Dreptul la liniște

Ca ființă superioară cuvântătoare, ordonatoare și creatoare, omul are numeroase drepturi protejate prin legi. Unul dintre ele este „liniștea”. Din ascunzișul pântecelui matern până pe patul de moarte, viața noastră se dezvoltă în mod natural în liniște. Desigur, de la o vârstă fragedă ne deprindem cu muzica ascultată, cântată sau chiar compusă, dar partea covârșitoare a vieții o petrecem în liniște. Liniștea este nota dominantă a existenței umane. Zgomotul, gălăgia sau vacarmul ne obosesc, ne îmbolnăvesc mental și fizic chiar. Nimeni nu poate face față la nesfârșit acestora. Avem nevoie să ne retragem din zgomotul orașelor ca să ne bucurăm de serenitatea munților și de susurul pâraielor. Trebuie să ne relaxăm de lătratul chinuitor al câinilor iritați din vecini, care nu ne lasă să dormim, relaxându-ne cu sunete ceva mai naturale precum behăitul oilor, sunetul talăngilor și ciripitul păsărilor. Zgomotul sfredelitor al mașinilor de găurit care-și croiesc drum în beton este epuizant cum este și zgomotul motocicletelor și al mașinilor modificate pentru a urla mai tare decât toate celelalte. Unii dintre noi își permit să reconstituie sunetele naturale reconfortante chiar la ei acasă cu ajutorul unor sisteme sonore performante. Pentru toți ceilalți retragerea în mijlocul naturii este un necesar absolut pentru recuperare. Din antichitate încoace, sanatoriile se construiesc departe de așezările umane, în munți sau pe insule retrase, ca să asigure o recuperare cât mai rapidă a celor internați acolo.

Tocmai pentru că liniștea este atât de importantă și de benefică pentru om, Legea 121/2019 o reglementează ca drept pentru fiecare cetățean român. Legea prevede ca autoritățile locale să realizeze hărți de zgomot care să includă traficul auto, feroviar și aerian și să le înainteze autorităților județene de mediu. Apoi autoritățile de mediu trebuie să transmite informări Comisiei Europene. Sunt curios dacă cineva a făcut așa ceva în mod corect sau a transmis informări contrafăcute descărcate de pe internet. În urmă cu un an pe aeroportul din Sibiu a fost multă activitate de școlire a piloților de la WizzAir care făceau exerciții de aterizare-decolare multe ore pe zi, în fiecare zi, survolând la joasă înălțime zona metropolitană. La sesizarea mea, autoritățile din Sibiu, m-au trimis la Consiliul Județean, iar de acolo la conducerea aeroportului, care a încercat să mă liniștească spunând că e totul autorizat și legal și necesar pentru formarea piloților. Totuși, de ce să se facă școală în Sibiu? De ce nu undeva pe un aeroport retras într-un pustiu nelocuit? Poluarea fonică și de orice alt fel nu contează în ecuație. Am scris Prefectului să intervină cu promisiunea că voi contacta Corpul de Control al Guvernului și, ce să vezi?, zborurile-școală s-au oprit. Să fi rămas neinstruiți piloții WizzAir? Cu siguranță nu. Afacerea aceasta bănoasă doar pentru unii s-a oprit. Poate că piloții și-au încheiat orele de pregătire. Au făcut autoritățile aeroportului o hartă de zgomot care prindă în cifre exacte traficul aerian excedentar? Fără îndoială că nu. Dacă ar fi făcut, ar fi început răspunsul lor la sesizarea mea cu acest argument.

Legea 319/2006 reglementează monitorizarea și limitarea zgomotului la locul de muncă, iar Legea 61/1991, completată și republicată ca Legea 92/2026, reglementează păstrarea liniștii în zonele rezidențiale. Aceasta din urmă mă interesează mai mult, pentru că la adresa ei cred că se atentează cel mai mult. Unii cetățeni „își fac singuri lege” călcând cu non-șalanță prevederile foarte clare ale legii pentru că așa le dictează cheful și preocuparea pentru propria persoană. Deși sunt prevăzute anumite intervale orare ca perioade de liniște, în realitate nimeni nu poate să-și transforme locuința, indiferent unde locuiește, într-o discotecă, ca să se distreze între celelalte ora. Articolul 2 pct. 27 include printre contravenții și: „organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau cu caracter social.” Amenda prevăzută pentru o asemenea contravenție este precizată în Art. 3 pct. d este între 2000 și 3000 lei, iar în caz de repetare Art. 5 precizează sancționarea „cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei sau prestarea a 100-150 de ore de activități în folosul comunității, faptele prevăzute la pct. 27”.

În satul nostru (Rusciori, com. Șura-Mică) sunt diverse persoane care se manifestă în felul acesta, uneori chiar și copii care se plimbă cu boxa pe stradă, chiar și după miezul nopții). Cele mai deranjante au fost evenimentele din vecini care ne-au lăsat fără somn mai multe nopți în cursul anului 2025. Cine poate tolera muzică de manele cu limbaj argotic fără perdea? Când am încercat să solicităm oprirea distracției am fost asaltați cu invective, amenințări chiar la adresa vieții, s-au aruncat proiectile (sticle de bere și ghiveciuri) asupra casei noastre și petrecerile s-au repetat uneori chiar a doua zi. Polițiștii au dat amenzile cele mai mici și afară de faptul că m-au chemat și pe mine să mă înștiințeze de demersurile lor la adresa făptașilor, nu au reușit să-i convingă pe aceștia să se oprească. Ce este mai curios și mai grav în același timp este că sătenii s-au împărțit în două categorii: unii care cred că nu e bine abuzul la liniștea publică, dar nu fac nimic, și alții care cred că demersul nostru este total greșit. În ce țară trăim? Cum să nu-și dorească unii să-și părăsească țara când până și autoritățile menite să ne apare dreptul la liniște nu se grăbesc în aplicarea legii? Ne dorim o țară ca afară? Atunci trebuie să facem ceva mai mult decât să constatăm problema. Dictonul lui Goya „Somnul rațiunii naște monștrii” este valabil și în această situație. Dacă autoritățile ar veghea doar la aplicarea legilor în vigoare și plata amenzilor la zi, nu am fi în nicio criză bugetară și nu ar trebui să se inventeze noi modalități de a stoarce bani tot de la contribuabilii onești care se străduiesc să respecte legea.

Totuși după demersurile insistente întreprinse în ultimul an, acțiunile Poliției Ocna Sibiului au determinat oprirea petrecerilor în localitatea noastră, petreceri care se derulau aproape non-stop, zi și noapte, iar în week-end și în sărbătorile legale era o adevărată babilonie. Din păcate a apărut o inițiativă privată la peste 3 km de sat care organizează petreceri în aer liber: GarageVibe. Zgomotul produs acolo se aude până la noi migrând pe firul văii. În ciuda faptului că Primăria și Poliția Ocna Sibiului au fost anunțate de acest abuz, nu s-a întâmplat nimic ca să fie suficient descurajată sau închisă această inițiativă, dovadă că interesul mercantil este superior interesului de a proteja drepturile cetățenilor la liniște conform legii. Într-un răspuns solicitat Primăriei pe această temă emis la 24 iulie a.c., am fost înștiințat că societatea ADECOS ECOSIB SRL nu deține acord de funcționare și i s-a pus în vedere intrarea în legalitate. Totuși în noaptea din 23 august, de la miezul nopții până către ora 5, am fost stresat de bubuitul basului și echipajul de poliție prezentat la fața locului nu a putut opri petrecerea. Înțeleg că petrecerile organizate în Orașul Vechi al municipiului Sibiu cu autorizarea Primăriei Sibiu pun o amprentă similară pe bunăstarea psihică și fizică a cetățenilor. Legea 92/2026 își dovește limitările, pentru că oamenii care chiar doresc să facă o petrecere își pot lua în calcul autorizarea de către Primăriei, sau plata amenzii și merg înainte cu evenimentul organizat fără să le pese. Dar stresul asupra cetățenilor cine îl plătește? Dacă trebuie să meargă la lucru a doua zi după o noapte nedormită, cine răspunde de erorile sale?

Trebuie să ne cunoaștem drepturile protejate prin lege și demersurile ce trebuie făcute pentru a ni le păstra. Tulburarea liniștii publice, indiferent la ce oră din zi și din noapte, trebuie reclamată la Poliție rurală sau municipală, după caz. Deși Poliția locală are atribuții și pe această linie, din moment ce este subordonată Primăriei, aceeași instituție care a autorizat petrecerile, nu ne ajută să le cerem ajutorul. Probabil că dacă vom avea mai mulți cetățeni conștienți și preocupați de respectarea liniștii pe domeniul public, viața noastră va fi mai decentă și aerul mai respirabil indiferent de ceasul din zi. În ultimă instanță trebuie să sancționăm autoritățile alese prin vot care abuzează drepturile cetățenilor, și la primele alegeri să le aducem aminte că nu ne mai reprezintă.

Opinie de Silviu Tatu