Procesul de 51 de ani dintre Rășinari și Magistratul Sibiului pe pământuri și munți. Dosarul este studiat azi de Academia Română

O jumătate de secol de proces, 1.318 pagini scrise de mână în latină, maghiară și germană și un sat care nu a renunțat la pământurile sale. Așa începe, potrivit poveștii publicate pe pagina de facebook a Danielei Cîmpean, istoria disputei dintre Rășinari și Magistratul Sibiului. Dosarul, deschis în 1735, se află astăzi în atenția Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și a fost documentat, în trecut, chiar de istoricul Nicolae Iorga.

Potrivit celor scrise pe pagina președinei Consiliului Județean Sibiu, totul pornește de la două acte vechi. Dania din 1383 a voievodului Radu Vodă Negru, prin care pământurile au fost date bisericii „Sfânta Paraschiva” din sat și „Cartea Ocolniță” din 1488, emisă de regele Matia Corvin, care fixa hotarele satului.

Sașii din Sibiu nu au ținut cont însă de aceste acte. Le-au impus rășinărenilor taxe și robotă, le-au luat terenuri, păduri și munți și au desființat singura școală din sat, transformată în cârciumă. Despre acest episod vorbește, în povestirea citată, părintele Nicolae Jianu.

„Rășinariul a fost sat liber, cu pământuri donate de voievodul Radu Vodă Negru, în 1383, către biserica «Sfânta Paraschiva» din sat. Apoi, avem «Cartea Ocolniță», din 1488, a regelui Matia Corvin, care stabilește marginile hotarului deținut de rășinăreni. Acestea nu au contat însă pentru sașii din Sibiu”, spune el.

Procese și pierderi

Procesul pornit în 1735 a fost, potrivit povestirii, unul complicat, marcat de acuzații de fals venite din ambele tabere. Rășinărenilor le-a fost contestată veridicitatea actelor de danie, în timp ce Sibiul a prezentat un document atribuit tot regelui Matia Corvin, dar datat 1476, cu 12 ani înaintea celui invocat de sat, prin care ar fi primit drepturi asupra Rășinariului.

Pierderile suferite de sat sunt consemnate, arată sursa, și în alte lucrări istorice: monografia preotului Victor Păcală, scrisă acum peste 120 de ani, și cea a lui Constantin Popa, din 2007. Potrivit acestora, 17 munți au fost pierduți de rășinăreni, printre care Cânaia, Rozdești și Șerbănei, ajunși la sibieni, în timp ce Cindrel, Oncești, Niculeștii de Sus, Niculeștii de Jos, Costița, Beșinău și Găujioara au revenit sașilor din Cristian.

Deznodământul a venit abia pe 5 februarie 1784, când a fost emis „Deliberatum”, sentința Guberniului transilvan, confirmată doi ani mai târziu, în 1786, de Preaînalta Curte de Revizie de la Viena, de fiecare dată în favoarea rășinărenilor. Împăratul Iosif al II-lea le-a acordat, potrivit povestirii, un privilegiu rar: titlul de „sat liber crăiesc”.

Pământurile nu au fost recuperate în totalitate

Victoria nu a însemnat însă recuperarea integrală a pământurilor de dinainte de proces. „Rășinărenii nu și-au primit toți munții și terenurile deținute înainte de proces. Bătrânii satului vorbesc că rășinărenii au avut teren până la Farmacia 24 din Sibiu, unde era Poarta Cisnădiei”, spune părintele Jianu, citat în povestire.

Astăzi, dosarul procesului, intitulat „Transmisionale în cauza Posesiunii Rășinariului contra Orașului Liber Regesc Sibiu” și legat în piele, poate fi văzut într-un muzeu amenajat într-o casă cu pereți albaștri din Rășinari, fosta reședință episcopală, transformată în spațiu muzeal prin munca părintelui Nicolae Jianu. Alături de dosar, colecția cuprinde, potrivit sursei, prima Biblie cu imagini editată de Andrei Șaguna, un candelabru bisericesc donat tot de acesta și o icoană care a aparținut filosofului Emil Cioran.

După câștigarea procesului, sătenii au înălțat turnul bisericii cu câțiva metri, ca semn de recunoștință. Iar, printr-o coincidență subliniată în text, tot de o jumătate de secol părintele Nicolae Jianu slujește în satul ai cărui înaintași i-a povestit.

Întregul material în puteți citi pe pagina de Facebook a Danielei Cîmpean, președinta Consiliului JUdețean Sibiu.