La The Wok am găsit o atmosferă caldă, un sos „mindblowing”, o mâncare picantă și un ospătar atipic Sibiului

Era seară, era frig, era ploios. În aceste condiții am considerat că o mâncare asiatică ar fi numai potrivită, așa că în această săptămână am mers la The Wok de la Prima Shopping. Am găsit probabil atmosfera potrivită pentru o astfel de seară, combinată cu un comportament al ospătarului atipic Sibiului, dar și cel mai bun sos pe care l-am încercat.

Restaurantul nu se află în cea mai bună locație pentru cei care preferă o plimbare până la masă și după masă, dar e situat în zona unui centru comercial cu multe magazine, ceea ce îi oferă un avantaj, dar parțial. Cred că majoritatea oamenilor care ies de la cumpărături s-ar opri mai degrabă la un fast-food, care sunt suficiente în zonă. La The Wok cred că vin cei care știu unde se pornesc.

Localul are o atmosferă plăcută, cu culori calde. Există mese pentru patru peroane, pentru două, dar poți să vii și singur – în fața barului este un rând de mese mici.

La intrare m-a întâmpinat un tânăr ospătar care a vrut să confirme dacă sunt singur și mi-a spus că pot să mă așez unde doresc. Vorbea calm și plăcut. M-a urmat până la masă unde mi-a lăsat meniul și mi-a oferit timpul necesar pentru a mă face comod și a-l răsfoi.

Meniul nu e foarte stufos, dar sunt suficiente feluri de mâncare din care să alegi. Câteva startere, care pornesc de la 33 de lei pentru așa-numitele „pachețele de primăvară” (spring rolls), 44 pentru cele cu creveți sau 63 de lei pentru un platou pentru două persoane cu combinații de „pachețele”. Este o pagină cu supe, cu feluri de Curry, dar și câteva opțiuni la felurile principale, trei deserturi și multe băuturi.

Până a mă decide ce să-mi comand potrivit, am cerut „Gyoza vegetarian from Asia”, adică un aperitiv din cinci „pachețele” făcute din aluat de orez, mix de legume, maioneză Kewpie, acestea fiind însoțite de un sos de alune coapte.

Mi-au fost aduse în maxim 10 minute, cred. Au fost foarte bune și potrivite pentru a potoli un pic foamea, astfel încât să te ajute să alegi rațional un fel principal de mâncare. Dar n-ar fi fost așa de speciale fără acel sos, care mi s-a părut „mindblowing”. Pur și simplu n-am mai dat de un astfel de sos în restaurante (nu că le-aș fi încercat pe toate). Era un pic picant și avea consistența perfectă.

Ar fi mers cu un pahar de vin, dar n-am putut să-mi iau unul, fiind cu mașina.

La felul principal am decis ca până la urmă să cer o recomandare. Ospătarul m-a întrebat dacă mănânc picant de obicei sau nu. I-am spus că prefer ceva picant. Mi-a recomandat din Curry, și anume „Indonesian Curry”. M-a asigurat că nu e vorba de praf curry, ci făcut bine, gustos, cu sos. Am citit în meniu că are usturoi, ciuperci champignon, ceapă, alune măcinate, lapte de cocos, ceapă verde și orez jasmin, iar la alegere sunt opțiunile de legume (55 lei), tofu (63 lei), pui (63 lei), vită (67 lei), creveți (71 lei) și rață (73 lei). 

Am bătut palma pentru opțiunea cu rață și fără ciuperci. Cam 20 de minute am așteptat farfuria, suficient cât să mă satur de scrolluit pe Facebook. Mâncarea a venit de fapt în două farfurii – orezul aparte. Arăta bine, mirosea și mai bine, așa că după ce i-am făcut rapid o poză, m-am apucat de mâncat.

Cred că am făcut cea mai bună alegere pentru că am ales rața. Spre deosebire de carnea de pui, care în ziua de azi pare mai degrabă a semăna cu niște bucăți de burete, fără gust sau cinci bucăți de creveți, feliile de carne de rață erau chiar o opțiune bună. Era gătită bine, avea gust și chiar margini aproape crocante. Se simțea în tot acel amestec, nefiind aproape nevoie de orez. Dar sigur că nu poți să-l lași într-o parte.

Da, Indonesian curry era picant, dar nu așa ca să te ardă – suficient cât să te revigoreze. Și a fost o porție destul de consistentă, deși pare puțin.

La final, am înmuiat orezul care mi-a mai rămas în sosul de alune coapte și l-am savurat cum savurez un tort proaspăt.

În fine, o experiență gastronomică minunată am avut la The Wok. Am mai mâncat de la ei, dar am comandat la pachet prin curier. Nu se compară când mănânci dintr-o cutie de carton și din farfurie.

La final, trebuie să menționez și să subliniez comportamentul și modul de a vorbi al ospătarului. Este mult peste ce găsești în majoritatea restaurantelor din Sibiu: a vorbit întotdeauna calm, încet, nu s-a grăbit niciodată nicăieri, când discuta cu tine era atent la ce îl întrebai și ce să-ți recomande, nu se uita în alte părți. În Sibiu, am întâlnit des ospătari care se comportă de parcă le ești dator cu ceva, care aleargă non-stop prin local și tot uită să-ți aducă ceva sau care nici nu te salută.

Și nu mă refer la un comportament de restaurant de lux, în care amabilitatea exagerată reprezintă un dezavantaj și chiar te alungă din local. A fost plăcută comunicarea.

Această masă m-a costat peste 100 de lei: 34 de lei pentru starter, 73 de lei felul principal și 29 de lei pentru desert, pe care l-am luat la pachet pentru că nu mănânc dulce imediat după masă. Cu banii pe care i-am lăsat ca bacșiș, am plătit 160 de lei. Fără niciun regret, de data asta.

Poftim și nota: