„Am căutat până azi dimineață la 5, acum sunt iar aici. Unde, unde o putea fi?”. Comunități întregi răscolesc dealurile Sebeșului de Jos, în căutarea lui Alex, copilul dispărut

De la polițiști cu câini și pompieri, la salvamontiști, de la scafandri, la piloți de drone și elicopter, de la vânători, la motocicliști și de la pasionați de munte, la săteni, sute de oameni sunt în căutarea lui Alex, băiatul de cinci ani dat dispărut în Sebeșul de Jos. Liniștitul sat de la poalele muntelui e scena unei impresionante desfășurări de autorități și voluntari.

Ciopor de lume este în această perioadă în capătul dinspre munte al satului Sebeșul de Jos (comuna Turnu Roșu). Acest cap de sat poartă numele de Rusca, iar aici sătenii se adună de sărbători mari, cum ar fi Rusaliile. De această dată, însă, sutele de oameni au venit să-l caute pe Alexandru Toma Zerestea, copilul de cinci ani, dispărut luni seara de lângă tatăl său.

Unde, unde?

După cum a povestit și Toma Zerestea, tatăl lui Alex, cei doi au ieșit luni după-amiaza să repare o bucată de gard electric pe care „niște răufăcători” l-au rupt cu ceva vreme înainte. Locul în care tatăl și fiul s-au dus este o poieniță de la marginea pădurii aflată la ieșirea din sat. Nu sunt mai mult de 650 de metri în linie dreaptă de ferma familiei Zerestea. Când mai avea de bătut ultimul par pentru gardul electric, Alex a dispărut de lângă tatăl său: a înaintat pe o potecă după niște tufișuri și n-a mai fost de găsit.

Citește și

De la poieniță la drumul care iese din sat, sunt vreo 150 de metri în linie dreaptă, în timp ce pe potecă ai de străbătut vreo 250 de metri. Distanțe relativ mici, cu alte cuvinte.

„Am căutat azi-dimineață până pe la cinci, cu lanternele am măturat toate dealurile acestea. Acum sunt iarăși aici, dar chiar nu știu pe unde poate să fi dispărut Alex din poiana aceea: în stânga – satul, în spate – drumul, în dreapta – munții, în față – ditamai dealul, pe care cu greu te cațeri. Unde, unde poate fi? Dar nu ne oprim”, vorbește o femeie echipată de drumeții de munte, care tocmai se pregătește să plece într-o nouă căutare.

Vegetația este deja deasă în jurul poienii. Gropi mari sau râpe prin preajmă nu sunt, iar pârâul pare departe de locul dispariției, dar nicio variantă nu este exclusă: au fost aduși și scafandri care să caute în locurile cu apă mai adâncă ale pârâului din sat.

„Am găsit o urmă!”

E un du-te – vino continuu în capătul dinspre munte al Sebeșului de Jos. Pe lângă polițiștii care coordonează căutările și care sunt sprijiniți de reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență și jandarmi, sunt și salvamontiștii sibieni. Căutările sunt sprijinite și din aer, de unde un elicopter al Inspectoratului general al aviației folosește o cameră cu termoviziune. Cu această cameră, elicopterul pur și simplu „mătură” de la joasă înălțime toate pantele și văile din jurul poienii din care a dispărut Alex.

O astfel de cameră cu termoviziune au și salvamontiștii, însă aceștia consideră că după o noapte petrecută de Alex prin sălbăticie, este puțin probabil ca tehnica lor să mai dea rezultate.

Salvamontiștii au și printre cele mai active echipe de căutare: vin, schimbă informații, mănâncă ceva, se regrupează și se întorc înapoi, către păduri. „Uite, am găsit o urmă de picior. I-am trimis o fotografie cu ea lui Toma (tatăl lui Alex – n.r.) și crede că se potrivește ca dimensiune. Am găsit urmele acestea în zona casei de apă, sub un umbriș. Din loc în loc, însă, erau și urme de picior mai mare, de adult. Dacă l-o fi luat careva pe copil? Nu putem exclude niciun scenariu”, povestesc între ei salvamontiștii.

Marți, la prânz, autoritățile aveau stabilit un perimetru de căutări pe o rază de 5 – 6 km în jurul poienii din care a dispărut Alex. În timp, acest perimetru va fi tot extins.

Scene din alt film

În zonă s-au mobilizat comunități de tot felul pentru a-l căuta pe băiatul de cinci ani. Sunt și vânători care cunosc zona, sunt și motocicliști și tineri aflați pe ATV-uri. Sunt și polițiști cu câini, dar și proprietari de câini de rasă.

Între atâta lume apar și scene care nu par a-și găsi locul, cum ar fi cea a unui localnic ieșit să strângă și niște urzici, dacă tot a ieșit în căutarea copilului. Sau urletele șefului pompierilor voluntari din sat, care la prânzul zilei era beat-turtă. Sau proprietarul unei gospodării din capătul satului, care cere să-i fie plătit lacătul unei porți, lacăt rupt de autorități pentru a scurta drumul către poiana din care a dispărut copilul. „Cine plătește elicopterul?”, murmură bătrânul venit să privească. Sau scena cu o echipă de jandarmi trimiși să caute iar în zona poieniței, doar pentru că acolo s-au dus să filmeze televiziunile.

Între toate acestea rămâne speranța. „Nu plec. Nu plec acasă până nu-l găsesc”, murmură tatăl lui Alex, cu privirea plecată pentru a-și ascunde plânsul.

Citește și