„Un mega, mega talent”. Povestea lui Shanice, tânăra atletă din Sibiu care, după Europene, țintește spre Jocurile Olimpice

De 10 ani, o tânără din Sibiu se dedică atletismului de performanță. La doar 16 ani, palmaresul ei vorbește de la sine: de patru ori campioană națională la copii, campioană la U16, vicecampioană la U18 și proaspătă medaliată cu argint la Campionatele Internaționale ale României la proba de triplusalt. Rezultatul care i-a recunoscut anul acesta munca a venit în luna mai, la Deva. Acolo, cu un record personal de 12.32 metri la triplusalt, Shanice Akabah și-a atins obiectivul de a participa la Europene.

Numele ei, Shanice, înseamnă „God is gracious – Dumnezeu este milostiv”, iar participarea la Campionatele Europene din Rieti, Italia reprezintă încoronarea muncii ei de atâta timp. Odată bifat acest prim concurs internațional, unde a avut ocazia să cunoască tineri din toată lumea, adolescenta privește deja spre următorul nivel. Visul ei cel mai mare a devenit participarea la Jocurile Olimpice, acolo unde își dorește să concureze cot la cot cu cei mai buni sportivi ai lumii.

Descoperirea unui „mega, mega talent”

Povestea ei din acest sport a început dintr-o pură întâmplare. Cel care i-a intuit potențialul a fost antrenorul ei, Adrian Drăgan, care a remarcat-o în parc. Mai apoi, s-a întâlnit cu Shanice și mama ei și le-a propus să încerce atletismul. Până în acel moment, tânăra făcuse gimnastică și dansuri, însă niciuna dintre aceste activități nu a atras-o. Iar atletismul era deja luat în calcul, căci și mama sa îl practicase. Astăzi, Adrian Drăgan o descrie simplu, dar cu o certitudine absolută: „este un mega, mega, talent”.

Performanță fără teren special

Mulți aud despre sacrificiile din spatele sportului de performanță, dar puțini le trăiesc. Pentru Shanice, o zi obișnuită începe la prima oră a dimineții. „Mă trezesc la ora 6, fac alergare pe bandă la mine acasă, merg la școală, mănânc, merg la antrenament la 4, iar după antrenament la recuperare”, povestește cu naturaleța unui om pentru care disciplina a devenit un stil de viață.

Rezultatele ei sunt obținute în condiții de antrenament care nu sunt speciale pentru un nivel de performanță, Sibiul neavând un teren dedicat atletismului precum cele din București, Deva sau Craiova.  „Noi facem antrenamente pe Stadionul Municipal, iar când cei de la Hermannstadt au meciuri, noi nu avem voie pe stadion. Vin și alte persoane să alerge pe pistă și simțim lipsa unui stadion doar de atletism”, mărturisește adolescenta.

Lotul olimpic de juniori și realitatea: o masă gratuită

Shanice face parte din lotul olimpic de juniori, iar ajutorul primit este limitat. Singurul beneficiu concret pe care îl are este o masă pe zi la orice restaurant. În rest, susținerea cade pe umerii familiei, de la echipament la recuperări.

Importanța unui vis urmărit

Ne-am întâlnit zilele trecute cu Shanice și mama ei la o cafea, unde nu am descoperit doar un sportiv, ci și o legătură extraordinară. În ochii mamei i se citeau susținerea necondiționată și o mândrie imensă legată de fiica ei.

„Am trăit fiecare concurs, fiecare reușită și fiecare dezamăgire. Am învățat împreună că performanța nu înseamnă doar medalii, ci și muncă, sacrificiu, perseverență și puterea de a merge mai departe”, ne-a transmis mama sa. Adevărata victorie, spune ea, nu se măsoară în metri săriți, ci în iubirea și curajul cu care fiica ei își urmează visul.

În astfel de momente, când infrastructura lipsește, iar costurile sunt mari, sprijinul familiei devine esențial. Ei au fost cei care nu au lăsat-o să șteargă cu buretele anii de muncă.  „Părinții și bunicii au fost mereu lângă mine, m-au împins de la spate mereu și când am vrut să mă las nu m-au lăsat. Anul acesta am simțit să-i iau pe ai mei cu mine la concursuri pentru că am fost stresată, am vrut să-mi fac baremul de Europene”.

Chiar merge la petreceri sau în ieșire de relaxare mai rar decât colegii ei, viața de adolescent se împacă destul de bine cu cea de atlet de performanță. Shanice se simte norocoasă să aibă prietene înțelegătoare cu care își petrece timpul liber. Iar recompensa pentru toate sacrificiile și diminețile începute la ora 6 este de neprețuită, spune Shanice. „Atunci când câștig o competiție mă simt foarte împlinită și îmi dau seama că toată munca mea depusă se vede prin rezultat”.