VIDEO – La doi pași de Sibiu, două monumente îți spun povești diferite: unul e mormânt medieval, altul e comemorare

În județul Sibiu, dacă ai chef de o evadare din cotidian, nu e musai să urci în munți sau să te pierzi pe străzile din centrul orașului. La doar câțiva kilometri de agitația urbană, în comuna Șelimbăr te așteaptă două repere istorice complet diferite, deși ambele spun povești însângerate și sunt apropiate geografic. Unul vorbește despre visul unei națiuni unite, altul despre jertfa unor soldați căzuți într-un război nemilos.

Movila lui Mihai se află în apropiere de Sibiu, între Valea Săpunului și cea a Sevișului, aparținând de comuna Șelimbăr. Din Piața Mare a Sibiului sunt 4,8 kilometri pe care îi poți face în 8 minute cu mașina, dacă nu este trafic, 38 de minute cu transportul public, o oră dacă mergi pe jos sau 15-20 de minute cu bicicleta.

Ajungi acolo foarte ușor fie că vii dinspre Cartierul Arhitecților, dinspre Bulevardul Mihai Viteazu, pe la Dedeman, ori dinspre Șelimbăr.

Este „kilometrul 0 al ideii de românism”, așa cum îl numește colonelul (rz.) Marius Popența, președintele filialei Sibiu a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, un om care s-a implicat mult în conștientizarea asupra importanței, profunzimii și greutății acestui monument.

Colonelul (rz.) Marius Popența

Mulți sibieni nu știu că, de fapt, Movila lui Mihai sau „La Troiță”, după cum i se mai spune, este o mare groapă comună. Sub monument sunt îngropate trupurile tuturor celor care au murit acum aproape 426 de ani chiar pe aceste meleaguri.

S-a scris una dintre cele mai importante file din istoria României

Pe câmpul de luptă de la Șelimbăr, în 28 octombrie 1599, Mihai Viteazul înfrunta armata principelui Andrei Báthory. În doar câteva ore, oastea voievodului muntean a înclinat balanța istoriei, deschizând drumul către prima unire a Țărilor Române. Trei zile mai târziu, Mihai intra triumfal în Alba Iulia, iar noi, sibienii, putem vizita și respecta acel loc.

Monumentul care se vede astăzi a fost ridicat în anul 1925 de ASTRA și sfințit de Mitropolitul Nicolae Bălan. Ulterior, în anul 1988, după deteriorarea vizibilă a lemnului monumentului inițial, troița din lemn a fost refăcută de Ioan Cozma, mai impunătoare, fiind astfel vizibilă de la mare distanță.

Lucrarea amintește de jertfa celor care au plătit cu viața acel vis al unirii.

În spatele troiței stau povești, documente, serbări naționale și o sumedenie de inițiative lăsate, din păcate, în umbră de goana imobiliară și urbanizarea haotică din Valea Săpunului.

„Când s-au împlinit 400 de ani de la bătălie, am organizat, alături de Academia Forțelor Terestre, singurul eveniment de tip reenactment pe Movilă. Două batalioane de studenți militari din Academia Forțelor Terestre au marcat trupele adverse ale lui Mihai și ale lui Báthory, locul lor de dispunere fiind așezat realist, dar decalat, deoarece acțiunile militare propriu-zise s-au desfășurat, în 1599, de pe Seviș și până sub zidurile Sibiului, pe locul de dispunere al cartierelor dintre străzile Ștefan cel Mare, Bd. Vasile Milea și Bd. Mihai Viteazul. Nu întâmplător, străzile din cartierele Hipodrom se numesc și în ziua de azi, evocator: Mihai Viteazul, Doamna Stanca, Biruinței, Luptei, Călugăreni, Frații Buzești, Haiducului, Călăreților, Guruslău, Mirăslău”, scria Marius Popența într-unul din articolele sale dedicate monumentului.

Sacru și profan

Dacă întorci spatele zgomotului urban și faci abstracție de clădirile înghesuite care se apropie din ce în ce mai mult de Movilă, peisajul te lasă fără cuvinte. Dacă în zilele senine vrei să te bucuri de splendoarea Munților Făgăraș, „La Troiță” este unul dintre locurile în care o poți face. 

Iar dacă vrei să vezi o realitate amară a zilelor noastre, întoarce spatele mărețelor creste și dai cu ochii de clădirile înghesuite și construite la foc rapid, parcă să înghită cât mai repede și nechibzuit parcelele rămase libere în zonă.

„Nimeni nu vrea să blocheze dezvoltarea, dar de ce nu se poate face un plan urbanistic armonios, care să păstreze și să evidențieze comoara istorică pe care o avem? S-ar putea foarte bine lansa un concurs de arhitectură pentru un parc tematic dedicat lui Mihai”, este ideea colonelului în rezervă.

Obeliscul Eroilor, tăcerea de piatră a celor căzuți în Marele Război

Tot în Șelimbăr, dar cu o poveste complet diferită, se ridică sobru și vertical Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial. Se află lângă șoseaua E15A, pe drumul care iese din localitate, pe partea dreaptă. Din Piața Mare a Sibiului faci 11 minute cu mașina, 56 de minute cu transportul public, o oră și 28 de minute dacă mergi pe jos, ori în jur de 30 de minute cu bicicleta.

Obeliscul are o înălțime de 3,70 metri și este împrejmuit cu cruci de piatră care simbolizează jertfa celor căzuți între 1916 și 1918. Realizat în 1932, monumentul poartă și un basorelief cu o cască militară și frunze de laur, semn al biruinței, dar și al doliului.

Crucile din jurul monumentului însumează un cimitir simbolic. Aici au fost îngropați 33 de soldați români și 8 austrieci (13/26 – 15/28 septembrie 1916).

Întrucât cimitirul era destul de greu de întreținut, Comitetul Regional Sibiu al Societății „Cultul Eroilor” a finanțat construirea unei cripte sub altarul bisericii din Șelimbăr, iar în primăvara anului 1932, osemintele eroilor din cimitir au fost mutate aici.

În memoria lor, Societatea Cultul Eroilor Jamboreea a ridicat frumosul obelisc, ce poartă denumirea de Monumentul Eroilor de la Șelimbăr.

Consilierul local Daniela Maria Meițescu este, de asemenea, una dintre persoanele care, de-a lungul timpului, s-a implicat în păstrarea și cinstirea acestor monumente.

Consilierul local Daniela Maria Meițescu

„Avem aici un patrimoniu viu. Fiecare placă de marmură, fiecare cruce, fiecare simbol sculptat e o lecție de istorie. Respectul pentru trecutul nostru e puntea către un viitor coerent”, spune ea.

De unde confuzia

Deși aflate în aceeași comună, Movila lui Mihai și Monumentul Eroilor nu trebuie confundate, spune Marius Popența. Primul evocă un moment medieval, un vis de unire și o figură emblematică – Mihai Viteazul. Al doilea e o lecție de tăcere, demnitate și suferință colectivă, fără chipuri celebre, dar cu un mesaj la fel de puternic: libertatea nu vine niciodată fără preț.

Dacă ajungeți să vizitați cele două monumente, este bine să faceți diferența.

Cu toate acestea, colonelul în rezervă arată că inclusiv Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu face această confuzie.

De unde a plecat totul? De la inscripția aflată pe Monumentul Eroilor. Cei care au făcut-o au decis să scrie: „În amintirea ostașilor lui Mihai Viteazul căzuți pe acest loc în anul 1599 și a ostașilor români căzuți pe întinsul țării în războiul 1916–1918. Jamboreea iulie 1932.”

Marius Popența explică faptul că această confuzie este oarecum de înțeles pentru cei care nu citesc și nu aprofundează, dar nu și pentru persoanele în cunoștință de cauză.

„Din păcate, găsim această confuzie și în documente oficiale”, spune el.

Dacă ajungi să le vizitezi, ține cont de câteva lucruri

Respectă liniștea locului – nu e un loc de picnic sau joacă și în niciun caz un teren de testat ATV-uri, motociclete sau mașini de teren. Monumentele, fie troițe, fie obeliscuri, sunt locuri de reculegere.

Nu vandaliza – Astfel de monumente fac parte din identitatea și moștenirea noastră. Nu scrijeli, nu lipi nimic și nu deteriora monumentul. Riști și o sancționare, conform legii.

Fă curat după tine – nu lăsa gunoaie, flacoane, resturi. Istoria merită un decor curat.

Informează-te – vizitează cu gândul deschis și cu dorința de a învăța ceva nou. Istoria locală e adesea mai vie decât crezi. Ia și copiii cu tine. S-ar putea să le placă.

Implică-te – dacă ai ocazia, participă la o serbare, un eveniment comemorativ sau o acțiune de voluntariat. Sau pur și simplu distribuie povestea mai departe.

Sunt locuri care îți oferă sens, identitate, rădăcini. La Șelimbăr, istoria este gata să fie (re)descoperită de cei care au ochi să vadă și inimă să înțeleagă.

Materialul a fost realizat cu sprijinul a câtorva oameni care au fost de acord să ofere informațiile necesare pentru descoperirea corectă a celor două monumente. Este vorba despre col. (rz.) Marius Popența – Asociația Națională a Veteranilor de Război, filiala Sibiu, Daniela Maria Meițescu, consilier local Șelimbăr, col. (r) dr. Alexandru Bucur și dr. Toma Cosmin Roman, muzeograful Academiei Forțelor Terestre din Sibiu.