Sufletul roții care dă viață: povestea ultimei mori de apă din Cârțișoara și a omului care a salvat-o. „Leagă apa, cerul și pământul, dar mai ales leagă oamenii”

Pe vremuri, de sus de la Lacul Bâlea și până la vărsarea în Olt, pârâul Cârțișoarei punea în mișcare nu mai puțin de 18 mori de apă. Astăzi, doar una singură mai rezistă, încă încăpățânată să povestească amintiri la poalele Făgărașilor. Laurențiu Dorodici, un localnic legat de acest loc prin toate amintirile copilăriei, a decis să nu lase istoria să se macine în uitare. A restaurat Moara din Oprea și vechea casă a morarului, transformându-le într-un muzeu viu în care făina caldă, susurul apei curate și pildele de altădată își primesc din nou oaspeții.

„Toată copilăria și prima parte a tinereții m-au legat de moara asta. Veneam la două săptămâni cu sacul de cucuruz pus de bunica în căruță. Stăteam la coadă și câte o zi întreagă, pentru că erau anii în care nu exista fabrică de pâine în zonă, iar feliile se dădeau pe cartelă. Moara era locul de întâlnire al întregii comunități: aici se discutau și lucrurile bune, și bârfele, iar morarul le știa pe toate”, își începe povestea Laurențiu Dorodici, privind spre roata metalică ce prinde viață ori de câte ori pârâul are debitul potrivit.

Construită în forma actuală în anii 1960–1962, în plină perioadă de colectivizare, Moara din Oprea este astăzi ultima moară funcțională din Cârțișoara și una dintre ultimele care mai există în întreaga Românie.

Un an de migală și un clopoțel care trebuie să sune din nou

Proiectul de restaurare aflat în plină desfășurare este o luptă cu timpul și cu detaliul. Echipa lucrează cu maximă atenție la fiecare bucată de lemn, încercând să nu altereze patina originală. Judecând progresul lucrărilor de până acum, este foarte probabil ca muzeul să se deschidă în maxim un an de zile.

„E o muncă foarte intensă. Fiecare bucățică de lemn trebuie luată la mână, curățată și vopsită în cromaticile timpurilor de atunci. Ne propunem să o facem complet funcțională, un muzeu viu. Vrem ca totul să meargă, până și clopoțelul vechi care anunța morarului că s-a golit coșul cu grăunțe. Oamenii care vin aici trebuie să simtă din nou mirosul acela cald de făină proaspăt măcinată”, explică Laurențiu.

Funcționarea morii depinde însă direct de starea pârâului. Ultima dată s-a măcinat în mai, iar de atunci debitul scăzut și birocrația autorizării sanitare țin producția morii în frâu. Planul este ca făina obținută să fie folosită pentru pâine tradițională sau, în caz contrar, demonstrativ, pentru hrana animalelor din sat.

Pasiunea pentru păstrarea locului se vede și în curtea morii. Au fost eliminate buruienile invazive pentru a lăsa flora spontană de luncă să înflorească natural, creând un microclimat parfumat și plin de culoare în jurul iazului.

„Să nu stricăm ce am primit în dar”: lecția de ecologie de la poalele muntelui

Misiunea de la Cârțișoara depășește simpla conservare a unei clădiri din lemn. Pentru Laurențiu Dorodici, moara este un simbol al vieții, strâns legat de puritatea apelor din Munții Făgăraș.

„Avem cea mai frumoasă șosea din lume, Transfăgărășanul, dar eu spun cu multă bucurie că avem și cele mai frumoase ape. Râurile din Munții Făgăraș țin viața în picioare. Întotdeauna omul s-a așezat pe malul unei ape curate. Râul ne-a dat piatră să construim case, ne aduce apă în fântâni. Ceea ce a creat Dumnezeu și natura, omul nu trebuie să strice, fiindcă altfel ne stricăm singuri ce am primit în dar”, punctează localnicul.

Această filozofie a respectului față de comunitate se reflectă și într-un alt detaliu emoționant: sutele de pietre aduse din albia Bâlei și pictate viu colorat. Atelierele au început în 2022, alături de copii refugiați din Ucraina, și au continuat cu cei din sat sau cu micuții vizitatori, care pleacă acasă cu o amintire unică pusă pe piatră.

Casa Morarului: dormitul în odaia cu horn cald

Pe lângă ansamblul tehnic, oaspeții care ajung la Cârțișoara se pot caza chiar în vechea casă în care locuia morarul cu familia sa – compusă inițial din doar două odăi. Clădirea a fost extinsă cu grijă, păstrând amprenta și zidurile originale iar acum oferă turiștilor un apartament cu două camere, la parter, și două camere la etaj.

Interioarele îmbină nostalgia de altădată cu confortul modern: corpurile de iluminat sunt create după prima generație de lustre din lemn din sat, iar iarna, căldura este recuperată direct din hornul central care trece prin camere. „Este o căldură plăcută, altfel decât cea de calorifer, un foc care îți dă sentimentul de acasă”, spune gazda.

Deși majoritatea celor care aleg să înnopteze aici sunt turiști străini atrași de farmecul autentic și de lipsa kitsch-ului comercial, porțile morii rămân deschise pentru oricine caută o pauză de la agitația urbană.

La Cârțișoara, o vizită la Moara din Oprea nu este doar o oprire în drum spre Bâlea Lac, ci o întoarcere la rădăcini – acolo unde apa încă mai are puterea să lege cerul cu pământul și oamenii între ei.

Adresă: str. Morii, nr. 479, Cârțișoara, jud. Sibiu