Preotul sibian Emanuel Tăvală este primul român votat în fruntea Consorțiului European pentru Cercetarea Relațiilor dintre Biserică și Stat: „Va însemna și mai multă muncă, dar nu pot spune că nu îmi place”

Preotul Emanuel Pavel Tăvală, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Sibiului și lector la Facultatea de Drept a ULBS, a fost ales președinte al Consorțiului European pentru Cercetarea Relațiilor dintre Biserică și Stat. Este primul român admis după 2007 și primul președinte român.

Preotul a povestit pentru Turnul Sfatului cum a ajuns aici, de ce a candidat și ce vrea să facă. Prima mare schimbare este un nou statut al organizației, pe care membrii speră să-l adopte în octombrie 2027, la Zürich.

Alegerea a avut loc la Copenhaga, în Danemarca, în cadrul Adunării Generale a consorțiului. Părintele Emanuel Pavel Tăvală a obținut majoritatea voturilor membrilor. Adunarea a avut loc odată cu întâlnirea anuală a organizației. Anul acesta, la cererea autorităților daneze, întâlnirea a discutat o temă de mare interes pentru Danemarca, dar și pentru Uniunea Europeană.

Pentru părintele Tăvală, noua funcție este o recunoaștere a muncii de ani de zile. „O recunoaștere a unor eforturi pe care le-am făcut de mult într-un domeniu de nișă a Dreptului Canonic și religios comparat, precum și a activității mele în cadrul Consorțiului”, spune el.

Drumul a început în 2009, la Trier, în Germania. Atunci a fost invitat pentru prima dată la o întâlnire a consorțiului. În 2015, la Alcalá de Henares, în Spania, i s-a propus să devină membru titular.

„Acest mandat este și un moment bun de meditație pentru felul în care Dumnezeu lucrează în viața noastră prin oameni. Spun asta pentru că atunci când am început colaborarea cu profesorul Gerhard Robbers la Universitatea din Trier (Germania) în anul 2008 nu am crezut că aceasta se va concretiza și în cooptarea mea în această structură de cercetare.”

Profesorul Robbers era atunci judecător la Curtea Constituțională. Ulterior a devenit ministru al Justiției în landul Renania-Palatinat. Tot ca membru al consorțiului, fusese consultant al autorităților române când acestea au elaborat actuala lege a cultelor, Legea 489/2006.

Când a decis să candideze, părintele i-a spus gândul său mitropolitului Laurențiu Streza. Răspunsul a fost scurt. „Ai toată binecuvântarea și sprijinul! Candidează!”, i-a spus Înaltpreasfințitul. „Așadar, clipe de recunoaștere, recunoștință și mulțumire aduse lui Dumnezeu și oamenilor care au făcut posibil acest moment”, spune preotul sibian.

Cum s-a născut consorțiul

Părintele Tăvală povestește că organizația a pornit de la câțiva mari profesori de drept canonic și religios. Din Italia au venit Silvio Ferrari, Francesco Margiotta Broglio, Enrico Vitali, Salvatore Berlingò și Giuseppe Casuscelli. Din Spania, Ivan Iban, Alberto de la Hera Pérez de la Cuesta și José María González del Valle. Din Germania, Alexander Hollerbach, Joseph Listl, Axel Frhr. von Campenhausen și Gerhard Robbers. Din Anglia, John David McClean, iar din Grecia, Charalambos Papastathis. Toți predau în universitățile lor și erau consultați de autoritățile naționale sau europene când se luau decizii în acest domeniu delicat.

Specialiștii au început să se întâlnească din 1978. Se adunau o dată pe an sau atunci când autoritățile le cereau păreri argumentate. În 1985 s-a discutat prima dată despre înființarea unui consorțiu. În 1989 statutul a fost scris, iar organizația a fost înregistrată oficial pe 12 decembrie. Treptat, fondatorilor li s-au alăturat reprezentanți din fiecare stat membru al UE. Când Uniunea s-a extins spre fostele țări comuniste, s-a extins și consorțiul.

De la strategie la candidatură

Părintele spune că votul a fost „o chestiune de strategie” și un cumul de factori. Statutul actual prevede că membrii fondatori au drepturi depline până la 75 de ani. Ultimul dintre ei, profesorul Ivan C. Iban, de la Madrid, va părăsi consorțiul în 2027. În același timp, expira mandatul de trei ani al președintelui și al comitetului executiv. Fondatorii și-au spus dorința din timp. „Această structură de cercetare și de colaborare europeană trebuie să meargă mai departe, dar trebuie să fie și ancorată în noile realități”.

Așa a decis părintele Tăvală să candideze. Este unul dintre cei mai tineri membri ai consorțiului. Membru corespondent din 2009 și titular din 2015. A candidat „crezând că putem să continuăm spiritul cultivat de către marii profesori care ilustrează istoria acestei entități, dar și să ne aducem aportul nostru la ceea ce înseamnă istoria de câteva decenii de acum încolo”.

Un alt motiv ar fi activitatea sa de până acum în consorțiu. „Probabil că a fost una mulțumitoare și astfel colegii au decis să mă susțină”, spune el.

A mai contat, poate, întâlnirea anuală din 2024, pe care a organizat-o la Sibiu. Atunci s-a discutat despre legile privind patrimoniul religios din țările UE. Participanții au trimis forurilor europene propuneri de modificare a legislației. Scopul a fost ca oamenii să înțeleagă cât de important este acest patrimoniu și ca el să fie protejat.

Ce înseamnă pentru Sibiu și pentru România

Pentru părintele Tăvală, alegerea arată că cercetarea românească în dreptul religios contează la nivel european. „Ne putem aduce aportul mai ales prin ceea ce înseamnă particularitățile din sfera aceasta a Balcanilor care este atât de ofertantă și oferă atât de multe modele de colaborare și de conviețuire pașnică în ciuda diferențelor confesionale și/sau religioase.”

Vizibilitatea contează și ea, mai spune preotul. Își dorește ca domeniul să atragă atenția prin proiecte de cercetare la care consorțiul participă sau pe care le pornește. Își mai dorește ca tot mai mulți colegi din consorțiu și colaboratori să vină la Universitatea din Sibiu. Aici și-ar putea prezenta cercetările și temele care interesează și această parte a Europei.

Un statut nou

„Mie nu îmi plac schimbările pentru că s-ar putea să greșesc”, recunoaște părintele. De obicei, preferă să înțeleagă bine cum funcționează un lucru și să facă apoi doar ajustări mici. De data aceasta însă, consorțiul trebuie să-și schimbe chiar actul de bază, statutul.

Acesta a fost scris în 1989 și a fost adaptat din mers. Între timp, Uniunea Europeană s-a extins. Interesul pentru dreptul canonic a scăzut în universitățile din vestul Europei. În schimb, materia a fost reintrodusă în facultățile de drept din fostele țări comuniste, iar aceste țări au intrat în UE.

Toate aceste schimbări trebuie să apară clar în noul statut, spune preotul sibian. Reforma a început deja. Membrii lucrează atât în întâlniri față în față, cât și online, după câteva linii directoare. Emanuel Tăvală speră să adopte noul statut în octombrie 2027, la Zürich. „Știm ce ne dorim. Ne dorim ca această structură să meargă mai departe, cu tradiția atât de sănătoasă așezată de întemeietori, dar cu așezarea în realitatea contemporană și cu speranța că vom face față provocărilor viitorului.”

Noul președinte are deja planuri pentru viitorul consorțiului. „Tocmai de aceea, îmi doresc să putem atrage mai mulți membri din fiecare țară, dar eu, personal, mi-aș dori să avem mai mulți membri din România și din țările UE din această parte a Europei, totul depinzând de numărul maxim care va fi stabilit prin noul statut, îmi doresc să putem oferi burse de cercetare masteranzilor și doctoranzilor care sunt preocupați de spectrul acesta al dreptului canonic și religios, îmi doresc mai multă vizibilitate a activității publicistice etc. Pentru o vizibilitate și impact sporite avem în vedere o ipoteză de a extinde consorțiul spre țările membre ale Consiliului Europei, dar aceasta, deci, necesită o atenție și dezbatere sporite.”

Mai multă muncă

Consorțiul reunește profesori universitari care studiază relațiile dintre state și cultele religioase din Europa. Le studiază din punct de vedere istoric, politic și, mai ales, juridic. La reuniunile anuale, membrii prezintă studii și rapoarte naționale. Concluziile pot sta la baza unor viitoare legi.

Consorțiul publică revista „Jurnalul european pentru cercetarea relației dintre Biserică și Stat” și volumul „Statul și Biserica în Uniunea Europeană”, tradus în mai multe limbi. Împreună cu institute de cercetare din Strasbourg, a realizat o bază de date cu bibliografie despre drept și religie în 27 de țări europene.

Părintele speră ca noua funcție să-i schimbe în bine activitatea de la catedră și de la parohie. Va câștiga experiență și oportunități de colaborare academică. Speră ca acestea să fie folosite la Facultatea de Drept sau la Arhiepiscopia Sibiului. Prezența sa în consorțiu a adus deja, anul acesta, un proiect de cercetare Horizon, RE-SPHERE.

ULBS este partener în proiect, iar prin el „școala de Drept de la Sibiu își spune cuvântul”. „În rest va însemna și mai multă muncă, dar nu pot spune că nu îmi place perspectiva aceasta.”

Părintele Emanuel Pavel Tăvală este lector universitar la Departamentul de Drept Public al Facultății de Drept din cadrul ULBS. A studiat Dreptul și Teologia la Sibiu. A făcut doctoratul în istoria Bisericii Ortodoxe Române, coordonat de părintele academician Mircea Păcurariu. Teza, finalizată în 2009, a fost despre diaspora românească din Europa Occidentală.

A urmat și studii doctorale de drept canonic și religios comparat la universitățile din Berna, Elveția, și Trier, Germania. Are și un doctorat în drept la Universitatea din Sibiu. Acum este consilierul cultural al Arhiepiscopiei Sibiului și paroh al Parohiei „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sibiu.