Prima pizzerie din Sibiu s-a transformat în restaurant de lux. Încă mai livrează pizza

Dolce Vita și-a construit reputația de a fi prima pizzerie deschisă în Sibiu, la câțiva ani după Revoluție, și care a funcționat neîntrerupt până în vremurile noastre. După incendiul de acum câțiva ani și-a mutat locul, apoi s-au schimbat și proprietarii, iar faima a părut că începe să i se stingă.

De câteva săptămâni, restaurantul s-a redeschis în fosta clădire a Consulatului german de la Sibiu, de pe strada Hegel, clădire cumpărată de familia Carabulea și reabilitată pentru a servi drept spațiu de vernisaje și evenimente socio-culturale. Cum piața din Sibiu se pare că nu a generat suficientă cerere pentru o astfel de destinație, clădirea a devenit acum spațiu pentru Nuovo Dolce Vita, cum a primit numele restaurantul odată cu noua mutare.

Din curtea cu gazon verde prin care sunt lăsate și câteva furtunuri  cu lumini în spiritul timpurilor, intrarea în noul restaurant se vrea cu ștaif. Adică la intrare ți se cere haina, așezată mai apoi pe umerașele unui dressing ascuns, după care ești condus într-unul dintre saloanele casei. Reabilitată cu mulți bani, clădirea are pe pereți lucrări de artă, învăluite discret în lumina sistemului care pune în evidență diverse părți ale camerelor. În aer plutește o muzică ambientală, egal distribuită, dar care cu timpul devine obositoare, din cauză că are mereu aceleași instrumente și același ritm. Scaunele tapițate, cu lemnul îmbrăcat în metal auriu, însoțesc mese în diferite conformații, de la două, la opt sau zece persoane. Iar parchetul de pe jos, frumos lăcuit, parcă te îndeamnă să vorbești în șoaptă. Restaurantul are și o cameră de fumat trabucuri, pentru cei care se arată fani ai unor astfel de obiceiuri.

Meniul cu mâncare e minimalist. Câte două preparate cu vită, cu porc și cu pui, câte trei preparate din pește și din fructe de mare, patru feluri de paste și două deserturi. Prețurile, sunt de centru: 70 de lei o porție de paste carbonara, 80 de lei un șnițel de porc sau de pui cu cartofi „dippers”, 120 de lei o porție de calamari prăjiți. În meniu nu apare și pizza, dar cât am stat noi la masă am văzut intrând cel puțin patru rânduri de livratori, care plecau de acolo cu cutii de pizza.

La ora cinei în duminica în care am fost noi, o singură masă mai era ocupată. Un al doilea cuplu a venit, mai apoi, când plecam noi.

Mi-a trebuit să comand pește la cuptor, așa că am așteptat după mâncare vreo 40 de minute. Și înainte de a ne ospăta, din partea casei am primit câte un păhărel cu ceva lichior și alte combinații care au avut un final roz și un gust bun.

Biban de mare cu legume, gătit la cuptor, la Nuovo Dolce Vita. Sursa foto: Turnul Sfatului

Porțiile sunt mari la Nuovo Dolce Vita. Bibanul de mare, gătit la cuptor alături de diverse legume, a acoperit o farfurie de-a dreptul imensă, iar gustul a fost bun. De la temperatura cărnii, la carnea potrivit de bine gătită, alături de cartofi, ceva roșii cherry, multe măsline, broccoli și câteva boabe de mazăre, alături de un sos discret, totul a fost bun.

Aceleași descrieri le-am primit și din partea cealaltă a mesei. Unde, la fel, farfuria de paste cu dovlecel și creveți era de-a dreptul mare. Creveții nu erau gumați, pastele par a fi gătite în bucătăria proprie și au un gust puternic, iar dovlecelul tăiat fâșii dădea textură bună, pe lângă gust.

Paste cu creveți și dovlecel la Nuovo Dolce Vita. Sursa foto: Turnul Sfatului

Chiar dacă ne-am săturat decent, am zis să încercăm și un desert. Cum nu aveau tiramisu (ne-au spus că încă nu e gata), am rămas la zuccotto, un tort care nu ne-a dat peste cap papilele gustative cu prea mult dulce. Și, la fel ca și în cazul celorlalte preparate, porția a fost imensă.

Zuccotto la Nuovo Dolce Vita. Sursa foto: Turnul Sfatului

Prevestită de câte o cafea espresso, nota de plată de la final a fost de 335 de lei. Câte 100 de lei au fost felurile principale, adică bibanul de mare și pastele cu creveți și dovlecel, 35 de lei a fost felia de tort, 40 de lei – cele două cafeluțe, iar pentru apa plată îmbuteliată într-o sticlă de trei sferturi am mai plătit 25 de lei. Pastele rămase și pe care le-am cerut la pachet au uitat să ni le mai dea, noi am uitat să le mai cerem.

Star fish

Notă: Actualul proprietar al restaurantului a recunoscut, înaintea mesei descrisă mai sus, reprezentanții redacției Turnul Sfatului, prin urmare caracterul incognito al rubricii nu a mai putut fi respectat.