne selectat, cartofi prăjiți și totul scăldat din belșug în sosuri care te fac să te lingi pe degete.

Înăuntru spațiul nu este foarte mare, are pereți desenați cu spray-ul de ceea ce pare a fi un adolescent puțin talentat, iar atmosfera este dominată de muzica de club dată foarte tare. Practic, arată și se simte ca într-o discotecă de la sat de la începutul anilor 2000. Din punctul meu de vedere, imposibil să stai să mănânci acolo. Cei 50 de tineri din jurul meu clar aveau altă părere…

Un astfel de sandvici costă, în medie, 28 de lei, adică mai puțin decât un meniu al zilei în oraș, fiind suficient cât să te saturi. Eu am testat, să fiu sigur că nu-mi scapă ceva, un sandvici cu pui rotisat, unul cu pui crispy și unul cu ciolan de porc. Sincer vă spun, nu-s rele deloc, e genul de mâncare după care te lingi pe degete și regreți că ai îngurgitat peste o mie de calorii. I-am înțeles perfect de toți puștanii care au stat la coadă, e o mâncare de mari dimensiuni, bună și ieftină. Aș compara acest sandvici cu cel de la Dabo Donner, 90% e la fel.

În schimb, dacă este să continui comparația cu ce avem deja în oraș, aș zice că nu se poate compara cu Marietto, sandvișeria care rezistă pe piața sibiană de mai bine de zece ani. La Marietto sandviciurile au caracter, fiecare are specificul lui, și este gătit într-adevăr unic.

Concluzie? Dacă vrei vreodată un prânz gras, mare și ietin, sau dacă ești mahmur după o noapte agitată, clar „sandwich-ul la juma’ de kil” este o opțiune bună. Ideal ar fi să-l poți comanda acasă, evitând astfel înghesuiala.