Actualitatea lui Panait Istrati

Actualitatea lui Panait Istrati

Panait Istrati s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec. A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Primele încercări literare datează din 1907, cu preponderenţă făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 îşi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează şi la alte ziare: Viaţa socială, Dimineaţa, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste. În 1927 a vizitat Moscova şi Kiev. . În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspiraţie a operei Spovedania unui învins în care denunţă abuzurile regimului comunist. Profund orientat spre „demascarea” şi contestarea injusteţii sociale şi a inechităţilor flagrante, P. Istrati nutrea un profund respect pentru cei oprimaţi, cei de condiţie socială modestă, de care nu s-a dezis şi din rândul cărora provenea. Aici rezidă în mare măsură lecţia de demnitate a unui atent observator al vieţii sociale din România şi deopotrivă din ţările Balcanice. Condeiul publicistic al autorului Chirei Chiralina devine un instrument acut şi sonor de acuzare a politicianismului rapace şi al degringoladei sociale şi morale, din spectrele sociale ale României interbelice, erodate de efectele crizei economice şi de cecitatea politicienilor. Mai mult, acest Maxim Gorki al Balcanilor , a devenit porta - vocea celor umiliţi, pe care, metaforic îi regăsim în ipostaza hamalilor din portul Brăilei. Viaţa acestora a marcat puternic mesajul autorului brăilean. În concepţia lui Istrati, ei reprezentau România profundă iar dihotomia ireconciliabilă dintre mizeria lucrătorilor şi interesele clasei politice a acelor timpuri devenea o componentă definitorie a realităţii combătute de publicist. Prin intermediul unui stil direct, cu o puternică încărcătură dramatică Istrati se afla în căutarea unei soluţii pentru criza morală a României de atunci: „Aşa că salvarea, sau un început de salvare morală care să ducă la o ameliorare a vieţii noastre materiale, eu n-o văd decât în această idee de purificare a partidelor, înlăturarea a tot ceea ce este gaşcă politică, confiscarea averilor, dobândite prin abuz şi fraudă”. Cu toate acestea valorile democratice, rămâneau, chiar dacă corijabile, repere de ordine societală. Răspunzând detractorilor democraţiei, Istrati găsea că, pentru situaţia de atunci a României (marcată de şomaj, fraudă, curbe de sacrificiu, orizonturi de speranţă obturate pentru tineri) nu era de vină, in fond democraţia, ca sistem politic ci, fără doar şi poate, lăcomia şi necinstea anumitor actanţi ai vieţii politice democratice, responsabili pentru contorsionarea şi decredibilizarea valorilor democraţiei. Ca şi acum mai bine de 70 de ani formele de contestare a ordinii politice şi sociale capitaliste sunt, din nefericire, prezente. Astfel momentele de criză explicau/explică agresivitatea discursului politic al mişcărilor politice extremiste. Capcana unei noi ordini sociale profesată printr-un discurs populist ( a se vedea mesianismul Mişcării Legionare din anii interbelici) este acut şi în actualul context social românesc. Atunci, vizionarismul scriitorului brăilean evidenţia caracterul nociv al extremismului ce devenea o forţă în acele momente, pe fondul semnalelor de vulnerabilitate democratică: „cu alte cuvinte toată lumea nemulţumită, toată lumea zisă „nouă” este de acord că ordinea de azi trebuie sfărâmată şi o altă ordine instituită. În această privinţă, extremele politice ale societăţii actuale încep să se confrunte, cu toată ura aparentă ce le desparte, şi să devină un bloc din ce în ce mai ameninţător împotriva democraţiilor domnitoare”. Dramatic şi dureros de actual. În concluzie ameninţările perpetue şi multidirecţionate către răsturnarea ordinii sociale, pe fondul incapacităţii clasei politice democratice de a găsi soluţii în perioade de blocaj socio-economic reprezentau şi reprezintă ameninţări dificil de evaluat, însă cu efecte profunde pe termen lung. Ele compromit iremediabil structura naţiunilor. Cu câteva diferenţe de context politic, publicistica contestatară a lui Istrati este valabilă şi astăzi, temele sale de dezbatere sunt izbitor de actuale vizavi de starea de fapt a unui stat confruntat cu imperative de reformare, cu perioade recesiune şi cu nevoia reconsolidării sale morale, ca un temei inalienabil al renaşterii naţiunii române.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi