Printesa Briana Caragea: „Ma asez pe trotuar in fund si incep sa plang!”

La o terasă în Piaţa Mică, alături de doi cavaleri şi două domniţe şedea o prinţesă. Trăgea din ţigară subţire, picior peste pisior în colanţi negri, cu codiţe lăsate peste ie largă. Când vorbea, nările accentuau pierceing-ul în formă de buzdugan din nara dreaptă. O prinţesă atipică. Până începe să vorbească.

Reporter: Care este primul lucru care vă vine în minte când auziţi de Sibiu?
Briana Caragea: Oraşul meu de suflet!

Rep.: Da?! De ce!?
B. C.: Da! Dar nu numai vara sau pe timpul Festivalului Medieval, ci oricând în timpul anului, numai că nu prea reuşesc eu să ajung de câte ori mi-aş dori.

Rep.: Veniţi şi în alte momente ale anului?
B. C.: Din păcate nu reuşesc tot timpul. Deocamdată! Până într-o bună zi când n-o să mai plec.

Rep.: De ce veniţi la Sibiu?
B. C.: Pentru că mă primiţi foarte frumos de fiecare dată când vin. Mă faceţi să mă simt bine aici.

Rep.: Dar ce facem aşa de frumos?
B. C.: Sunteţi, nu ştiu cum să vă spun, super minunaţi! Eu vin aici din primul an, 2001 a fost primul an când am venit şi am venit nu neapărat să particip la festival, am venit la invitaţia unor prieteni care făceau parte din festival şi a fost aşa, o dragoste la prima vedere. Şi am rămas! Am rămas atunci pe durata festivalului, am făcut rost şi de o rochie de la cineva, deci totul s-a nimerit perfect, aşa, fără legătură. Şi e atunci am venit singură de fiecare dată.

Rep.: Festival Medieval au şi la Sighişoara şi mai sunt o mulţime prin ţară.
B. C.: Şi? Nu mă interesează! Dacă aţi ştii ce kitsch-uri se vindeau anul acesta în Sighişoara...

Rep.: Acelea nu vă plac, ce are acesta mai deosebit?
B. C.: Mie îmi place Sibiu, este altceva! Uite, aruncă cu pietre în mine (râde)! Glumesc, dar aicea mă simt eu bine. Şi nu spun pentru că acuma s-a refăcut o parte din centrul vechi sau că vin mai mulţi turişti, eu ştiu foarte bine cum era Sibiul şi înainte – dacă vin din 2001! – l-am prins şi cum era înainte de reparaţii, l-am prins şi când era plin de moloz şi mergeam toţi pe scânduri, încolonaţi ca la şcoală şi toate evenimentele se ţineau la zidurile cetăţii, dar ce vreau să vă spun este că oricum a fost a fost frumos.

Rep.: Cu excepţia pietrelor cubice de pe jos, din punctul dumneavoastră de vedere cum s-a schimbat Sibiul în toţi aceşti ani?
B. C.: Oraşul s-a schimbat şi este foarte frumos în centru. Recunosc că nu mă duc şi nu mă plimb, încă, prin multe alte zone. Spre ruşinea mea încă mai reuşesc să mă pierd prin el. Asta e o regulă generală!

Rep.: V-aţi pierdut şi anul acesta prin Sibiu?
B. C.: Nu încă! Dar staţi puţin că este abia prima zi şi doar ce am mai fost ieri seară puţin. Mai am timp să mă pierd. Deci Piaţa Mare, Piaţa Mică şi până spre Bulevardul Bălcescu în partea ceea mă descurc fără probleme. Restul, sunt gata! Dacă ajung prin zone necunoscute, mă aşez pe trotuar în fund şi încep să plâng! Aştept să mă salveze cineva (râde).

Rep.: Vă opreşte lumea prin Sibiu? Vă sare în ajutor?
B. C.: Deocamdată m-am descurcat singură dar astfel am reuşit să descopăr şi locuri mai noi, clădiri frumoase...

Rep.: Cum arată Sibiul dumneavoastră, care sunt locurile ce vă merg la suflet?
B. C.: Sibiul meu este compus din start din ceea ce numim noi „cortul”, anul acesta îi spune „taverna” şi au mutat-o în Piaţa Mică, dar oriunde l-ar pune este foarte mişto pentru că vin oameni di toate colţurile lumii şi din toată România şi este o atmosferă frumoasă.

Rep.: Aţi recomanda Sibiul unor prieteni ca destinaţie de concediu?
B. C.: O, da! Dar am făcut-o de atâtea ori!

Rep.: Şi nu s-au plictisit după două zile, că ce aţi enumerat dumneavoastră se poate vedea în câteva ore, apoi ce-i de făcut?
B. C.: N-ai cum să te saturi de linişte şi de curăţenie! Sun concentrate, bun, două trei locuri, aria de acoperire să zicem este destul de mică, dar sunt atât de frumoase locurile astea că n-ai cum să te saturi de ele! Parcă şi timpul curge mai încet pe aici... şi atuncea staaaiii... şi chiar îţi vine să staaiii... şi să nu faci nimic. Aş putea să fac asta tot timpul fără niciun fel de problemă! Şi toţi cei pe care i-am trimis la Sibiu s-au simţit extraordinar de bine, n-am avut plângeri de nicio culoare.

Rep.: O imagine a Festivalului Medieval este cea a primarului în costum de cavaler...
B. C.: Şi eu cum ţi se pare că sunt îmbrăcată? În epoca medievală aşa era...

Rep.: Da, dar eu vroiam să vă întreb dumneavoastră pe cine aţi îmbrăca în cavaler sau în domniţă dintre personalităţile mai cunoscute, publice? Cui credeţi că i-ar sta mai bine?
B. C.: Dacă mă uit bine, cred că pe dumneavoastră...

Rep.: Mulţumesc, dar din persoanele cunoscute...
B. C.: Şi uite aici avem un cavaler foarte bine, cavalerul Ciprian de Hermannstadt, pe care îl ştiu de zece ani. Este spiritul locului, are un devotament şi o dedicaţie...
Cavalerul Ciprian de Hermanstadt: Trup şi suflet pentru Sibiu!
B. C.: Toţi cei care au venit pentru prima oară în Sibiu şi au stat aici ceva timp... dar uite, avem aici un domn în premieră la Sibiu, ia deschide gura!
Cavalerul în premieră la Sibiu: Mă simt extraordinar! Este prima oară când vin aici...

Rep.: De unde ai venit?
Cavalerul în premieră la Sibiu: Din Vatra Dornei am sosit şi chiar sunt impresionat de tot ce am văzut pe aici până acum.
B. C.: L-am dat în primire cavalerilor şi uite, vezi?! Sunt mulţi oameni minunaţi aici! Măi, ştiu că pe urmă s-ar putea să sune cama iurea, dar dacă nu ar fi atât de mişte pe bune că nu aş veni. Astea patru zile pe care le petrec la Sibiu reprezintă chiar momentul cel mai aşteptat al anului, n-am cum să nu mă simt bine aici! Sper să mă ţină puterile şi să vin şi peste zece, douăzeci de ani şi tot aşa, nu scăpaţi de mine. Dacă peste ani o să vedeţi o băbuţă ramolită, cu sarmale în păr, alergând prin Sibiu şi stigând la ăştia cu muzica, să ştiţi că eu sunt! Nu scăpaţi de mine! Nu aveţi cum!



De la Caradgea Vodă încoace!

Briana Caragea a apărut în viaţa publică din România în prima parte a anilor ’90. Descendenţa ei nobiliară este strict legată de una dintre cele mai importante dinastii din vremea domnitorilor fanarioţi. Familia Caradja a ocupat în mai multe rânduri funcţii importante în Imperiul Otoman. La sfârşitul secolului al XVI-lea s-a stabilit la nord de Dunăre. Nicolae Caradja a fost mare dragoman al Imperiului Otoman în perioada 1769-1774 şi domn al Munteniei  între 1782 şi 1783. Familia Caradja a avut doi reprezentanţi pe tronul Munteniei. Briana este descendenta Tandei Caradja, fiica prinţului Constantin Nicolas Caradja şi a Catherinei Kretzulescu.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Dan Onescu