Misterele cetății de pe malul Cibinului. De la amvonul ciumei, frigiderul cu gheață de râu până la orga dăruită de Maria Tereza. „Piatra asta n-a crăpat niciodată”

La doar câțiva kilometri de Sibiu, Biserica Evanghelică Fortificată din Cristian ascunde între zidurile sale de sute de ani povești pe care puțini le cunosc. De la slujbele ținute în aer liber pe vremea epidemiilor medievale și turnul înalt de 68 de metri care străjuiește comuna, până la faimosul turn al slăninilor și orga restaurată recent, ghidul cetății, doamna Paraschiva Conțiu, ne-a purtat prin colțurile secrete ale cetății săsești.

@turnulsfatului Misterele cetății de pe malul Cibinului. De la amvonul ciumei, frigiderul cu gheață de râu până laorga dăruită de Maria Tereza.„Piatra asta n-a crăpat niciodată” #turistinjudetultau #reportaj #tsnews #sibiu ♬ sunet original Turnul Sfatului

Odată ce treci de porțile masive ale fortificației din Cristian, zgomotul mașinilor de pe drumul național dispare brusc, înlocuit de o liniște aproape solemnă. Între zidurile groase de piatră, vegheate de cel mai înalt turn din Transilvania – care se înalță mândru la 68 de metri – timpul pare că s-a oprit în loc. Cheile originale, grele și reci, pe care doamna Paraschiva Conțiu, ghidul bisericii, le mânuiește și astăzi cu dibăcie, descuie nu doar uși masive din lemn, ci capitole întregi de istorie vie.

Chiar la intrarea în curte, privirea este atrasă de o construcție neobișnuită din piatră. Este amvonul ciumei, o mărturie tăcută a vremurilor grele de la 1600.

„Când a fost ciuma, părintele stătea înăuntru și făcea slujba de acolo, iar toată lumea stătea afară, în curte, ca să nu ia contact cu oamenii bolnavi. Așa procedau la momentul respectiv”, ne explică doamna Paraschiva.

Turnul de 68 de metri și orga donată de împărăteasă

Din vechea bazilică romanică ridicată inițial pe acest loc, invaziile turcilor și tătarilor au lăsat în picioare doar spațiul de sub turnul clopotniță. Restul bisericii a fost reconstruit ulterior sub formă de biserică-hală, dar fortificația a rămas de neclintit. Turnul, cu cele patru ferestre de sub ceas, oferea o panoramă completă asupra comunei și a văii Cibinului, fiind punctul din care străjerii ghidau comunitatea adăpostită între ziduri.

În interiorul lăcașului, atenția este captivată de un instrument muzical cu o acustică deosebită. Se spune că orga mare a fost donată bisericii chiar de împărăteasa Maria Tereza. La mijlocul instrumentului strălucește soarele, încadrat de medalioanele negre ale celor doi David — unul purtând harpa, iar celălalt sabia.

„Orga a fost restaurată în 2022-2023, când am sărbătorit 800 de ani de la prima atestare documentară a comunei. A fost o lucrare extrem de importantă. Toată vara am avut aici concerte cu organiști din mai multe țări. Pe lângă ea mai avem o orgă mai mică, folosită de preot o dată la două săptămâni, când se ține slujba”, povestește ghidul.

Privind spre boltă, se văd caligrafiați anii în care comunitatea a lucrat la întreținerea lăcașului: 1564, 1884, 1912, 1937, 1977 și cea mai recentă zugrăveală, din 2022. Sufletul acestor lucrări rămâne comunitatea de pelerini și localnici.

„Cei mai mari sponsori ai noștri sunt cristenii plecați în străinătate. Se întorc în fiecare an, pe cheltuiala lor, rămân aici două săptămâni și lucrează – mai întâi la cimitir, apoi la biserică. Iar omul care face cele mai multe pentru locul acesta este curatorul nostru”, adaugă doamna Conțiu.

Frigiderul comunei: calupuri de gheață din Cibin și slănina de pe scară

Punctul culminant al oricărei vizite la Cristian rămâne Turnul Slăninii, fostul „frigider” al satului. Aici, fiecare familie din comună își depozita slănina pe scările din lemn, până sus, la adăpost de căldura verii. În spatele turnului curge liniștit râul Cibin, iar sub clădire se ascunde o pivniță adâncă de șase metri, cu un secret ingineresc medieval.

„Iarna, oamenii tăiau calupuri mari de gheață direct din râul Cibin și le băgau în pivniță pe o gură specială. Mai întâi puneau un strat gros de paie — care erau un izolator extraordinar — iar peste ele așezau gheața. Se păstra perfect toată vara! Dacă cobori și acum în pivniță, mai găsești paie vechi pe jos”, explică ghidul.

Pe lângă sași, la Cristian au trăit și landlerii – protestanți surghiuniți din Austria în secolul al XVIII-lea. Portul lor era diferit, dominat de nuanțe austere de alb și negru, iar miresele purtau pe cap un accesoriu distinctiv numit vizir. Relația dintre cele două comunități era vizibilă chiar și la duminica de închinăciune: sașii intrau pe o poartă, iar landlerii pe alta, păstrând intrări și rânduri separate în băncile bisericii.

Un loc rămas neatins de crăpături

Trecerea secolelor și cutremurele nu au clintit zidurile masive din piatră. Pe pereții interiori nu se vede nicio fisură. „Sașii au construit cu o precizie uimitoare. În biserică nu este nimic crăpat”, punctează doamna Paraschiva.

Astăzi, Casa Parohială oferă camere de oaspeți pentru turiștii care vor să experimenteze o noapte în interiorul fortificației. Deși mulți tineri vin aici pentru ședințe foto spectaculoase de nuntă, evenimentele mari sunt evitate, comunitatea preferând să păstreze liniștea locului.

Pentru vizitatorii care caută o călătorie în timp, Biserica Evanghelică din Cristian nu este doar un monument istoric, ci un loc viu în care comunitatea refuză să lase trecutul să se prăpădească.