Depresia, de două ori mai frecventă la persoanele cu diabet. Dr. Oana Maria Podar, despre miturile legate de boală

Persoanele cu diabet au de aproximativ două ori mai multe șanse să facă depresie decât restul populației. Este unul dintre lucrurile pe care le explică dr. Oana Maria Podar, medic primar diabetolog la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, într-un ghid publicat de spital pe Facebook.

Diabetul cere grijă în fiecare zi, de la ce mănânci până la ce arată glucometrul. Mulți pacienți trec prin perioade de oboseală, frustrare, vinovăție sau teamă de complicații. Medicii numesc starea aceasta „distres legat de diabet”, iar ea nu înseamnă depresie. Depresia propriu-zisă e însă mai frecventă la cei cu diabet, iar legătura merge în ambele sensuri. O stare psihică proastă face mai greu de respectat tratamentul, iar un diabet dezechilibrat afectează, la rândul lui, starea emoțională. Dr. Oana Maria Podar le recomandă pacienților să spună deschis la consult cum se simt. Asta „nu este un semn de slăbiciune, ci parte din tratament”. La nevoie, pot cere ajutorul unui psiholog sau psihiatru.

„Citiți eticheta, nu reclama”

Unul dintre cele mai răspândite mituri este că diabetul apare de la prea mult zahăr. Diabetul de tip 1 este însă o boală autoimună și nu are legătură cu alimentația, explică medicul. Diabetul de tip 2 este favorizat de kilogramele în plus, de sedentarism și de predispoziția genetică. Zahărul în exces, mai ales cel din băuturile îndulcite, crește riscul, dar în principal pentru că duce la îngrășare.

Fructele și dulciurile nu sunt interzise. „Nu există alimente strict interzise, ci cantități și frecvențe potrivite”, scrie dr. Oana Maria Podar. Fructele sunt recomandate în porții moderate, sucurile de fructe nu. Dulciurile pot fi mâncate ocazional, în cantități mici. Produsele „pentru diabetici” au adesea la fel de multe calorii și grăsimi ca cele obișnuite. „Citiți eticheta, nu reclama”, recomandă medicul.

Insulina nu este o pedeapsă și nici un eșec și nu creează dependență. Diabetul de tip 2 evoluează în timp, iar pancreasul produce tot mai puțină insulină. Ceaiurile și suplimentele nu vindecă boala, iar unele pot interacționa cu medicamentele. Nici lipsa simptomelor nu înseamnă lipsa bolii. Diabetul de tip 2 poate evolua ani la rând fără semne, iar o parte importantă dintre cei bolnavi nu știu că au diabet. Netratat, afectează inima, vasele de sânge, rinichii, ochii și nervii.

Prediabetul poate fi oprit

Prediabetul este stadiul în care glicemia e peste normal, dar sub pragul de diabet. De obicei nu dă simptome și se descoperă la analize. Fără nicio schimbare, între 5 și 10% dintre persoanele cu prediabet ajung să facă diabet în fiecare an. În acest stadiu, boala poate fi însă încetinită sau chiar oprită. O scădere în greutate de 5–7%, împreună cu mișcarea, reduce riscul de diabet cu aproape 60%. Medicul recomandă cel puțin 150 de minute de mișcare pe săptămână, de exemplu mers alert câte 30 de minute, cinci zile pe săptămână, și un control anual al glicemiei.

Ce faci la hipoglicemie

Hipoglicemia înseamnă o glicemie sub 70 mg/dl. Apare mai ales la cei tratați cu insulină sau cu anumite pastile, când sar peste o masă, fac efort neobișnuit sau beau alcool. Primele semne sunt transpirațiile reci, tremurăturile, palpitațiile, foamea bruscă și amețeala. Netratată, hipoglicemia poate duce la confuzie, convulsii și pierderea cunoștinței. Pentru o persoană conștientă, medicul recomandă regula „15–15”. Se iau 15 grame de zahăr rapid, de exemplu 3–4 cuburi de zahăr sau aproximativ 150 ml de suc, iar glicemia se măsoară din nou după 15 minute. Ciocolata și prăjiturile nu ajută, pentru că grăsimile încetinesc absorbția zahărului. Dacă persoana e inconștientă, nu i se dă nimic pe gură. Se așază în poziție laterală de siguranță și se sună imediat la 112.

La vârstnici contează siguranța

La vârstnici, o hipoglicemie poate duce la căderi, fracturi sau probleme cu inima. De aceea, obiectivul tratamentului nu mai este o glicemie „perfectă”, ci siguranța pacientului. Medicul recomandă scheme de tratament cât mai simple și fără diete restrictive. „La vârstnici, scăderea în greutate și pierderea masei musculare sunt adesea mai periculoase decât o glicemie ușor crescută”, explică dr. Oana Maria Podar.