Povestea unei operații pe inimă care a redat copilăria lui Niklaus. Cinci minute în plus sau cum rezistă o mamă când timpul se oprește

O mamă știe. Știe atunci când copilul ei nu e bine, uneori chiar înaintea medicilor, știe atunci când copilul ei va fi bine înainte să îi explice medicii și, mai ales, știe exact secunda în care pieptul copilului ei este despicat pentru operația salvatoare pe cord deschis. De unde știe? Pentru că, deși îi despart pereții mai multor încăperi, ea simte pe corpul ei tăietura, arsura, durerea. Dacă aveți vreo fărâmă de îndoială, citiți cu curaj.

Citește și: Doi ani de la o nouă viață. Povestea lui Mario, băiețelul cu o inimă operată și un zâmbet de neclintit

Fiecare răceală, cât de mică, necesita spitalizare. Niklaus a intrat sub supravegherea atentă a Viorelei Cotârlă, medic specialist în cardiologie pediatrică, încă de la două luni, când a fost depistat cu o malformație cardiacă congenitală. La trei luni, găurica aproape se dublase, COVID-19 contractat la cinci luni nu a ajutat nici el, iar la nouă luni diagnosticul era deja clar: defect septal atrial ce impunea operație pe cord deschis.

Citește și: „Minunea lui Carol”. Inima bebelușului de șapte luni a fost salvată printr-o misiune medicală rară în România

Pregătirea pentru operație

La un an și patru luni, Niklaus a putut fi trecut pe lista copiilor ce urmau să fie operați în cadrul misiunii operatorii finanțate de Fundația Polisano din septembrie 2020, desfășurată la Clinica Polisano. Cel mai greu moment pentru un părinte este cel în care îi este luat copilul din brațe pentru a fi dus în sala de operații. Numai cine nu a trăit această dramă poate crede că nu e mare lucru.

Citește și: Primul zâmbet după operația pe cord deschis. Povestea lui Victor, băiatul salvat cu ajutorul Fundației Polisano

„Când mi l-au luat din brațe, nici nu am apucat să îi spun că îl iubesc, să îl pup, nu am apucat să fac absolut nimic și mă gândeam: Doamne, poate e ultima dată când îmi văd copilul. Efectiv am simțit cum l-au tăiat. A fost un moment groaznic, când m-a furnicat tot corpul și am știut că în clipa aceea i-au tăiat pieptul. Atunci am simțit cât de puternică este legătura dintre o mamă și copilul ei. Deși am avut multe luni bune să mă obișnuiesc cu gândul că va fi operat, nu am fost pregătită cu adevărat.”

Sprijinul din afară: oameni care contează

Monicăi îi dau lacrimile atunci când retrăiește orele cumplite de așteptare. Faptul că Diana Țâmpău și Cătălina Costache, de la Fundația Polisano, au fost acolo, lângă ea și lângă ceilalți părinți din acea misiune operatorie, a contat foarte mult pentru că au venit încărcate cu calm și cu răbdare, cu urechi deschise spre îngrijorările părinților care așteptau în fața ușii să intre sau să iasă copiii lor din sala de operații.

Citește și: Dr. Eniko Simai, medicul care leagă copilăria de viață și colaborarea cu Fundația Polisano

Deși cu sufletul mereu la Niklaus, Monica a reușit să se liniștească treptat și orele acelea grele au trecut mai lin în prezența lor empatică. Monica a știut, în secunda în care și-a văzut copilul plin de fire și de tuburi, cu acea certitudine care nu are de-a face cu medicina sau cu știința, ci doar cu intuiția și simțul ascuțit de mamă, că fiul ei este bine și în afara oricărui pericol.

Furie, durere și iertare

Deși i-a citit cărți despre spitale și copii operați și i-a explicat cum a putut mai bine ce se va întâmpla cu el, Niklaus a fost foarte supărat pe mama lui imediat ce a ieșit din intervenție.

Citește și: Povestea unui copil curajos. Cum Albert a înfruntat o intervenție pe cord deschis la doar opt ani

„Când am mers la ATI să îl văd în prima clipă după operație, m-am uitat la el și i-am spus că îl iubesc, și el a întors capul și a închis ochii, nu a vrut să mă vadă (aici vocea Monicăi se rupe). A fost foarte supărat pe mine, două zile nu m-a privit deloc. Am simțit că îmi reproșează că am permis să se întâmple asta cu el. A fost o durere imensă. Era normal să fie furios și supărat după cele întâmplate. I-am dus cărțile preferate, i-am citit tot mereu. Am comunicat mult cu el și asta l-a ajutat. O zi și o noapte întreagă am stat cu el fără să mă mișc de acolo, pentru că se agita în clipa în care plecam. După ce ne-am mutat pe salon, a început să zâmbească și a vrut să vorbească cu tati și cu sora lui, Paula.”

Citește și: Drumul de la un diagnostic crunt la o viață normală. Inima Cristinei a fost salvată de o operație pe cord deschis. Avea un an și trei luni

Moți, ursulețul curajos

Nu doar Niklaus avea pieptul pansat cu plasturi. Moți, ursulețul cel curajos, a avut și el nevoie de un plasture. Împreună au trecut peste primele zile post-operatorii, două perechi de ochișori negri cu un zâmbet mare.

O singură dată s-a despărțit Niklaus, pentru scurt timp, de Moți – cu acordul ursulețului, desigur. Atunci când colega lui mai mare de salon, în vârstă de patru ani, a plâns speriată. Moți i-a dat și ei din curajul lui de urs trecut prin operație pe cord deschis, iar fetița s-a liniștit.

Citește și: Cât de frumoasă poate fi operația unei inimi de copil? „Foarte frumoasă”, spune mama

Niklaus e un băiețel extrem de puternic. Imediat după operație, a început să umble prin salon cât îl țineau piciorușele tremurânde și, o săptămână mai târziu, încerca să-și ajute mama la schimbarea pansamentelor.

Cât rezistă o mamă?

Cât rezistă o mamă? Atât cât trebuie și încă cinci minute. Apoi, când pericolul cel mare a trecut, când nu mai trebuie să stea pe baricade și când nu mai depinde totul de rezistența ei, își poate da voie să aibă momente de slăbiciune.

„Eu am fost puternică până când am ajuns acasă și am realizat ce s-a întâmplat. La spital am simțit toate emoțiile și a fost greu, dar abia după două săptămâni am început să resimt tot. Am avut atacuri de panică, nu puteam ieși din casă sau interacționa cu oamenii, eram foarte anxioasă. M-au năpădit toate sentimentele și nu știam cum să le fac față, în plus, zilnic trebuia să îl îngrijesc pe Niklaus, să îi curăț și pansez operația. A fost greu, dar mă întărea să îl văd pe el vioi și vesel.”

Citește și: Povestea gemenilor născuți cu o malformație cardiacă congenitală: De la „se va rezolva de la sine”, până la operația pe cord deschis

O inimă reparată, o viață plină

Costurile operației au fost suportate, integral, de Fundația Polisano. Monica și soțul ei, Florin, nu ar fi putut susține financiar operația lui Niklaus, dar au organizat o strângere de fonduri în familie și în cercul de prieteni pentru a sprijini activitatea fundației și o fac în mod constant și în prezent.

Citește și: Sánta Réka, medicul care dă șansa unei vieți normale copiilor vulnerabili, cu malformații cardiace: „Până nu reușesc să îi curăț de râie și de păduchi, nu îi pot trimite la operație”

Azi, Niklaus are patru ani, este un copil activ, nu are niciun fel de interdicții, trebuie doar să fie ferit de lovituri în zona toracică. Băiețelul este pasionat de mașini, de cărți și de dinozauri. Provocarea cea mai mare pentru Monica este să găsească acele cărți cu dinozauri pe care încă nu le au, ceea ce devine din ce în ce mai greu.

Afară, Niklaus e un mic vârtej – acum dă ture pe bicicletă sau pe trotinetă, iar apoi trage șuturi la poartă. E vorbăreț, ager și extrem de matinal, spre exasperarea surorii lui, de clasa a șasea, care uneori ar dormi dimineața mai mult decât ora 5:30. Din fericire, intervenția pe cord deschis suferită la un an și jumătate a rezolvat la timp și definitiv problema lui Niklaus.

Articol scris de Anca Popa pentru Fundația Polisano.

Citește și: Fimia, fetița cu inima salvată datorită Fundației Polisano. O poveste despre curaj, iubire și implicare

Citește și: Cum a fost salvată Carina, la numai 11 luni, de Fundația Polisano, atunci când părinții nu au mai putut. „Ce ne lipsește în sistemul medical de stat este empatia”

Citește și: Maria Sofia a fost salvată printr-o operație pe cord deschis în primele luni de viață, prin Fundația Polisano. Mama: „După ce am dat-o pe Maria din brațe și am rămas cu păturica goală”

Citește și: Paulică a fost salvat de Fundația Polisano după ce medicii nu i-au dat nicio șansă. „Să îl botezați, să aveți ce nume să treceți pe cruce”

Citește și: Povestea lui Andrei, băiețelul de la hospice. De câte ori poate fi salvată viața unui copil? De câte ori e nevoie, până când e salvat definitiv

Citește și: Denisa, fetița operată pe cord deschis în plină pandemie, prin Fundația Polisano. S-a întors acasă la fratele ei, chiar de ziua lui

Citește și: Cu trei operații pe inimă, Daniel a fost salvat de trei oameni, în timp ce alții îi spuneau mamei: „Du-l acasă, doamnă, și așteaptă să moară!”

Citește și: Bence și Matei au fost operați pe inimă, prin Fundația Polisano, după ce spitalele din România i-au amânat: „Ca mamă simți și vezi atunci când copilul tău nu mai poate”

Citește și: Refuzat de alte spitale, Mario a fot operat pe inimă la cinci luni prin Fundația Polisano. Copilul era flămând de viață, nu de lapte

Citește și: Povestea lui Eric: băiețelul operat pe inimă la șase luni împlinește cinci ani. Părinții: „Nu există cuvinte când cineva îi salvează viața copilului tău”

Citește și: Povestea lui Robică-Căpșunică, cel născut de două ori: „Noi chiar dacă vindeam apartamentul, nu reușeam să strângem banii pentru operație”

Citește și: Ema cea cu vino-ncoa'. Operată la 11 luni cu ajutorul baschetbalistului Chris Cooper

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi