FOTO / VIDEO Cercul de lectură „Peda citește”, între joc teatral și întrebări despre lumea reală. Prof. Adela Dinu: „E ceva ce ne alimentează tuturor fabrica de sens”

La Colegiul Pedagogic „Andrei Șaguna” din Sibiu, o întâlnire a cercului de lectură „Peda citește” pornește de la piesa „Rinocerii” a lui Eugène Ionesco și ajunge la fake news, influenceri, presiunea grupului și nevoia de a rămâne tu însuți. În jurul unor fotolii colorate și al unei discuții care refuză să stea între coperțile unei cărți, elevi și studenți caută răspunsuri la întrebări pe care nu le găsești în manuale. Este ultimul cerc din acest an școlar, dar povestea va continua din toamnă, cu proiecte noi și colaborări pe măsură.

E miercuri în prima parte a zilei. În Sala Festivă a Colegiului Pedagogic „Andrei Șaguna”, aproximativ 70 de elevi sunt așezați unde au găsit loc. Unii pe scaunele sălii, alții afundați în fotolii de puf colorate.

În fața lor, profesoara Adela Dinu deschide ultima întâlnire din acest an a cercului de lectură „Peda citește”. Alături de ea este directoarea liceului, Mihaela Filip, profesor de română și ea și consilierul școlar Cristina Ivan. Ambele s-au alăturat proiectului de dragul elevilor care au răspuns atât de frumos inițiativei.

Pentru că aceste întâlniri nu sunt o excepție. Se întâmplă în fiecare primă miercuri din lună. Cărțile despre care se discută sunt alese uneori de profesori, alteori de elevi, prin propuneri și sondaje. În jurul lor s-a format o comunitate care nu se întâlnește doar pentru a comenta personaje și intrigi, ci pentru a înțelege mai bine lumea din afara paginilor. De-a lungul anilor, la cerc au venit scriitori, poeți și prozatori, iar elevii au fost cei care le-au pregătit întrebările și au moderat discuțiile. Printre ei s-au numărat Radu Vancu, Teodora Coman, Marin Mălaicu-Hondrari, Cristina Chira, Rita Chirian, Cătălina Stanislav, Simona Antonescu. Unele interviuri au fost apoi publicate în revista Exercițiu 18. „E ceva ce ne alimentează tuturor fabrica de sens”, spune Adela Dinu.

Dincolo de lecturi și întâlniri, miza e mereu aceeași. Să creeze un spațiu în care pasiunea pentru cărți să se transforme în curiozitate, spirit critic și dialog. Astfel, zecile de minute petrecute la cerc sunt cât se poate de dinamice.

Despre rinoceri

Miercuri nu s-a vorbit despre autori. Miercuri, s-a vorbit despre rinoceri. Mai exact piesa scrisă de Eugène Ionesco în 1959. Este una dintre cele mai cunoscute opere ale teatrului absurdului. Vorbește despre transformarea treptată a oamenilor în „rinoceri”, o metaforă pentru conformism și aderarea necritică la ideologii colective.

În centrul piesei rămâne Berenger, personajul care refuză să se supună și rămâne singur în fața mulțimii.

Într-o cheie contemporană, trupa Taxi a reluat această idee în piesa „Când rinocerii”, unde textul devine un manifest despre prezent, cu trimiteri la manipulare, radicalizare și pierderea gândirii critice în spațiul public.

Videoclipul, văzut și în cadrul cercului de miercuri, reunește mai multe personalități din cultură, jurnalism și sport, iar mesajul este construit ca o reacție la felul în care ideile se propagă rapid și nefiltrat în societatea de azi.

„Care e primul lucru care ne atrage atenția?”, întreabă de această dată profesoara Mihaela Filip, după vizionare.

Discuția pornește de la o întrebare simplă: „Dacă aducem asta pe TikTok sau Instagram, ce înseamnă să fii rinocer?”

Nimeni nu răspunde imediat. Apoi apar primele păreri ale elevilor. Conformism. Presiunea grupului. Dorința de a face ce fac ceilalți.

Dintr-o dată, textul scris în urmă cu peste jumătate de secol pare să vorbească exact despre prezent.

Profesoara mută discuția spre rețelele sociale și fake news.

„Și de ce alegem să citim acel fake news?”

Pauză.

„Care e primul lucru care ne atrage atenția?”

„Titlul”, vine răspunsul din mai multe colțuri ale sălii. „Scandalul”, „Clickbait-ul”. Elevii completează unii răspunsurile celorlalți. Nu se vorbește pe rând, ca la lecție. Conversația curge și se întoarce dintr-o parte în alta a sălii. „Pentru că e captivant”, spune cineva. „Pentru că, poate, ne regăsim în el”, completează altcineva.

Discuția alunecă spre emoji, reacții și distribuiri făcute aproape automat, fără un minim de dicumentare.

„Vrem să scoatem reacții de la oameni”, observă un elev.

Profesoara aprobă din cap.

„Validarea prin aceste emoji sau emoticoane.”

Apoi rezumă totul într-o propoziție care stârnește câteva zâmbete: „Viralizarea asta este rinocerizare.”

Este atât de interesant să-i vezi din nou pe elevi motivați, interesați, angrenați în dialog. Și nu unul sau doi, ci, într-un fel sau altul, toți.

Primul pas spre rinocerizare

Pe măsură ce întâlnirea avansează, elevii vorbesc mai mult și profesorii mai puțin. Se discută despre manipulare, despre influenceri și despre cât de ușor poate fi preluată o idee fără să fie verificată.

„Primul pas spre rinocerizare este lenea”, spune profesoara. „Devenim leneși în gândire.”

Comparația ajunge până la Imperiul Roman. Cristina Ivan este consilier școlar. Inițial la Pedagogic, dar de ceva vreme la Școala „Regina Maria”. Revine însă la școală special pentru acest cerc. Ea este ce care le explică acum elevilor că un sistem nu se prăbușește doar din exterior, ci și din interior, atunci când oamenii devin comozi și încetează să mai facă eforturi pentru lucrurile de bază.

„Știți că Imperiul Roman nu a decăzut doar din cauza atacurilor, ci și dintr-o slăbire treptată a disciplinei și a implicării, un proces lent care a dus la degradare din interior”, spune ea.

Ideea revine apoi în prezent, ca o paralelă cu felul în care, și astăzi, lipsa de implicare și comoditatea pot contribui la degradarea unei societăți.

Se rotește la telefoane, algoritmi și știrile care circulă cu viteza unui swipe.

Elevii ascultă, urmăresc schimbul de idei. Nu este genul de discuție în care cineva încearcă să câștige. Mai degrabă fiecare încearcă să înțeleagă.

Ce faci când grupul îți cere să te schimbi?

Unul dintre momentele cele mai atent ascultate apare atunci când conversația se mută de la internet la viața de zi cu zi. În piesa lui Ionesco, Berenger refuză să devină rinocer și rămâne singur.

În realitate, ce se întâmplă cu cineva care refuză să urmeze grupul?

„Presiunea grupului este extrem de mare”, spune profesoara.

Mai mulți elevi dau din cap. Exemplele vin imediat: petreceri, grupuri de prieteni, situații în care cineva este lăsat pe margine pentru că nu face ce fac ceilalți.

Discuția devine personală în momentul în care un elev întreabă „Și cum știi să alegi corect? Adică, cum îți dai seama că modul tău de gândire sau felul în care simți este cel corect, sănătos? Cum știi care principii ți se potrivesc?”

Unul dintre invitați își spune experiența personală.

„Întotdeauna am ales oamenii care m-au acceptat pe mine și nu am acceptat grupurile care mi-au cerut să mă schimb ca să fac parte din ele.”

Apoi conversația continuă. Despre identitate. Despre apartenență. Despre echilibrul dintre cele două.

„Dacă renunțăm la cine suntem doar ca să facem parte dintr-un grup, la un moment dat vom fi nefericiți.”

Vizita celor „mai mari”

În partea a doua a întâlnirii apar invitații. Studenți, membri ai Asociației Studenților de la Facultatea de Litere și Arte. Fac parte din clubul de lectură BookHolic. Două dintre studente se ridică în fața sălii și își fac prezentarea. Una dintre ele mărturisește că a fost elevă a colegiului.

Diferența dintre studente și elevi pare surprinzător de mică. Fetele vorbesc relaxat, glumesc, povestesc despre proiecte, festivaluri de poezie, lansări de carte și ateliere de scriere creativă.

„Ne ocupăm cu proiecte extracurriculare, dar în același timp și cu reprezentarea studențească prin care apărăm drepturile studenților”, spune ei.

Una dintre propunerile adresate a fost chiar posibilitatea unei colaborări viitoare între cele două cercuri de lectură.

Abracadabra și Contra-abracadabra

În scurt timp, elevii și studenții ajung să lucreze împreună. Un joc teatral care ridică sala în picioare.

Se extrag bilete pe culori. Se formează echipe mixte. Se împart roluri. Apar râsete atunci când sunt explicate „blestemele” care vor complica jocurile teatrale inspirate din „Rinocerii”.

Rând pe rând echipele ajung în față.

Jocul începe. Elevii citesc serios, aproape clasic textul extras, dar ritmul se rupe brusc când intră „Vrăjitorul”, una dintre studente. „ABRACADABRA!”, se aude în sală, iar din acel moment totul se schimbă: replicile continuă, dar sub o regulă nouă, impusă pe loc de „roata dificultăților”, învârtită cu dibăcie. Unii joacă în slow motion, alții își transformă emoțiile în exces, ca într-un carusel absurd, iar alții adaugă gesturi mecanice sau accente de limbaj modern. Apoi, la fel de brusc cum a început, vine comanda „CONTRA-ABRACADABRA!”, iar scena revine la normal, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Din haosul controlat al jocului rămâne o energie comună, în care elevii și studenții râd, se corectează și reconstruiesc scena împreună, fără să piardă firul textului. Frumos. Diferit. Revigorant. Dinamic.

Se aleargă la maraton pentru proiect

Spre două ore întâlnirea se apropie de final. Urmează fotografii din activitățile anterioare, un chestionar, momente de rămas bun până în toană și o tombolă cu cărți. „Ne unește pasiunea pentru cărți și dorința de a o transmite mai departe. Una dintre motivațiile noastre, a celor trei coordonatoare, este că ne dorim elevi alfabetizați cultural și emoțional, viitori cetățeni implicați ai acestei țări”, spune Adela Dinu.

Ca să fie bani de cărți, dascălul spune că de patru ani consecutiv se aleargă la Maratonul Internațional din Sibiu: profesori și elevi. De fapt, în 2022, cu fondurile strânse în urma alergării s-a reușit crearea și amenajarea unui un spațiu multifuncțional special pentru acest cerc de lectură.

De anul acesta Adela Dinu anunță că există și un cerc de lectură pentru cei mici ținut de elevii de la liceu. Cartea lunii e Harry Potter. Asta nu face altceva, decât să confirme că la „Peda Citește” literatura este doar punctul de pornire.

Foto credit: Alexandra Săftiuc

Citește și:

Cercul de lectură de la Pedagogic a fost inaugurat. Pentru proiect s-a alergat la Maratonul Internațional Sibiu