„Muntele e `ăl mai sfânt”. De pe plaiurile unde se vrea săpată mina de magneziu de la Rășinari se vede larg Sibiul. „Să ne lase în pace, că noi ne putem descurca și fără ei”

Pe pajiștile din jurul zonei în care este propusă cariera de magneziu de deasupra Rășinariului pasc câteva mii de oi, păstorite de mai mulți ciobani. Niciunul nu-și vede un viitor alături de exploatarea minieră și toți nădăjduiesc că proiectul nu va fi demarat. La fel speră și drumeții care, în ziua liberă de duminică, au luat la pas potecile de pe Valea Muntelui, denumirea reală a locului cu vedere largă spre Sibiu, în care se vrea deschisă cariera de magneziu.

Pe plaiurile unde este propusă deschiderea unei mine de suprafață în vederea exploatării magneziului pe următorii minim 20 de ani ajungi după ce ieși din Rășinari pe îngusta Vale a Caselor. La prima intersecție, aflată la un kilometru de ieșirea din sat, faci dreapta și urmezi un drum de munte marcat pentru drumeții cu linie albastră, către Șaua Apa Cumpănită.

Zona în care este propusă mina de magneziu este marcată, din loc în loc, de țevi roșii bătute la marginea drumului: sunt puncte în care au avut loc forajele de explorare. Iar pe locul unde ciobanii îți arată că ar urma să fie săpată cariera e și o colibă, recent renovată, pe care o recunoști după acoperișul din tablă roșie. E situată sub Dealul Plaiului, pe versantul sudic.

Denumirea zonei nu este Valea Dobra, așa cum s-a comunicat oficial, ci Valea Muntelui. Explicația pentru această situație – dată într-o ședință a Consiliului local din Rășinari – ar fi că în hărțile autorităților de la București s-a produs o confuzie.

„Aici e Valea Muntelui. Valea Dobra e după dunga aia”, arată Șerban înspre o muchie dominată de un vârf aflat mai la dreapta lui, către Râu Sadului. Șerban are 29 de ani și e cioban de când se știe: asta i-a plăcut și asta au făcut toți din familia lui. „Părinții mei aici au crescut, aici am crescut și eu”.

Are o stână chiar pe dealul pe care este propusă cariera de magneziu, proiect față de care se arată împotrivă. „Dacă ar desființa dealul, oile astea ce ar mai mânca? Ce-am face cu ele? Le-am băga la abator?”, privește tânărul cioban către turma pe care o mâna duminica trecută.

„Dacă ar fi mină, ce s-ar mai vedea pe aici? Asfalt, mașini și tablă? Dacă s-ar face mina asta aici, nu s-ar mai vedea nimic. Coliba asta, vezi? Asta-i, poate, de 200 de ani… Nu cred că s-ar mai vedea”, Șerban, cioban

„Nouă ne-o intrat în sânge ciobănia”

Pe plaiurile din împrejurimi nu mai sunt atât de mulți ciobani ca în trecut, spune Șerban. Chiar și așa, duminica trecută, patru turme de oi puteau fi zărite pe pajiștile de pe Valea Muntelui. Una dintre acestea e păstorită de Ion. Are 67 de ani împliniți și tocmai a coborât cu oile de pe Cindrel, unde s-a așternut zăpada.

Ion e de părere că vor fi de acord cu mina cei care nu au serviciu și cărora nu le place la munte. „Cei cu oile își pierd pășunile, își pierd fânațele, dacă va fi deschisă mina, de aia sunt împotrivă. Io la oi am rămas, nu m-am dus la nicio fabrică. Nouă ne-o intrat în sânge ciobănia. Dacă mă duc acasă – că tocmai tre` să merg acasă – abia aștept să viu înapoi. M-am învățat cu dealurile astea, cu munții… Apăi, muntele e `ăl mai sfânt la mine. Aer de munte, apă curată, ca lumea”, vorbește Ion, deși spune că ciobănia nu e deloc un mod de viață ușor.

Referendumul? Clar vor vota fi împotrivă!

Pe drumul către Apa Cumpănită, dar și pe potecile din vale, duminica trecută umblau mai mulți drumeți. Printre ei, Dan Roman și soția, care au venit să revadă locurile în care acum este propusă o mină.

„N-ar trebui să strice locurile astea. Să-și găsească în altă parte, că va mai fi magneziu și prin altă parte. E frumoasă tare zona asta. Eu nu mai stau în Rășinari, stau în Sibiu de ceva vreme. Și, acuma, în Sibiu nu cred eu că va fi chiar așa pericol de poluare. Dar  mai bine fără mină. Absolut, mai bine fără”, spune Dan Roman. E de părere că, la referendumul din 8 noiembrie, rășinărenii vor vota împotriva deschiderii vreunei mine pe teritoriul comunei lor. „Poate că 90%, zic eu, vor fi împotrivă. Numai că nu știu în ce măsură mai depinde de referendum”.

Dinspre munte coboară și Ionuț, din Rășinari. „Un proiect foarte dăunător mediului, localității. Natura trebuie lăsată în pace. Se cade ca mina să nu fie deschisă. Că dacă va fi deschisă, vai de noi”. Pentru Ionuț o problemă ar fi și traficul creat de aducerea utilajelor pentru exploatarea rocilor. Spune că se teme și de o posibilă poluare cu azbest. „Am părinți în vârstă, poate voi avea și eu copii și nu vreau… am înțeles că azbestul e cancerigen”.

„Să sară toți”

„Ar trebui să sară toți rășinărenii, toți sibienii, că de unul singur nu poți face nimic. Dacă suntem mai mulți, poate-poate, vom face ceva”, spune Șerban, după care-și fluieră câinii să scoată oile către stână.

„Ce să-mi dea mie ăștia cu mina? Ce pot să-mi dea? Uitați aici, am liniște, am pace, cu oile astea, cu măgarul ăsta, cu câinii ăștia, cu traiul ăsta pe vătrai. Așa suntem noi crescuți. Care sunt crescuți la oraș, la bloc, poate nu conștientizează ce se poate întâmpla. Nu știu cum să mă exprim, dar e o greșeală treaba asta cu mina”.

Întrebat ce mesaj ar avea către cei care au putere de decizie în ceea ce privește deschiderea carierei de magneziu, Șerban privește lung către Sibiu. „Să se ducă dracu`… mai zic altceva? Să ne lase în pace. Că noi am stat aici cum am stat, între munți, pe pământul nostru. Să ne lase-n pace, că nu le-am cerut ajutorul. Noi ne putem descurca și fără ei”.

Citește și „Vocea fiecăruia contează”. Primarul din Rășinari îi îndeamnă pe localnici să voteze la referendumul despre exploatarea minieră