„Suntem oameni modești, fără relații, ce șansă aveam să ajungem de pe Google sau Facebook la acest medic?”
Este ora 21:20, iar Victor și Sorina stau de vorbă în bucătărie, așa cum obișnuiesc de zece ani, de când formează o familie. Fiecare a avut o zi lungă, fie la birou și cumpărături, fie acasă cu trei copii. Cei doi copii mari, Sofia, de șapte ani, și Vladimir, de trei ani, dorm deja de mult. Pe masă este baby phone-ul care îl monitorizează pe Carol, mezinul familiei, de șapte luni. În curând se va trezi pentru a fi alăptat. Nu a trecut nici măcar o lună de când inimioara lui a fost operată. Sorina e vizibil obosită, dar veselă și caldă.
Vestea care a schimbat totul
„La muncă e mai ușor decât cu trei copii acasă. Mai bei o cafea, mai schimbi o vorbă cu colegii… Ne-am dorit mult al treilea copil. Nu am avut niciun fel de probleme în sarcini, apoi, la naștere, au descoperit un suflu sistolic la Carol. Eram sigură că nu are nimic, dar la controlul cardiologic de două luni ne-au spus că are malformație la inimă. Medicul mi-a explicat frumos și empatic, dar mi s-a tăiat filmul, pentru mine malformație era la fel de grav precum cancerul. Nu puteam asimila informațiile, nu concepeam că trebuie operat.”
Citește și: Dr. Eniko Simai, medicul care leagă copilăria de viață și colaborarea cu Fundația Polisano
Evoluția rapidă a bolii
Carol s-a aflat, din primele luni de viață, sub supraveghere medicală, dar afecțiunea lui a avansat foarte repede. La două luni, stenoza aortică era ușoară, la patru luni deja moderată, iar la șase luni necesita intervenție rapidă. Părinților li s-a explicat că au două variante: intervenție pe cord deschis, care se poate face la spitalul de stat, sau intervenție minim invazivă. Ambele proceduri prezentau riscuri mari, dar recomandarea principală era intervenția pe cord deschis, care presupunea spitalizare lungă și recuperare mult mai anevoioasă, ceea ce nu au vrut să își asume pentru un bebeluș de doar șase luni.
„Operația pe cord deschis este metodă tradițională, dar nimeni nu vorbește de perioada pe care o petrece copilul în spital, recuperare, starea psihică a mamei, condiții de spitalizare. E ca AutoCAD-ul în proiectare, din păcate încă se folosește la scară largă.”
Credință, comunitate și speranță
Sorina și Victor sunt profund credincioși și au o legătură strânsă cu comunitatea lor spirituală. S-au rugat, alături de întreaga biserică, și au cerut ajutor. Oameni pe care nu îi cunosc în mod direct și-au unit credința și puterile și, pas cu pas, dosarul medical al lui Carol a ajuns la prof. dr. Petru Liuba, cardiolog pediatru intervenționist la Spitalul Universitar Lund, Suedia, care l-a trecut pe Carol pe lista copiilor operabili în misiunea operatorie din aprilie 2025, de la spitalul Sf. Constantin din Brașov, organizată și finanțată de Fundația Polisano.
Părinții lui Carol sunt încredințați că Dumnezeu a lucrat prin oameni. Sorina a avut apoi ocazia să se consulte îndelung atât cu Anca Mandache, medic specialist chirurgie cardiovasculară pediatrică, cât și cu prof. dr. Petru Liuba, care i-au răspuns cu răbdare și empatie tuturor întrebărilor, neliniștilor și temerilor de mamă. Cert este că evoluția bolii lui Carol necesita intervenție rapidă; probabil că nu ar fi rezistat încă jumătate de an până la următoarea misiune operatorie.
Asumarea riscurilor
Unul dintre momentele cele mai grele pentru părinți a fost acela când au semnat acordul pentru intervenția chirurgicală, asumându-și riscul că, în caz de urgență, se va ajunge la procedură chirurgicală, neputând preconiza timpul avut la dispoziție.
Citește și: Cât de frumoasă poate fi operația unei inimi de copil? „Foarte frumoasă”, spune mama
„Ne-am speriat atunci când am aflat costurile operației, deși profesorul Liuba efectuează intervențiile pro bono. Avem trei copii și rate de plătit. Atunci am intrat în legătură cu Fundația Polisano și am început să strângem bani, dar timpul a fost foarte scurt. Firma la care lucrează Victor a donat o parte din sumă, iar restul a fost finanțat de Fundația Polisano. Pe Cătălina Costache, directorul executiv al Fundației Polisano, am cunoscut-o la intervenție; a venit la Brașov și a stat mult cu mine de vorbă în salon. În timpul intervenției, ea avea acces la ce se întâmpla în sala de operații și îmi trimitea poze, informații. Șase ore, atât cât a durat totul, nu m-a lăsat de izbeliște, iar pentru asta îi mulțumesc din suflet.”
Intervenția și momentele de cumpănă
Intervenția a fost una de mare precizie și dificilă: cateterul introdus prin artera femurală trebuie să ajungă la artera coronară îngustată pentru a introduce un balon care lărgește artera. Pereții, fiind îngroșați, nu era sigur că vor reuși să ajungă unde trebuie. În momentul în care au finalizat procedura, personalul a anunțat-o pe Sorina că totul a decurs bine. Ușurarea de moment s-a spulberat atunci când, imediat ce a ieșit din operație și, aflat încă sub anestezie, piciorușul lui Carol a început să sângereze puternic. Sorina știa că au echipă performantă, pregătită pentru orice situație, dar acele momente, în care toți medicii se grăbeau să îl stabilizeze pe Carol, au avut un impact puternic asupra ei.
După operație: grijă, dragoste și recunoștință
Cea mai mare teamă a Sorinei, după teama de a-l pierde pe Carol, a fost aceea că, atunci când se trezește din anestezie, este singur, speriat, înconjurat de străini și de lumini puternice. De aceea, a fost foarte recunoscătoare atunci când i s-a permis să își țină în brațe copilașul plin de tuburi și de fire, să îl alăpteze și să fie alături de el post-operator. Recuperarea lui Carol a fost rapidă, iar spitalizarea a durat, cu totul, trei zile. Fiind operat intervențional, Carol nu are tăieturi și cicatrice. El are acum șapte luni și cântărește deja opt kilograme, este un copilaș gingaș și blând. Probabil, undeva în jurul vârstei de 18 ani, se va decide dacă este necesară o nouă intervenție, dar până atunci băiețelul nu are restricții de niciun fel.
Viața cu trei copii
„E mai ușor și să ai două joburi decât să stai acasă cu trei copii. Uneori pierd răbdarea și mă rog lui Dumnezeu să mă ierte și să o iau mâine de la capăt cu mai multă răbdare. Greul nu este să stai cu copiii acasă, ci să stai cu ei acasă fără să îi lași toată ziua la desene sau să le dai dulciuri. Există și parenting ușor, acela cu multe ore de ecran pe zi. Noi credem că investiția în copii este una eternă. Trăim cu speranța că toate semințele pe care le plantăm vor da roade în viitor. Dacă nu aveam povestea asta cu Carol, ni s-ar fi părut o tragedie faptul că avem probleme cu mașina, la care plătim rate. Acum o considerăm doar o tablă, chiar dacă e să o plătim fără să o putem folosi, nu e o tragedie. Tragedie este dacă nu suntem cu toții sănătoși.”
Citește și: Fimia, fetița cu inima salvată datorită Fundației Polisano. O poveste despre curaj, iubire și implicare
O familie unită
La cei șapte ani ai ei, Sofia are o gândire profundă și este filozoafa familiei. Pune întrebări la care nici părinții nu au întotdeauna răspuns: noi cum vom arăta în cer? Mi-aș dori să îl întreb pe Isus cum a fost experiența lui pe pământ. Are multă răbdare, îi place să creeze lucruri cu mânuțele ei, se joacă cu păpușile și cu Lego.
Vladimir e mereu pus pe șotii și este interesat de detalii tehnice: montează baterii, cercetează toate electrocasnicele cu buton, o tachinează pe Sofia. Atunci când este vorba despre Carol însă, ambii frați lasă totul din mână și aleargă în camera mezinului la primele semne ale baby phone-ului. Nu își dau rând care să îl ia în brațe și să se joace cu el mai întâi, spre bucuria lui Carol, care gângurește fericit în brațele lor. Sorina strălucește ca un licurici atunci când povestește despre familia ei. Și ea, și copiii sunt foarte vorbăreți, Carol promite și el, iar Victor încă își așteaptă rândul la cuvânt, după cum spune chiar el, glumind. Emană cu toții voie bună, liniște și echilibru.
Credință, modestie și recunoștință
„Poate pentru unii poveștile astea sunt doar povești, adică sunt luate ușor. Am cunoscut de curând o doamnă aranjată, elegantă, cu insignă Chanel în piept și comparam, uitându-mă la cât e de modestă Cătălina, care poartă o insignă cu o inimă roșie în piept, probabil handmade. Mă gândesc ce satisfacție trebuie să fie ca, din zilele tale, date de Dumnezeu, să cauți să faci bine oamenilor. Se vede că Diana și Cătălina nu fac asta pentru bani sau pentru faima lor, ci pur și simplu să ajute oameni pe care nu îi cunosc. Cred că Dumnezeu lucrează prin oameni, și ele sunt unii dintre ei.”
Articol scris de Anca Popa pentru Fundația Polisano.
Foto principală: carol în brațele mamei - Sursa Foto: Fundația Polisano
Citește și: Ema cea cu vino-ncoa'. Operată la 11 luni cu ajutorul baschetbalistului Chris Cooper
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: medici cardiologi , inima bebelusi , operatie pe cord deschis , operatie pe inima , cardiologie , Fundația Polisano
Vizualizari: 2734
Ultimele comentarii
Acum 19 minute
Cartea ne face bine..
Acum 27 minute
Gelu
Acum 38 minute
Punk
Acum 1 oră
Cornel Sibianul
Acum 2 ore
Oligofrenul