FOTO / VIDEO Am alergat la cea de-a doua ediție Color Cross Avrig. Prafuri colorate, Dacii de colecție, kilometri de voie bună și un scop nobil

Am plecat din Sibiu fără să știu exact dacă merg la un cross sau la un festival al culorilor asemănător cu cele din India. După nici 40 de minute de drum, la poalele Munților Făgăraș, aveam să descopăr că evenimentul la care urma să alerg este puțin din toate. Nu există cronometre, nu există presiunea podiumului, dar există oameni care aleargă împreună, se așteaptă unii pe alții, fac fotografii pe traseu și transformă câțiva kilometri într-o experiență veselă și colorată pe care nu o uiți ușor. Și totul în folosul unor copii crescuți de un singur părinte care vor descoperi, în curând, bucurie unei tabere.

La aproximativ 15:30 ies din Sibiu și pornesc spre Porumbacu de Jos. Drumul urmează DN1 spre Brașov, iar după aproximativ 30 de kilometri las în urmă agitația orașului și intru într-una dintre cele mai frumoase zone de la poalele Munților Făgăraș.

Drumul durează puțin peste jumătate de oră, suficient cât să vezi cum peisajul se schimbă treptat. Câmpurile lasă loc dealurilor, iar în față apare silueta masivă a Făgărașilor, cel mai înalt lanț muntos din România. Moo Moo Retreat este amplasat între văile Avrigului și Porumbacului, într-o zonă care a devenit în ultimii ani un adevărat magnet pentru turiștii atrași de natură, de apropierea de Transfăgărășan și de liniștea satelor de la poalele muntelui.

Ajung puțin după ora 16:00 și îmi dau seama imediat că nu este genul de eveniment la care vii, alergi și pleci acasă.

Peste tot sunt oameni care zâmbesc.

La 17.00 s-a dat startul

Unii își ridică kiturile, alții își fac fotografii, copiii aleargă printre adulți sau se adună la locurile de joacă special amenajate. Muzica completează atmosfera de început de vară, mixată de un DJ. Mai că-mi vine să jur că vremea a fost comandată special pentru această zi.

Soarele încălzește fără să ardă, iar din când în când norii se așază exact unde trebuie pentru a oferi câteva minute de răcoare. Este genul de vreme care te face să uiți că ai venit să alergi și să te bucuri pur și simplu că ești afară.

La 17:00 fix se dă startul prin baloane cu fum. M-am înscris alături de fetița mea de 10 ani la cursa de 3 kilometri. Am spus să nu fie nici prea mult, nici prea puțin.

După o încălzire cu un antrenor special ne-am îndreptat spre start. Nu există grupe care pleacă separat. Toți pornesc în același timp. Cei care au ales traseul de un kilometru, cei de la trei kilometri și cei care vor cinci kilometri. După primii metri, voluntarii îi direcționează către traseele potrivite și îi încurajează la fiecare intersecție.

După câteva sute de metri devine clar că acesta nu este un cross obișnuit. Nu văd oameni care se uită obsesiv la ceasuri sau sprinturi obositoare.

În schimb, văd familii care aleargă împreună, copii care încearcă să țină ritmul părinților, prieteni care se opresc pentru fotografii și participanți care îi așteaptă pe cei rămași în urmă.

Aici nimeni nu pare să alerge împotriva cuiva. Toată lumea aleargă împreună. Peisajul face restul.

La fiecare întoarcere a capului, creasta Făgărașilor domină orizontul. Este greu să descrii senzația de a alerga având în față munți care adăpostesc vârfuri precum Moldoveanu și Negoiu. Din loc în loc, câmpurile verzi și dealurile care coboară spre vale completează imaginea.

Traseul trece exact pe lângă ferma de vaci Angus, iar faptul că aceste animale pasc liniștite, fără să pară deranjate, completează tabloul.

Pentru câteva momente aproape că uiți de cursă și te surprinzi doar privind în jur. Bine, fie și folosind telefonul pe care l-ai luat cu tine, pentru fotografii.

Curcubeul a coborât lângă Avrig

Apoi apare culoarea. Multă culoare.

La punctele de hidratare și orientare mă așteaptă voluntari cu prafuri colorate și fumigene. Nici nu apuc să trec bine de primul punct că tricoul capătă nuanțe noi. Mai departe vine albastrul. Apoi galbenul. Apoi rozul și verdele. nu lipsește nici mov.

La fiecare punct de pe traseu parcă trec printr-un alt nor de culoare.

În jurul meu se râde, se fac glume și se scot iar telefoanele pentru fotografii. Nu mai contează cât de repede alerg. Contează experiența. Contează oamenii. Contează bucuria.

La final, când mă uit la tricol care la start fusese alb, îmi dă senzația că am dansat printr-un curcubeu care încă nu s-a uscat.

După finish, alte surprize

După finish, nu este finalul. Teodora Prodan, o tânără interpretă din Sibiu a urcat pe scenă și timp de 15 minute spectacolul ei a încântat participanții. În zona de concurs atrag atenția și mașinile aduse de Club Dacia Nostalgia. Pentru mulți participanți sunt o întoarcere instantanee în copilărie. Daciile devin parte din decor și din probele distractive.

Fix în acea zonă are loc Ștafeta Augusta o competiție gândită să provoace cele mai multe râsete. Proba îi pune la încercare pe concurenți într-un mod inedit. Echipele trebuie să transporte pahare cu bere pe traseu, să se coordoneze și să treacă printre obstacole fără să verse conținutul.

Pare simplu până în momentul în care începe alergarea. Atunci apar negocierile, indicațiile strigate din mers și încercările disperate de a păstra paharul cât mai plin.

Un cross caritabil

La capătul fiecărui traseu așteaptă poate cea mai importantă parte a zilei. Motivul pentru care există acest eveniment. Color Cross Avrig nu este doar despre alergare. Este despre a ajuta.

Potrivit organizatorilor, fondurile strânse vor susține tabăra destinată copiilor proveniți din familii monoparentale, care va avea loc în luna iulie pe Valea Avrigului. Iar participarea a fost peste așteptări.

„Am avut 165 de alergători dinamici, ei au venit însoțiți, cred că sunt aici 250 de persoane. Este a doua ediție. Pot spune că numărul este dublu față de prima ediție. Este important că s-a făcut totul împreună, nu a fost despre competiție. Chiar povesteau unii dintre alergători că pe traseu s-au oprit, au făcut poze. Chiar a fost un timp frumos petrecut împreună. Astăzi am dăruit timp, am pus suflet și de mâine încolo schimbăm iarăși vieți”, spune Cătălina Tămășel, președinta Asociației Timp și Suflet.

După alergări și probe, nimeni nu se grăbește să plece. Oamenii mai stau la povești, fac fotografii în locurile special amenajate își semnează și scriu pe tricourile cânva albe, acum colorate și vine momentul care închide perfect ziua. Toată echipa, de la organizatori și sponsori la voluntari, se adună pentru fotografia de grup. În spatele lor se aprind artificii colorate. Cine a fost pe fază a avut parte de un instantaneu pe cinste.

Adevărul este că într-o lume care devine tot mai gri, Color Cross a ocupat un loc special. Și ghiciți ce? La anul va mai fi o ediție.

Color Cross Avrig 2026 este organizat de Asociația Timp și Suflet, un ONG care derulează proiecte sociale, educaționale și caritabile. Evenimentul se află la a doua ediție, fiind găzduit în zona turistică Moo Moo Retreat – Porumbacu de Jos.