VIDEO / Aproape 200 de copii au dus mai departe tradiția Viftaniei la Rășinari, în Sâmbăta Floriilor: „Peste timp își vor da seama că vin dintr-un sat frumos cu tradiții foarte vechi”

„Râde, maică, inima de bucurie când îi văd pe copii”, spune tanti Eugenia, dar în ochi îi sclipesc lacrimi de emoție. Stă rezemată de un stâlp în fața geamului cu obloane albe și le face cu mâna. Sub soarele ieșit după atâtea zile de ploaie, copiii din Rășinari duc mai departe o tradiție veche. Și bătrânii satului și-o amintesc. „Viftania”, procesiunea din Sâmbăta Floriilor, în care salcia, cântecul și comunitatea se întâlnesc firesc. Aproape 200 de copii, alături de preoți, dascăli și săteni, au transformat o zi obișnuită de sâmbătă într-una cu rost.

Soarele a apărut exact când era nevoie de el. După ploaia din noaptea de vineri spre sâmbătă, ulițele din Rășinari s-au luminat încet, iar în mijlocul satului s-au adunat copiii. Toți frumoși, mulți în costum popular specific Rășinariului.

Cei mai dragi ochiului erau micuții de nici patru ani, care plimbau mândri portul lor.

„Noi le-am făcut pe un proiect, pe fonduri europene. Toți dansatorii au. În total avem costume populare pentru 200 de copii”, spune Bucur Bogdan, primarul comunei Rășinari.

Sâmbăta lui Lazăr

Aici începe, în fiecare an, „Viftania”, obicei păstrat de generații, legat de sâmbăta dinaintea Floriilor, cunoscută și ca Sâmbăta lui Lazăr. Copiii se adună în inima satului de la cele trei biserici din Rășinari și pornesc împreună spre marginea localității, acolo unde sunt pregătite ramuri de salcie.

„Copiii de la școli se strâng la biserică și pe urmă împreună mergem până la intrarea în sat, unde se strâng ramuri de salcie. Deobicei le strâng copiii, dar de data asta a plouat mult în ultimele zile și este noroi. Îi așteaptă gata pregătite. După aceea ne întoarcem, copiii primesc un covrig și un pahar de suc și duc aceste rămurele la biserici pentru a fi sfințite. Mâine ajung în fiecare gospodărie din Rășinari”, explică primarul. E mândru de copiii satului și zâmbește ori de câte ori se uită la ei.

Stă chiar lângă preotul paroh de la biserica Sfânta Parascheva din sat, Mihai Vasile Cercel. Este venit de curând în sat. Doar de nouă luni slujește aici și privește totul cu emoția celui care descoperă pentru prima dată obiceiul. „Pentru mine este o noutate. Eu sunt din județul Mureș și acolo nu aveam tradiția aceasta. Dar aici trăiesc o emoție cu adevărat specială”, spune el.

De când lumea și satul

În mod obișnuit, drumul era mai lung, până la „arie”, cum spun localnicii, dar anul acesta traseul a fost scurtat din cauza noroiului. Chiar și așa, ritualul a rămas neschimbat.

„De când se știe localitatea, tot timpul se făcea. Chiar și în perioada comunistă mergeau până la arie”, mai spune primarul.

În sunet de cântec, copiii pornesc mai departe. Vocile lor se ridică peste sat, cântând „Viftania” sau „Versul lui Lazăr”, o cântare veche, transmisă din generație în generație, care amintește de învierea lui Lazăr și vestește apropierea Floriilor.

Pentru vârstnici, însă, e o amintire care se repetă an de an. La 78 de ani, Ioan Fleschin își amintește:
„E tradiție de când eram noi copii. Meream până la stupină, cum îi ziceam noi. Cântam Viftania și acolo ne dădeau câte un covrig și un pahar de vin, apoi veneam înapoi cu sălcii și le duceam la sfânta biserică.”

În jur, copiii râd și merg în grup, frumos organizați de dascălii lor. Daria, Sara și Sebi spun simplu cum văd ei ziua. „E plăcut. E emoționant. Mergem să strângem salcie și apoi le ducem la biserici.”

Pentru dascăli, momentul nu e doar o tradiție, ci și o lecție care nu se predă din manuale. Marilena Budin spune că obiceiul este păstrat cu grijă în școală. „Eu nu sunt localnică, dar sunt aici, la școală, de vreo 25 de ani. De atunci tradiția există. Copiii sunt bucuroși când participă. Comunitatea este aproape de școală și de biserică și atunci copiii încă vin. Noi încurajăm păstrarea tradițiilor”, spune ea.

Copiii sunt atât de la Şcoala Gimnazială „Sava Popovici Barcianu”, cât și de la „Octavian Goga” din Rășinari.

O legătură care nu s-a rupt

Este un obicei viu, în care întreg satul se regăsește. Oamenii ies la porți, urmăresc alaiul, ascultă cântecul și fac cu mâna alaiului.

Preotul Dan Sima de la Parohia Rășinari 2 se află și el printre copii. „Ei o să rămână cu memoria acestui eveniment. Nu doar cu amintiri frumoase, ci și cu unele spirituale. Sunt lucruri pe care copiii nu le înțeleg acum, dar peste timp își vor da seama că vin dintr-un sat frumos cu tradiții foarte vechi.”

Cântecul nu este ales întâmplător. „Este versul lui Lazăr, o cântare locală, specifică. Se referă la sâmbăta dinaintea Floriilor, la învierea lui Lazăr de către Iisus Hristos. Este un imn care cinstește această zi. Suntem și în soare azi și felul în care îl cântă copiii parcă ajunge la soare ”, mai spune părintele.

Rezemată de un stâlp, lângă geamul cu obloane albe și orhidee frumos aranjate stă Eugenia Cîrstea. La cei 84 de ani, privește copiii și nu-și ascunde emoția. „Râde, maică, inima de bucurie când îi văd pe copii. Plâng, că așa am fost și noi la tinerețe. Să dea Dumnezeu ca obiceiul acesta frumos să nu se piardă.”

Și poate că tocmai asta se vede cel mai clar într-o astfel de zi. Nu doar un obicei păstrat, ci o legătură care nu s-a rupt.

Covrigul și paharul de suc, bucuria finalului

Ajunși la ramurile de un verde crud la sălciilor copiii le ridică și le împart cu bucurie. Se opresc râd, fac poze. Apoi e drumul de întoarcere pe altă stradă, cumva se merge în cerc. La final, soarele s-a mai ascuns printre nori. Întreg alaiul primește covrigi și câte un pahar de suc. Fiecare se așează pe unde poate să-și tragă sufletul.

Elena are acum 49 de ani și locuiește în Sibiu. Și-a adus însă copiii la procesiune pentru că, la rândul lor, părinții ei care erau rășinăreni o aduceau pe ea încă de când era la grădiniță. „Mergeam la marginea satului și culegeam sălcii și apoi primeam și noi colaci, dar în loc de suc ne dădeau un păhărel de vin. Și apoi parcă și mai cu suflet cântam”, le povestește ea copiilor râzând.

Ramurile de salcie ajung, în cele din urmă, la cele trei biserici din sat. Sunt sfințite la slujba de Florii și apoi împărțite oamenilor, care le duc acasă și le păstrează la icoane, la uși sau la ferestre, cu credința că aduc protecție. Mâine este Duminica Floriilor.