Povestea satului dispărut Găleșoaia, prezentată la Muzeul ASTRA printr-un ghidaj special

Vizitatorii Muzeului ASTRA sunt invitați duminică, 14 iunie, între orele 10:30 și 17:30, la un ghidaj special dedicat complexului arhitectural Găleșoaia, un ansamblu care păstrează memoria unui sat gorjean dispărut în urma exploatărilor miniere.

Evenimentul, intitulat „Ghidaj cu povești din satul care nu mai există”, va avea loc în cadrul Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului și va aduce în atenția publicului istoria localității Găleșoaia, situată odinioară pe valea râului Tismana, arată reprezentanții instituției de cultură.

„Un destin neașteptat și trist”

Satul a avut „un destin neașteptat și trist”, spune muzeograful Olga Popa. Dacă în anii ’90 existau aproximativ 130 de case, la momentul transferului gospodăriilor în muzeu, în anul 2002, mai rămăseseră doar aproximativ 20. Localitatea a dispărut complet din cauza exploatărilor carbonifere din zonă.

„Satul trăiește în prezent prin patrimoniul salvat în muzeu, conservând amintirea puternicului centru de olărit. Casele au preluat mesajul complicat al unui sat întreg. Găleșoaia înseamnă acum doar amintirea unei localități din care s-au pierdut casele și oamenii care le-au locuit, pădurile, dealurile și lutul din care se făceau vasele ce asigurau supraviețuirea economică a zonei”, transmit organizatorii.

Complexul arhitectural este alcătuit din două locuințe reprezentative pentru evoluția unei familii de olari din sat. Casa veche, în care se află și atelierul de olar, datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. Casa nouă a fost construită între anii 1922 și 1926 și este considerată prima locuință din cărămidă cu etaj din localitate. Aceasta se remarcă prin pridvorul său și prin elementul decorativ traforat amplasat în partea superioară, cunoscut sub denumirea de „florar”.

Gospodăriile sunt completate de un fânar și un șopru provenite din perioada casei vechi, precum și de un pătul pentru porumb ridicat în perioada construcției casei noi. Deși aparțin unor epoci diferite, ambele case au fost construite de același olar, oferind vizitatorilor posibilitatea de a observa evoluția tradițiilor locale, a statutului social și a nivelului economic al familiei.

„Obiectele păstrate în muzeu devin valoroase prin istoria lor, prin elementele care le leagă, dar mai ales prin povestea pe care o spun și din care oamenii nu pot lipsi,” mai spune muzeograful Olga Popa.