Duminică,
27.11.2022
Innorat
Acum
3°C

"Rolul meu este sa educ. Trebuie sa fiu un model!"

Din vâltoarea Bulevardului Bălcescu, cu sute de oameni în trecere, cafenele şi sunet de veselă lovită uşor cu linguriţa, se face un gang într-o curte. În spate, după o uşă mare şi prăfuită se află atelierului noului cetăţean de onoare al Sibiului. Într-o linişte de-ţi ţiuie urechile, aici Ştefan Orth crează. Aici au luat naştere unele dintre cele mai cunoscute vederi şi imagini ale Sibiului, aici îşi petrece cea mai mare parte a timpului artistul.

Reporter: De cât timp aveţi atelierul acesta?

S. O.: Cam de 20 de ani. Bine, mai este aici lângă un atelier mai mic şi pe acela l-am avut prima dată. Şi cu timpul, cam de opt ani, m-am extins, am luat şi aici. Bine, este închiriat de la Biserică.

Rep.: Câte lucrări au văzut pereţii aceştia?

S. O.: Niciodată nu mi s-a mai pus această întrebare.     Ştiu că au fost vreo 350 de gravuri care au fost multiplicate în cinci sau şase mii de exemplare, mai este seria cu Sibiul, mai sunt şi alte serii, pictură în ulei, pe care le-am făcut mai recent. Este o serie cu Sibiul în care am făcut şi gravuri şi pictură. Uitaţi aici este un album cu aceste lucrări. Dacă mergeţi la primărie veţi găsi şi altele… aţi fost cumva?

Rep.: Da, le-am văzut!

S. O.: Ei, acolo este o expoziţie cu ocazia acestei diplome care mi se acordă (arată spre diploma de cetăţean de onoare al Sibiului pusă undeva deasupra, în loc vizibil n. r.).

Rep.: Referitor la diploma aceasta dumneavoastră sunteţi onorat să trăiţi în Sibiu, că oraşul este onorat să vă aibă?

S. O.: Chiar asta am spus atunci când am primit această diplomă. Cu asta mi-am început discursul, că sunt foarte mândru că sunt sibian, sunt foarte mândru că am primit această diplomă şi fac tot posibiliul ca sibienii să fie mândrii de mine.

Rep.: Ce vă face să fiţi mândru de oraşul ăsta? Daţi-mi exemple, ce-i aşa deosebit la el?

S. O.: În Sibiu este prezentă istoria. În fiecare piaţă, în fiecare cărămidă, chiar şi în copaci. Pentru mine istoria provoacă un fel de respect pentru că poţi vedea ce au făcut oamenii. Aici nu au trăit oameni oarecare. Toţi sibienii au venit de undeva, unii cu 200 de ani în urmă, alţii cu 500 de ani şi pentru mine sibian este acela care trăieşte şi munceşte aici! Cel care face ceva pentru toată lumea. Sunt şi oameni care s-au născut aicea şi pe care eu nu-i consider sibieni, ci pe cei care au construit şi au apărat cetatea.

Rep.: Cum arată o zi obişnuită pentru dumneavoastră? La cât vă treziţi dimineaţa, câte ore petreceţi în atelier, la ce oră puneţi capul pe pernă?

S. O.: Nu există o regulă! Eu am lucrat la Muzeul Brukenthal, unde am fost angajat, şi acolo era simplu: mergeam la opt, stăteam până la trei sau la patru, făceam restaurare iar munca de atelier este foarte variată şi nu poate fi încadrată în normă. Mergi pe stradă şi îţi vine o idee, nu poţi să spui că se lucrează de la ora cutare până la ora cutare. Când vine inspiraţia te aşezi la şevalet şi lucrii, nu te uiţi la ceas, uiţi şi de mâncare…

Rep.: Văd că nu purtaţi ceas. Telefon mobil de ce nu aveţi?

S. O.: Telefonul mobil… eu aşa îmi pun întrebarea: nu ştiu cum a existat omenirea patru mii de ani fără telefon mobil. Adică, este ca şi telefonul. Telefonul mobil este un fel de “la o adică”. Adică, dacă ai nevoie de ajutor, doctorul trebuie să aibă telefon mobil, trebuie să poţi să ajungi oricând la el dacă ai nevoie. Pompierul la fel, deci acolo unde este o urgenţă şi o problemă, în rest… ce mai faci, aaaa, bineee, ne vedem mai încolo… Asta a fost unu. Doi, telefonul mobil are foarte multe unde. Dacă încerci la telecomandă să dai drumul la televizor şi există ceva plantă sau hârtie în faţa televizorului vezi cum se mişcă. Deci trimite o undă foarte puternică. Ei, la telefonul mobil nu există unda aceasta oarte puternică dar există unde foarte minuscule. Sunt milioane şi milioane de unde care ies în atmosferă! De ce se vorbeşte de încălzire globală şi nu ştiu ce? Şi telefonul mobil este un aparat care contribui la poluarea atmosferei. Eu nu sunt fizician dar este imposibil să nu afecteze atmosfera acestea milioane… miliarde şi miliarde de unde invizibile şi mici care există în atmosferă.

Rep.: Dar chiar dacă nu aveţi dumneavoastră telefon mobil tot nu scăpaţi de el. Mai vine câteunul ca mine la dumneavoastră în atelier şi în are în buzunar, mergeţi pe stradă şi toată lumea are…

S. O.: Bine, asta este, nu ne putem opune. Dar mai este ceva. Eu, ca om de cultură, trebuie să educ sau dacă nu pot să educ măcar să fiu un exemplu. Asta măcar trebuie să încerc, bine că şi doctorul spune măi, nu fuma, că îţi strici şi sănătatea şi alţii dar cine s-a obişnuit cu asta, mă rog, moare cu fumatul. Deci eu nu fumez, nu îmi place, este costisitor şi mai stric şi aerul. Nu numai aerul meu, ci aerul comunităţii. Astea sunt la fel ca şi telefonul mobil, au devenit un fel de viciu. La fel cum este şi poluarea sonoră. Vrând, nevrând, oamenii ascultă muzică. Dar nu o ascultă, s-au obişnuit că trebuie să fie ceva zgomot. Adică, nu cumva să fie linişte! Este o fugă de linişte. Devine un fel de dependenţă de zgomot. Am lucrat cândva într-un atelier cu cinci sau şase colegi de-ai mei şi erau două ateliere una lângă alta, două încăperi, şi într-una de lângă mine unul ascta muzică, adică mergea o muzică şi în cealaltă încăpere mergea o altă muzică. Eu le auzeam pe amândouă. La un moment dat, ăla de lângă mine a început să fluiere un cântec. Cu totul altceva. Era a treia sursă de muzică. Asta înseamnă că el nu auzea muzica, intra într-o stare că e musai să meargă ceva, în încăperea aceea zgomotul trebuie să existe. Asta a fost dovadă că nu a auzit muzica. Aia era ceva ce în mod normal exista în atmosferă… sunt tot felul de ciudăţenii… (râde)

CV de cetăţean de onoare

Artistul plastic Stefan Orth s-a născut la Nagyszékely, în Ungaria, în anul 1945. Este căsătorit cu Enikö Maria Orth, având împreună o fiică.  Stefan Orth a urmat, la Oradea, Şcoala Profesională de ceramică, în paralel cu Şcoala Populară de Artă-secţia grafică, luându-şi bacalaureatul la Liceul de Artă din aceeaşi localitate, în anul 1967. Apoi se înscrie la Facultatea de teologie protestantă din Cluj, pe care  o absolvă în anul 1971 şi îşi continuă studiile la Bucureşti, unde devine licenţiat al Academiei de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu, în anul 1976. Tot în anul 1976 Stefan Orth se stabileşte în Sibiu. Timp de 25 de ani activează la Muzeul Brukenthal, în Laboratorul de Restaurare şi Conservare,  până în 2001, când se angajează la Universitatea „Lucian Blaga”. Este membru al Uniunii Artistilor Plastici din România (U.A.P.), din anul 1980, făcând parte şi din Consiliul Naţional al acesteia, de la înfiinţare până în anul 2006. În perioada 1998-2002 a ocupat şi funcţia de preşedinte al Filialei Sibiu a U.A.P.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

2 comentarii

Fane

Acum 12 ani

Stefan Orth creează, nu crează, băi loază! Minteni încep şcolile, pune mâna pe-o carte, numai ai grijă să nu fie de joc!
Raspunde

profesor de limba română

Acum 12 ani

Are dreptate Fane. Băi diletantule, apucă-te și mai citește în DEX, sau în DOOM.Omul cât trăiește învață!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus