Ajungem iar la căldură în sistem centralizat? Primăria propune ”strategia pentru alimentarea cu energie termică a orașului”. Ce spune specialistul: Viitorul e hidrogenul

Municipiul Sibiu se pregătește să facă încă un pas către un viitor energetic ”durabil”, prin adoptarea unei Strategii Locale pentru serviciul de alimentare cu energie termică a populației.

Documentul, propus de primarul Astrid Cora Fodor și elaborat de compania ServElect Cluj-Napoca, acoperă perioada 2024-2034 cu perspectivă până în 2050. În mare, se vizează transformarea modului în care orașul își asigură necesarul de căldură și răcire. De la centrale de apartament, așa cum se întâmplă preponderent acum, la revenirea la un sistem centralizat, așa cum era până ca primarul Klaus Iohannis și directorul Energie Termică, Ilie Grădinar, să-l închidă.

Noi l-am întrebat pe expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, cât de fiabil este acest plan propus de Primăria Sibiu. Am aflat că în mare e corect, însă în detaliu e greșit.

strategia poate fi văzută aici

De ce avem nevoie de un plan energetic. Ne cere UE

Necesitatea acestei strategii, susține administrația locală, este dictată de cerințele europene și naționale de decarbonizare și eficiență energetică.

Sibiu își propune, așadar, o reducere de 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) până în 2030 și atingerea neutralității climatice până în 2050, aliniindu-se astfel Pactului Verde European și directivelor UE.

Printre obiectivele strategice se numără asigurarea continuității, calității, siguranței și eficienței alimentării cu energie termică, protejarea consumatorilor vulnerabili și reducerea sărăciei energetice, precum și promovarea dezvoltării durabile a unității administrativ-teritoriale.

Centrala din Hipodrom – studiu de caz

Analiza situației actuale a Sistemului de Alimentare Centralizată cu Energie Termică (SACET) din Sibiu, operat de SC Urbana SA, singurul sistem centralizat rămas în oraș, arată însă o imagine nu foarte roz.

Serviciul este limitat, deservind aproximativ 670 de apartamente și 14 spații comerciale prin centrala CT-6 Hipodrom. În plus, 18 blocuri de locuințe sociale din cartierul Reșița, totalizând 216 apartamente, sunt încălzite prin trei centrale termice vechi și ineficiente. Echipamentele existente sunt uzate, iar două unități de cogenerare la nivelul centralei principale sunt în prezent nefuncționale.

Conform reglementărilor ANRE, SACET-ul sibian nu se încadrează în categoria sistemelor eficiente din punct de vedere energetic, neîndeplinind ponderea minimă de 50% din surse regenerabile, căldură reziduală sau cogenerare de înaltă eficiență.

Consumurile energetice ale clădirilor din Sibiu, similare celor din România, sunt de 3-5 ori mai mari decât media europeană, o consecință directă a izolației termice precare. Această ineficiență energetică se traduce nu doar prin costuri ridicate, ci și prin emisii semnificative de poluanți precum dioxidul de sulf (SO2) și dioxidul de azot (NO2), contribuind la poluarea aerului urban.

Studiul subliniază, de asemenea, o lipsă de date detaliate privind consumul individual de energie și necesarul de răcire, esențiale pentru o planificare cât de cât realistă.

Soluții propuse: De la renovare, la hidrogen verde

Strategia propune o serie de soluții tehnice și organizaționale pentru a remedia aceste probleme.  Se mizează pe o renovare aprofundată a clădirilor, ce include îmbunătățirea anvelopei termice, etanșeizarea și modernizarea tâmplăriei, pentru a reduce consumul de energie cu până la 40%.

Costurile pentru un apartament mediu, pentru aceste lucrări, sunt estimate între 2.400 și 8.550 lei, cu o amortizare în 5-8 ani.

De asemenea, se propune integrarea extinsă a surselor regenerabile de energie (SRE), explorând potențialul energiei solare, geotermale, biomasă și chiar a hidrogenului verde. Sibiul are deja inițiative în acest sens, inclusiv un proiect pentru accesarea unei finanțări PNRR dedicat producției de hidrogen verde.

Modernizarea SACET-ului, cel din Hipodrom, include înlocuirea vechilor motoare de cogenerare cu microturbine noi, instalarea de pompe de căldură (aer-apă, sol-apă) și dezvoltarea sistemelor de termoficare de generația a 5-a, capabile să asigure și răcirea centralizată, un aspect esențial pentru viitor.

Implementarea unui sistem computerizat de achiziție și control de tip SCADA este considerată crucială pentru optimizarea funcționării întregului sistem, cu costuri estimate între 250.000 și 500.000 lei.

În ciuda viziunii optimiste, analiza cost-beneficiu realizată pentru o perioadă de 12 ani arată o problemă majoră: majoritatea scenariilor de investiții propuse pentru modernizarea și extinderea SACET prezintă o Valoare Netă Actualizată (VNA) negativă.

Asta indică o lipsă de rentabilitate economică fără subvenții și finanțări substanțiale.

De exemplu, scenariul de modernizare a SACET prin instalarea pompelor de căldură și a unui sistem fotovoltaic arată un VNA negativ de peste 3,3 milioane lei, iar cel de implementare a unui sistem de termoficare de generația a 5-a cu răcire centralizată ajunge la un VNA negativ de peste 12,3 milioane lei.

Schimbare din vorbe

Strategia arată, pe de altă parte, o realitate cruntă pentru România, în general, și pentru Sibiu în particular. La nivel național, un sfert din populație are restanțe la utilități, iar mulți sibieni nu își pot încălzi adecvat locuințele.

În ceea ce privește comunicarea, studiul critică abordarea actuală a SC Urbana SA ca fiind „clasică” și „tehnică”, propunând un rebranding major.

Noua strategie de comunicare se propune să se axeze pe concepte precum „verde” (decarbonizare, aer curat), „încredere” (flexibilitate, transparență, parteneriat) și „siguranță” (confort, riscuri reduse, mentenanță minimă).

Se propune, de asemenea, crearea unui „Hub de știință și experimente pentru întreaga familie” pentru a educa publicul și a crește gradul de conștientizare.

Concluzii: e mult până departe

Strategia propusă de Primăria Sibiu pentru serviciul de termoficare arată că implementarea sa va necesita eforturi financiare considerabile și o dependență accentuată de fonduri externe.

Viitorul termoficării în Sibiu, și implicit confortul termic și calitatea aerului pentru locuitorii săi, depind de finanțările europene și naționale.

Fără un sprijin financiar substanțial, obiectivele ambițioase de decarbonizare și eficiență energetică riscă să rămână doar pe hârtie.

Dumitru Chisăliță: ”La Sibiu, ordinea logică este „mai întâi cererea, apoi oferta””

L-am întrebat pe pe expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă cât de fiabil este acest plan propus de Primăria Sibiu. Ne-a spus, în cele ce urmează, că pe lângă vorbe și schimbări de brand e nevoie de mult mai mult. ”Într-un oraș unde sistemul centralizat a rămas la un numar redus de apartamente, marketingul poate cel mult să deschidă ușa”, spune Chisăliță.

Strategia propune trecerea la termoficarea de generația a 5-a (temperaturi joase de 20-25°C) – 5GDHC – care să asigure și răcire. Având în vedere infrastructura interioară a blocurilor comuniste din Sibiu (calorifere clasice din fontă/tablă), cât de realistă și costisitoare este adaptarea apartamentelor pentru a funcționa cu un astfel de sistem cu temperaturi joase?

Pentru încălzire, ideea este tehnic posibilă, dar nu în forma simplă „păstrăm totul și doar scădem temperatura”. Strategia spune clar că rețeaua ar merge la 20-25°C, iar la nivelul fiecărei clădiri s-ar instala o pompă de căldură apă-apă care ridică temperatura la nivelul necesar pentru încălzire. Asta înseamnă că problema nu este doar radiatorul din apartament, ci apar și investiții noi la bloc: modul termic nou, pompă de căldură, eventual soluție separată pentru ACM. Pentru răcire, documentul e și mai explicit: ar fi necesară înlocuirea radiatoarelor cu ventiloconvectoare.

Așadar, realismul este:

– mediu pentru încălzire în blocuri compacte, cu module termice de bloc și o reabilitare energetică serioasă;

– scăzut pentru răcire la scară mare dacă se mizează pe păstrarea instalațiilor interioare clasice.

Foarte important: strategia dă costuri de 2.400-8.550 lei/apartament pentru măsuri de reducere a consumului, dar acele calcule sunt făcute sub ipoteza că instalațiile interioare și corpurile de încălzire existente nu se înlocuiesc. Deci aceste sume nu acoperă conversia reală a unui apartament/bloc la 5GDHC cu răcire. Pentru răcire, costul real ar fi semnificativ mai mare decât aceste cifre, tocmai fiindcă ar trebui schimbate terminalele interioare.

Ca judecată de expert: pentru Sibiu, 5GDHC este mai realist ca pilot pe câteva imobile sau cvartale decât ca soluție rapidă pentru actualul fond comunist racordat. Într-un bloc vechi, fără anvelopare și fără reglaj bun, să ceri confort ridicat dintr-un sistem care pleacă de la 20-25°C este riscant și scump. Studiile europene arată că temperaturi mai joase devin plauzibile în clădiri existente mai ales după reducerea sarcinii termice și, uneori, prin înlocuirea selectivă a unor radiatoare sau prin alte adaptări ale instalației.

Documentul menționează hidrogenul verde ca soluție. Este hidrogenul o soluție tehnologică viabilă din punct de vedere financiar pentru un SACET de talia celui din Sibiu, în următorul deceniu?

În opinia mea este necesara pregătirea si folosirea acestui in viitor. Hidrogenul nu este soluția de mâine dar este de poimâine. În strategie, hidrogenul apare mai degrabă ca direcție generală de decarbonizare, nefiind inca  o variantă matură și demonstrată economic nici pentru Sibiu.

Pe piața europeană, costul mediu al hidrogenului din electroliză este încă ridicat față de hidrogenul fosil; Observatorul European al Hidrogenului indică pentru 2024 costuri medii de circa 3,3 EUR/kg pentru SMR și costuri mai mari pentru hidrogenul prin electroliză, în funcție de țară și de sursa electricității.

Mai direct: pentru încălzire urbană, hidrogenul concurează cu pompe de căldură și termoficare cu surse de temperatură joasă. Comisia Europeană spune că pompele de căldură sunt deja o tehnologie matură și de 3-5 ori mai eficientă decât cazanele pe gaz.

Pentru un SACET de talia Sibiului, hidrogenul ar avea trei probleme simultan: costul combustibilului, costul noilor echipamente și lipsa de scară. Eu l-aș păstra cel mult ca subiect de monitorizat după 2030, nu ca pilon de investiție în următorii 10 ani.

Este propus un sistem computerizat de achiziție date și controlestimat la jumătate de milion de lei. Cât de repede se amortizează o investiție în digitalizare doar din eficientizarea unei rețele atât de limitate ca extindere?

Strategia estimează digitalizarea/SCADA (sistem computerizat de achiziție date și control) la 250.000-500.000 lei și spune că beneficiile sunt reducerea consumului de gaz, a consumului de energie electrică pentru pompare și a pierderilor din rețea, prin control mai bun și temperaturi de tur mai joase.

Documentul nu dă însă o economie anuală explicită, deci aici trebuie făcută o estimare. Pentru nivelul de referință al scenariilor, strategia folosește costuri anuale de circa 2,016 milioane lei gaz și 120.941 lei energie electrică, adică aproximativ 2,14 milioane lei/an cost energetic direct. Dacă SCADA ar tăia doar 3% din acest total, economia ar fi 64.000 lei/an; la 5%, 107.000 lei/an; la 8%, 171.000 lei/an. Asta dă un interval brut de amortizare de aproximativ 1,5-7,8 ani, dar pentru un sistem atât de mic eu aș considera plauzibil mai degrabă 4-8 ani doar din eficientizare energetică.

De ce nu mai repede? Pentru că baza de clienți e foarte mică și nu ai suficient volum ca să „diluezi” investiția. SCADA rămâne totuși o investiție rezonabilă fiindcă aduce și beneficii necuantificate direct în calculul de mai sus: mai puține avarii, intervenții mai rapide, date pentru tarifare corectă și o platformă necesară dacă vrei ulterior pompe de căldură, solar termic sau cogenerare.

Raportul notează că în Sibiu consumul energetic al clădirilor este de 3-5 ori mai mare decât media europeană. Oare nu ar trebui ca primăria să concentreze grosul eforturilor financiare (și fondurile atrase) exclusiv pe izolarea clădirilor, înainte de a moderniza sursa de producție a energiei? 

În mare, da: la Sibiu, ordinea logică este „mai întâi cererea, apoi oferta”. Strategia însăși spune că consumurile specifice ale clădirilor de locuit din România sunt de 3-5 ori peste cele ale clădirilor similare din UE și propune măsuri de reducere a consumului la clădiri.

Mai mult, tot strategia spune că reabilitarea termică duce la reducerea facturii și a producției necesare de căldură și că modernizarea energetică trebuie privită ca o măsură de durată, cu nevoie de fonduri UE și condiții avantajoase de finanțare.

Ca expert, aș spune așa: nu exclusiv, dar preponderent da. Exclusiv pe izolare nu e suficient, pentru că un SACET mic are nevoie și de contorizare, control și o sursă mai eficientă. Însă dacă nu reduci întâi sarcina termică a blocurilor, riști să supradimensionezi investițiile în producție și să finanțezi o infrastructură modernă care alimentează clădiri încă foarte ineficiente. Pentru Sibiu, eu aș pune ordinea astfel:

anvelopare + reglaj + contorizare + robinete termostatice;

SCADA și reabilitări punctuale de rețea;

abia apoi retehnologizarea majoră a sursei sau pilotul 5GDHC.

Costurile de reabilitare aprofundată a unui apartament sunt estimate între 2.400 și 8.550 lei. Cum poate o administrație locală să convingă asociațiile de proprietari să suporte această co-finanțare, mai ales în contextul inflației actuale?

Nu prin apel moral, ci prin structură financiară. Chiar strategia recunoaște că gradul de implementare depinde de suportabilitatea locatarilor și de existența altor surse de bani și notează că termenul de recuperare perceput ca acceptabil de locatari este în jur de 6-8 ani, pe când modernizarea energetică are recuperări mai lungi.

Deci administrația locală ar trebui să meargă pe 4 instrumente simple:

cofinanțare diferențiată, mai mică pentru pensionari și gospodării vulnerabile;

credit-punte al asociației garantat sau subvenționat de primărie;

plată eșalonată pe termen lung, astfel încât rata lunară să fie apropiată de economia la întreținere;

contractare la pachet pe cartiere/blocuri similare, ca să scadă costul unitar.

Altfel spus, suma de 2.400 lei încă poate fi „vândută”, dar 8.550 lei/apartament, în context inflaționist, nu va fi acceptată pe scară largă fără grant majoritar. Strategia însăși spune că fără fonduri externe sau cu implicare redusă a populației, ritmul va fi lent.

Strategia critică abordarea ”clasică” a Urbana SA și propune un rebranding pe conceptele de «Verde, Încredere, Siguranță». Ca expert, credeți că o campanie de marketing, oricât de bună, poate atrage sibienii înapoi în sistemul centralizat, după decenii în care trendul a fost de debranșare masivă și instalare de centrale individuale de apartament?

Singur, nu. Strategia pune accent pe rebranding și pe axele „Verde, Încredere, Siguranță”, plus pe transparență, relații publice și marketing direct.

Dar într-un oraș unde sistemul centralizat a rămas la un numar redus de apartamente, marketingul poate cel mult să deschidă ușa; nu poate compensa un raport preț-confort nefavorabil sau neîncrederea acumulată în ani. Ce aduce oamenii înapoi sunt trei lucruri, în această ordine:

factură predictibilă și competitivă,

serviciu fiabil și temperatură livrată constant,

contract simplu și fără bătăi de cap.

Abia după aceea mesajul „verde” devine credibil.

Judecata mea finală este că strategia are o intuiție corectă când leagă comunicarea de modernizare tehnică, dar greșește dacă lasă impresia că rebrandingul ar putea inversa de unul singur decenii de debranșări.

În Sibiu, marketingul poate ajuta la rebranșări punctuale după ce apar rezultate vizibile – blocuri pilot, facturi mai bune, avarii mai puține, eventual servicii noi precum răcirea – nu înainte. Strategia însăși mizează doar pe o creștere de 20% a energiei termice livrate către utilizatorii individuali în scenariul C, ceea ce sugerează că nici autorii nu se așteaptă la o revenire masivă și rapidă.

În concluzie, pentru Sibiu, pachetul cel mai credibil în următorul deceniu este: eficiență energetică la clădiri + SCADA + modernizări selective de rețea + eventual pilot 5GDHC, nu un salt direct la hidrogen și nici o miză excesivă pe marketing. 5GDHC este interesant, dar ca proiect demonstrativ și gradual; hidrogenul, în schimb, nu îl văd bancabil pentru un SACET atât de mic în orizontul 2030-2035