Istoria cartierului Valea Aurie în imagini de epocă: De la povestea criminalilor hangiului, executați apoi în Piața Mare, la inginerul care a avut ideea grădinii zoologice

Muzeul Național Brukenthal a demarat un proiect amplu de cercetare a istoriei cartierelor sibiene, în urma votului sibienilor prima etapă fiind dedicată cartierului Valea Aurie. O parte a documentării se bazează pe patrimoniul vizual al instituției, mai exact pe colecția de „grafică documentară”, care numără peste 3.000 de imagini istorice. Dr. Delia Voina, muzeograf și specialist în istoria fotografiei, a explicat pentru ziarul Turnul Sfatului de ce aceste materiale merită un statut aparte, reconstituind astfel istoria cartierul Valea Aurie:

„Nu mai spunem azi fotografie veche, zicem fotografie istorică, deoarece în aceste imagini se păstrează locuri, evenimente, oameni care au fost la un moment dat și care, din păcate, nu mai sunt astăzi, însă sunt foarte importante pentru istoria spațiului respectiv”.

Apa, firul care leagă

Reconstituind cronologia cartierului, istoricul sibian arată că pârâul Trinkbach, cel care traversează zona a fost, de fapt, liantul întregii dezvoltări locale.

„Din punctul meu de vedere, apa este elementul comun. Apa este cea care ne dă toate instalațiile din zonă”, subliniază Delia Voina.

Potrivit cronicilor orașului, încă dinainte de 1770 funcționau în zonă o moară de pulbere și o moară de hârtie, iar mai târziu a fost ridicată o moară complexă de făină, cu un rol mai amplu decât simpla măcinare.

„Moara nu era doar de măcinat făină, ci o și cernea pe diferite calități”, precizează istoricul, adăugând că instalația a funcționat la comandă până spre anul 1940.

Loc de promenadă, festivități și primul ștrand

Înainte de expansiunea urbană din secolul XX, terenul era o zonă împădurită, unde sibienii obișnuiau să iasă la plimbare pe malul pârâului.

„Rolul principal al zonei a fost până spre 1948 de loc de promenadă și de loc unde se desfășurau tot felul de festivități, maialuri”, își amintește Delia Voina.

Primul pas către amenajările verzi a fost Parcul Sub Arini, gândit în stil englezesc încă din 1856. Din 1881, administrarea parcului a trecut la Societatea de Înfrumusețare a Orașului, din care făceau parte și fotografi precum Emil Fischer. Parcul, întins pe aproape 20 de hectare, avea alei, o seră pentru aclimatizarea plantelor, restaurant și un foișor unde, duminica, concerta fanfara militară.

Tot apa a făcut posibilă apariția primelor amenajări pentru agrement acvatic: în 1910, prin reamenajarea digului și a cursului morii, a fost deschis un bazin de înot cu cabine din lemn.

„La 1910, o intrare de la 8:00 la 8:00 seara în acel ștrand costa 10 RON”, spune Delia Voina, citând presa vremii.

Două premiere naționale: iluminatul electric și prima Grădină Zoologică

Cartierul Valea Aurie este legat direct de două premiere la nivel de țară.

„Sunt două lucruri aici în premieră pentru România. Prima este în 1905, când parcul devine iluminat electric… și a doua, Grădina Zoologică”, explică Delia Voina.

Grădina Zoologică a prins contur în anii 1920, când Uzinele Sibiene de Electricitate au reamenajat hidrografic zona, creând 3-4 lacuri artificiale. Povestea ei de început ține chiar de o întâmplare petrecută pe șantier:

„Unul dintre cei care a lucrat la amenajarea acelei zone hidrografice… găsește niște vulpi undeva lângă barajul de la Sadu și de acolo îi vine ideea de a face acea grădină zoologică”.

Ideea i-a aparținut inginerului Szekely, de la Uzinele Sibiene de Electricitate, iar în 1926 a luat naștere oficial prima Grădină Zoologică din România, amenajată în jurul lacului de agrement.

De la Grădina Zoologică la cel mai tânăr cartier al Sibiului

Deși, zeci de ani, sibienii au asociat Valea Aurie aproape exclusiv cu Grădina Zoologică, nevoile de expansiune ale orașului au schimbat radical înfățișarea zonei. Dezvoltarea industrială a Sibiului a adus în oraș un număr mare de muncitori, iar odată cu ei a apărut o nevoie urgentă de locuințe.

„Este cel mai tânăr cartier al Sibiului. A fost construit cu blocuri și cu structura actuală începând undeva din 1960 încoace. Blocurile cele mai multe s-au construit în 1980”, arată Delia Voina, referindu-se la ansamblul de la capătul Căii Poplăcii.

Pentru ridicarea noilor blocuri, casele și clădirile răzlețe din zonă au fost demolate. Ultimul martor al vechiului ansamblu industrial, moara istorică, a căzut și ea în anul 2000; terenul rămas liber a fost folosit temporar drept groapă de gunoi, iar ulterior pe el a fost construită o biserică.

Trei imagini istorice

Printre cele mai interesante imagini din fond se numără trei fotografii care surprind transformarea zonei Sub Arini – Dumbravă. Cine este interesat va putea vedea o întreagă expoziție luna viitoare, când muzeul demarează proiectul chiar în inima cartierului.

Parcul Sub Arini și Spitalul Militar (1898–1905): Fotografia a fost realizată după construirea fântânii din parc (1898) și înainte de montarea stâlpilor de energie electrică (1905). Imaginea arată că parcul era mult mai aerisit acum 120 de ani, fiind amenajat sistematic de Societatea de Înfrumusețare a Orașului împreună cu arhitecți specialiști, după reguli săsești. Totodată, după cum explică muzeograful Delia Voina, linia acoperișului Spitalului Militar vizibilă în imagine permite identificarea eventualelor lucrări de restaurare ulterioare. Aceasta subliniază totodată importanța detaliilor arhitecturale în procesul de datare: „Nu ne putem lua după ceea ce scrie pe cărțile poștale; pe noi ne interesează perioada de când a fost produsă și până iese din circulație”.

Vechiul Han din Dumbravă: Imaginea surprinde clădirea hanului de pe amplasamentul actualei parcări a Hotelului Hilton. Clădirea purta pe fronton stema orașului, dovadă că se afla în administrația primăriei. Spațiul este legat de o poveste din anii 1791, evocată de Delia Voina: „În presa vremii se spune că hangiul și întreaga sa familie au fost uciși, iar cei care au făcut omorul au fost prinși și executați în Piața Mare a orașului”. Clădirea veche a fost ulterior demolată și înlocuită cu un alt imobil având tot funcție de restaurant.

Lacul din Dumbravă și stejarul tânăr: Fotografia a fost făcută de la actuala intrare principală a Grădinii Zoologice, chiar înainte sau în timpul primelor amenajări ale acesteia (anii 1924–1925) și cu 40–50 de ani înainte de înființarea Muzeului Tehnicii Populare. În cadru se observă pontonul de scurgere al lacului spre Valea Aurie și un stejar pe atunci tânăr, despre care Delia Voina remarcă: „Este stejarul pe care astăzi îl vedem mult mai mare și cocoșat”.

De unde vine numele „Valea Aurie”

Cercetările arată că fotografiile din inima cartierului Valea Aurie realizate înainte de anul 1950 lipsesc aproape în totalitate, deoarece zona nu includea clădiri impresionante care să prezinte interes comercial pentru fotografii vremii. Așa cum precizează Delia Voina: „Fotografii trăiau din vânzarea de fotografii și nu puteau executa imagini cu un teren viran. Nu erau comerciale”.

Denumirea cartierului este susținută de două teorii convergente sintetizokate de cercetătoare:

Razele soarelui (cca. 1900): Numele provine de la modul în care lumina soarelui străpungea frunzișul pădurii într-o anumită perioadă a zilei, dând văii o nuanță aurie.

Reperele anilor 1960: Denumirea a fost preluată de la Hanul și Restaurantul „Valea Aurie”, punct de reper cunoscut în perioada în care a început construcția ansamblului rezidențial modern.