„Hai, încearcă și tu. Nu e mare lucru. Toți am făcut-o.”

Poate că ai auzit deja astfel de replici sau poate că, într-o zi, te vei afla într-o astfel de situație. Uneori presiunea nu vine de la un necunoscut, ci chiar de la cineva în care ai încredere: un prieten, un coleg sau cineva din grupul tău.

În astfel de momente, să spui „nu” poate fi mai greu decât pare. Nu pentru că nu știi că drogurile pot fi periculoase, ci pentru că nu vrei să pari diferit, să fii judecat sau să pierzi legătura cu grupul. Iar când persoanele din jurul tău insistă, un simplu „nu vreau” poate deveni surprinzător de greu de spus.

Dar cum refuzi fără să te simți exclus? Ce faci dacă prietenul tău insistă? Și ce se întâmplă dacă ți-e teamă că vei pierde prietenia dacă spui nu?

Nu există o replică perfectă pentru fiecare situație. Există însă câteva lucruri pe care le poți face pentru a-ți păstra limitele și pentru a nu lua o decizie doar pentru că ceilalți se așteaptă să o iei.

De ce este atât de greu să spui „nu”?

Presiunea de grup nu înseamnă întotdeauna că cineva te obligă în mod direct să faci ceva. Uneori este mult mai subtilă.

Poate fi suficient să vezi că toți ceilalți fac un anumit lucru și să simți că, dacă refuzi, vei fi considerat plictisitor. Alteori, persoana care îți oferă ceva este chiar un prieten apropiat și îți spune că „nu se întâmplă nimic” sau că „poți încerca doar o dată”.

Problema este că, într-un astfel de moment, nu mai iei decizia doar în funcție de ceea ce vrei tu. Începi să te gândești și la ce vor crede ceilalți despre tine.

Este normal să îți pese de părerea prietenilor. Dar faptul că o situație este dificilă nu înseamnă că trebuie să accepți ceva ce nu îți dorești.

Nu trebuie să inventezi o explicație complicată

Dacă nu vrei să consumi, „nu” este un răspuns suficient.

Nu trebuie să ții un discurs despre efectele drogurilor și nici să demonstrezi că ai dreptate. Poți spune simplu:

„Nu e pentru mine.”

Dacă persoana continuă:

„Ți-am spus că nu vreau. Hai să facem altceva.”

Uneori, cu cât încerci mai mult să justifici un refuz, cu atât îi oferi celuilalt mai multe lucruri pe care să le contrazică.

„Mi-e frică” poate primi răspunsul „n-ai de ce să-ți fie frică”.

„Nu cred că e sănătos” poate primi „nu e chiar așa”.

Dar „nu vreau” nu este o afirmație pe care celălalt trebuie să o aprobe.

Dar dacă prietenul meu continuă să insiste?

Să primești o ofertă este una. Să fii presat după ce ai spus deja „nu” este altceva.

Poate începe cu o glumă sau cu o replică aparent nevinovată: „Hai, mă, încearcă și tu” sau „Ce ai de pierdut?”. Dacă refuzi din nou, poate urma presiunea: ceilalți râd, te întreabă de ce ești speriat sau încearcă să te convingă că nu este mare lucru.

În momentul ăsta, nu mai este nevoie să găsești argumentul perfect. Ai spus deja că nu vrei.

Poți să fii ferm fără să transformi situația într-o ceartă:

„Ți-am spus că nu vreau. Respectă-mi alegerea.”

Dacă persoana continuă să insiste, nu ești obligat să rămâi acolo și să porți aceeași discuție la nesfârșit. Poți să pleci, să te alături altor prieteni sau să suni pe cineva în care ai încredere.

Nu trebuie să câștigi o ceartă ca să îți respecți propria decizie.

Dar una dintre cele mai mari frici ar putea fi.

Este normal să îți pese de ceea ce fac prietenii tăi și să vrei să te simți parte din grup. Dar o prietenie nu înseamnă că trebuie să faci aceleași alegeri ca ceilalți.

Gândește-te la un exemplu simplu: dacă mai mulți dintre prietenii tăi joacă fotbal, asta nu înseamnă că trebuie să joci și tu fotbal ca să fii prieten cu ei. Poți să ai alte pasiuni și să faci alte alegeri, iar prietenia să rămână la fel.

La fel se întâmplă și când vine vorba despre consumul de droguri. Poți să spui „nu” unei activități fără să spui „nu” unei persoane.

Iar dacă cineva îți spune că nu mai poți face parte din grup pentru că ai refuzat să consumi, merită să te întrebi dacă problema este cu adevărat la tine sau la grupul în care te afli.

Dar dacă am consumat deja?

Poate că ai citit până aici și te gândești:

„Bine, dar eu am încercat deja.”

Faptul că ai consumat o dată nu înseamnă că trebuie să continui. O decizie pe care ai luat-o în trecut nu îți stabilește toate deciziile de acum înainte.

Dacă simți că ai început să pierzi controlul asupra consumului, că îl folosești pentru a face față unor probleme sau că îți este greu să te oprești, nu trebuie să aștepți ca situația să devină foarte gravă pentru a cere ajutor.

Poți vorbi cu un părinte, un profesor în care ai încredere, consilierul școlar, un psiholog sau un alt adult de încredere.

A cere ajutor nu înseamnă că ai eșuat. Înseamnă că ai observat o problemă și alegi să nu o lași să crească.

Și dacă prietenul meu are nevoie de ajutor?

Uneori nu tu ești cel căruia i se oferă ceva. Poate observi că un prieten consumă și nu știi ce să faci.

Nu încerca să îl umilești, să îl ameninți sau să îl faci să se simtă vinovat. Poți începe cu o conversație simplă:

„Am observat că nu ești bine. Vrei să vorbim?”

Dacă situația este serioasă, este important să implici un adult de încredere sau un specialist, chiar dacă prietenul tău nu este încântat de idee.

Uneori, a fi un prieten bun înseamnă și să ceri ajutor atunci când singur nu mai poți rezolva problema.

Pe scurt

Nu trebuie să consumi ca să fii acceptat.

Nu trebuie să ai cea mai bună replică. Nu trebuie să convingi pe nimeni că ai dreptate. Și nu trebuie să demonstrezi nimic grupului.

Poți spune pur și simplu:

„Nu vreau.”

Iar dacă cineva nu îți respectă răspunsul, ai dreptul să pleci din acea situație și să cauți ajutor.

Să spui „nu” nu înseamnă că ești slab sau plictisitor. Înseamnă că decizia este a ta.

„Spune NU. Rămâi TU!” este un proiect co-finanțat de Primăria Sibiu prin agenda educațională, organizat de Asociația de Bun Gust și ziarul Turnul Sfatului, cu ajutorul Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu, Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu și Crucea Roșie – Filiala Sibiu.

Proiectul este susținut de MEDLIFE – partener medical, RETTER GROUP, SOBIS AP, ART REISEN, RHENANIA și MAGIC FM.