Interviu. Ioan Bondrea, candidat pentru rectorat: "Tineretea nu e un defect, dimpotriva"

30 Ianuarie 2012 00:12

Pe Ioan Bondrea, decanul Facultății de Inginerie ”Hermann Oberth” din Sibiu, l-am întâlnit după-amiaza, tâziu, într-unul din laboratoarele facultății. Era cam ultimul dintre profesorii aflați la acea oră în instituție. Cu o decizie recent luată, prof. univ. Bondrea și-a anunțat candidatura la funcția de rector al Universității ”Lucian Blaga” Sibiu, fiind văzut drept exponent al noii generații. Un lucru pozitiv, în viziunea unora, un handicap din punctul de vedere al altora.

Reporter: Cine este Ioan Bondrea?

Ioan Bondrea: Este decanul Facultăţii de Inginerie şi este omul care a venit în Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu acum 21 de ani - chiar eram în luna februarie - de la Întreprinderea de construcţii aeronautice Braşov, care a terminat la Sibiu Facultatea de mecanică şi este omul care a fost format în această Universitate şi s-a dedicat formării generaţiilor de studenţi de 21 de ani încoace.

R.: Strict vorbind despre actuala campanie, reprezentaţi noua generaţie. Cum aţi diferenţia această generaţie, de ce ar putea fi numită ”mai bună”?

I.B.: Nu sunt chiar noua generaţie, ci una ceva mai tânără. Într-adevăr, oamenii aflaţi acum în poziţii cheie din Universitate mi-au fost profesori, deci evident e o altă generaţie. Spuneam şi cu alte ocazii, eu cred că tinereţea nu e un defect, dimpotrivă. În ziua de azi, când există această dinamică a evenimentelor – fie în plan social, în învăţmânt sau în politic – tineretul să îşi folosească acea calitate de dinamism şi flexibilitate pentru a răspunde cât mai prompt schimbărilor evenimentelor.

R.: Ați cerut observatori în cadrul alegerilor?

I.B.: Pentru a asigura transparența și șanse egale celor doi candidați, eu am făcut o solicitare către Biroul Senatorial și Senatul Universității. Prin această solicitare doresc ca fiecare candidat să aibă observatori la alegeri, în comisiile secțiilor de votare și în comisia electorală centrală.

Proiect de 17 milioane de dolari

R.: Ingineria este cea mai mare facultate din cadrul ULBS. Cum se conduce o astfel de instituţie?

I.B.: Este cea mai mare, şi ca număr de studenţi. A fost uşor să conduc şi fiindcă o parte din oameni i-am simţit mereu aproape: unii mi-au fost dascăli, alţii colegi. Chiar în Consiliul facultăţii am colegi de generaţie. Mi-a fost uşor pentru că am încercat să creez, întotdeauna, o atmosferă plăcută în facultate, o atmosferă de încredere şi siguranţă pentru oameni. Pentru că studenţii sunt în centrul atenţiei, am făcut foarte multe lucruri pentru ei. Pentru că, iată, în ziua de azi când pe cercetare se pune atât de mult accent noi uităm un lucru: misiunea, obiectivul major al unei Universităţi este acela didactic şi formator. Noi formăm nu numai profesional studenţii, noi îi pregătim pentru viaţă. Întotdeauna le-am spus colegilor mei, că nu suntem transmiţători de informaţie, ci formatori.

R.: Ce înseamnă, din punct de vedere financiar, Facultatea de inginerie acum? Câţi bani trect anual prin conturi?

I.B.: Sunt bani mulţi. Bani veniţi de la stat, finanţarea pe student la Inginerie este de aproape de 5.400 de lei pe an. Aici există însă fluctuaţii. Avem și studenți cu taxă. Am folosit banii pentru a putea retribui cât mai bine cadrele didactice şi de a acoperi necesarul la plata cu ora. Evident, pentru că există o legislație în vigoare, nu ne putem permite pentru tineri să facem mult mai mult. Eu aş dori, şi aici depinde de viitor, la performanţe şi la competențe egale să avem salarii egale, indiferent din ce facultate suntem. Şi dacă apoi există venituri suplimentare la Facultate, poţi să suplimentezi şi chiar să acorzi diferenţiat. Dar acum, ştiţi, există această modificare cu Legea unică a salarizării. Deşi lucrurile nu au intrat pe făgaşul normal, depindem foarte mult de această lege şi de normele de aplicare.

R.: Să înţeleg că pentru unii vor scădea salariile, iar pentru unii vor creşte?

I.B.: Posibil. Dar noi am mai suplimentat aceste sume prin participarea companiilor la diferite manifestări, sponsorizări.

R.: Din punct de vedere valoric, care este cel mai amplu proiect pe care l-aţi gestionat până acum?

I.B.: E un contract serios, de când a venit compania Continetal. Practic, aceasta când a venit la Sibiu, a pornit de la Facultatea de inginerie. Şi a avut sediul aici, până să construiască. Mai avem patru laboratoare, pe care ni le-au dotat - pe parcurs, s-a mai dezvoltat acest parteneriat şi pe lângă faptul că ne sponsorizează un profesor care realizează cursuri extracuriculare pentru ei, ne sponsorizează diferite competiţii, echipe de robotică. Deci este un parteneriat foarte, foarte mare. Dar există şi alte parteneriate, precum cel cu Takata, unde numai anul trecut am avut trei contracte de cercetare interdisiplinară realizate, ne-a dotat laboratorul de textile cu echipamente. Apoi există firma Marquardt care, recent, ne-a inaugurat un laborator dotat în totalitate cu echipamente şi mobilier. Există cu firma Brandl, care din 2001 ne-a cumpărat licenţe pentru proiectarea asistată şi acum ne mai cumpără încă zece licenţe. Dar se prefigurează în martie lansarea unui laborator de proiectare asistată, în care firma Lockheed Martin – care a selectat şase facultăţi din ţară – ne-a dotat atât cu soft, cât şi cu tehnică de calcul avansată la o valoare comercială de 17 milioane de dolari. E cea mai mare investiţie, e drept că privit din punct de vedere comercial, pentru că în general licenţele educaţionale sunt cu discounturi foarte mari.

Fără ”grupuri de interese”

R.: Nu ar fi rectoratul ”o pălărie prea mare” pentru dumneavoastră? Aşa susţin unele voci.

I.B.: Nu cred că cineva poate să spună cu tărie, atunci când preia o funcție, că este pregătit în totalitate să preia funcția respectivă. Ar fi și monoton să accezi la o funcție de unde știi deja ce se întâmplă. Recunosc, trebuie să începi să vezi lucrurile, să le observi și înveți pentru că una este ceea ce faci la o facultate și alta, în fruntea unei universități. Dar când ai făcut lucruri bune într-o facultate, cu siguranță poți să extinzi exemplul la nivelul Universității. Pentru că nu aș vrea să intru în conflict cu alții, dar întotdeauna să se gândească cei care spun că nu există experiența necesară că în urmă cu ani buni, când unii au preluat o funcție, erau de aceeași vârstă cu mine. Așa înseamnă că niciodată oameni mai tineri nu o să acceadă pe o funcție pentru că nu au experiență.

R.: De ce credeți că are nevoie cel mai mult Universitatea, în întregul ei, în momentul de față?

I.B.: De încredere și transparență. Universității și lumii academice trebuie să îi oferi aceleași șanse. Nu doar unor grupuri de interese le oferi un acces mai bun la proiecte, la granturi sau la finanțări. Toți să aibă aceleași șanse, pentru că există tineri valoroși, profesori cu experiență care pot face lucruri foarte bune.

R.: O astfel de afirmație poate deranja pe unii.

I.B.: Da, sigur că da. Lumea este împărțită, într-adevăr: unii să fie mai conservatori, alții să dorească schimbarea. Cu siguranță există o schimbare, numai pentru faptul că vine cineva din afara vechiului management, dar nu sunt omul care să demoleze totul. Nu am făcut-o și am demonstrat-o și la Facultatea de Inginerie. Lucrurile bune le-am preluat de la fostul decan. Același lucru se poate întâmpla și acum, pentru că s-au făcut lucruri bune în Universitate, se vede acest lucru, pot să preiau lucrurile bune. Dar trebuie schimbate multe lucruri. Pentru că nu numai că există o anumită nemulțumire, uneori firească, alteori întreținută. E un context general în care lumea se schimbă. Nu mai mergem după niște șabloane și după lucruri predefinite. Noua lege a educației a adus foarte multe lucruri noi și schimbări. Fiind și an electoral, presiuni de peste tot, cu siguranță va fi un an dificil. Dar în cazul în care colectivele au încredere, de colectivele hotărăsc un anumit lucru, trebuie să existe pentru aceste colective o anumită autonomie, pornind de la managementul financiar. Dacă acestea hotărăsc un anumit lucru, trebuie făcut. Pentru că, din nefericire, dacă nu avem niște criterii obiective și cuantificabile în varii domenii – și aici e dificil să ajungi, pentru că vor fi multe discuții, să avem criterii cuantificabile mai ales –, va fi dificil. Dar, cu siguranță, dacă aceste colective ajung la unison în stabilirea acestor criterii, atunci aplicarea acestora este mai ușoară. Pentru că toată lumea a spus ”da, așa merge”.

R.: Ce fel de criterii?

I.B.: Criterii la fel pentru bursele studenților. Criterii pentru acordarea gradațiilor de merit, criterii pentru salarizare, pentru avansare pe plan național, pentru stabilirea numărului de locuri la admitere. Toate acestea trebuie stabilite clar, împreună cu tot managementul facultăților și dacă se ajunge la aceeași concluzie trebuie implementate.

R.: Adică un profesor de la Litere să câștige la fel precum unul de la Inginerie?

I.B.: Principiul acesta este clar: al competenței și performanței. Nu este normal ca un lector de la Litere să nu aibă același salariu precum lectorul de la Medicină. Apoi diferențierea poate fi făcută prin fondurile suplimentare. Pentru că atfel se iscă tot felul de discuții. Eu am demonstrat la Facultatea de Inginerie că pot să fiu echidistant. Am provenit dintr-un colectiv și am încercat nu să protejez colectivul din care vin, ci să încerc să fac ca toate lucrurile să meargă la fel de bine, echidistant, pentru toate colectivele. Același lucru se va întâmpla și la Universitatea ”Lucian Blaga”. Pentru că o Universitate ”Lucian Blaga” puternică nu înseamnă o facultate puternică sau două facultăți puternice. Înseamnă nouă facultăți puternice. Pentru că trebuie să facem ca aceste facultăți să performeze. Nu degeaba am pus ca motto pe programul meu managerial ”Excelență în învățământ, excelență în cercetare”.

Facultățile, fabrici de diplome?

R.: Nu numai în cazul ULBS, ci mai tot sistemul de învățământ universitar este asociat de multe ori drept o simplă „fabrică de diplome”. De cine depinde ca unii dintre absolvenți să nu ajungă simpli vânzători într-un chioșc?

I.B.: Depinde și de rector, dar și de hotărârea Ministerului. Eu știu că în Facultatea de Inginerie, de multe ori s-a pus problema, chiar de către studenți câteodată, de ce nu avem examene de admitere. Și mi s-a părut corect, pentru că se face o triere. În paranteză fie spus, șocul de anul trecut, cu Bacalaureatul, nu l-am simțit. Am avut același număr de candidați și studenți, chiar mai mulți. Iar asta pentru că, trebuie să recunoaștem, Facultatea de Inginerie este pe val și are un noroc enorm cu companiile care sunt în Sibiu. De aceea, și cei care termină Facultatea își găsesc mai ușor un loc de muncă în aceste companii, iar inginerii buni, cu siguranță. Dar, revin. Nu putem face admitere pentru că am fi într-o competiție neloială cu alte universități sau facultăți care nu dau admitere. Și atunci știți bine că asta este reacția unui tânăr, care cu siguranță când trebuie să aleagă între o facultate unde se dă un test de admitere și una unde nu se dă, sigur va alege unde nu are examen. Sunt foarte multe voci din diferite universități care cer ca examenul de admitere să fie reintrodus.

R.: Dar nu e mai simplu să permiți intrarea lejeră a studenților, dar filtrarea riguroasă a acestora pe parcursul anilor de studii?

I.B.: Aici mai intervine un lucru. Legea educației, care a apărut în februarie anul trecut, spune un lucru foarte bun: finanțarea studentului se face pe ciclu. Asta înseamnă că se dau bani în funcție de numărul de studenți care intră în anul întâi și finanțarea este pe același număr până în anul IV. Deci nu mai contează că intră 50 de studenți în anul I și termină 20 anul IV. În momentul actual și în trecutul nostru, finanțarea se făcea pe fiecare an și atunci evident că exista o teamă și o scădere a exigenței profesorilor, pentru că ei dacă pierd studenți, pierd bani. Ceea ce duce la faptul că pierd salarii, posturi și așa mai departe. Deci ceea ce a făcut Ministerul este bine pentru creșterea calității, din moment ce ridică din povara finanțării. În orice caz, la Inginerie, după primul an este o pierdere de studenți de aproape 30%. Pentru că Facultatea de Inginerie este una grea și este șocul foarte mare în schimbarea sistemului de învățat. Dar așa este și în Universitățile din străinătate. Intră cine vrea și termină cine poate.

Despre echipa rectorului

R.: Un rector nu poate lucra de unul singur, are nevoie de o echipă. Care va fi echipa dumneavoastră?

I.B.: Echipa întotdeauna trebuie să fie loială scopului comun, acela de a avea, cum am spus, excelență în educație și cercetare. Eu am avut o altă abordare în această candidatură a mea. Pentru că nu îmi place, într-o campanie, fie că este una la Universitate, fie că este una politică, să promit. Toată lumea promite, ca după aceea nu știe ce se mai întâmplă. Am spus-o public, este momentul în care nu promit nicio funcție, nu fac niciun fel de alianțe. Abia după momentul în care voi deveni rector voi merge și voi consulta colectivele, pentru că nu poți să faci un management coerent și performant la nivel de Universitate, dacă cel al facultăților este rupt de colective.

R.: Și dacă din același colectiv se vor ”bate” doi sau trei?

I.B.: Depinde, evident de ceea ce doresc cei pe care îi reprezintă. Dar așa și spune legea, că poate să existe un concurs intern, pentru decani. Dar, sigur, voi consulta colectivele, pe cine doresc decan, pe cine doresc prodecan. Și astfel echipa mea va strânge oamenii buni din facultăți pentru a putea să performeze.

Drumul către proiectele cu bani

R.: Spre diferență de contracandidatul dumneavoastră, în declarația dumneavoastră de avere sunt completate toate subpunctele, inclusiv cu sume în dreptul veniturilor. Câștigați echivalentul a aproximativ 3.600 de euro pe lună.

I.B.: Eu iau același salariu pe care îl ia orice decan, prin hotărârea Senatului Universității, dar ca și decan particip la anumite proiecte care sunt retribuite. Spre exemplu, decanul este președintele comisiei de evaluare și susținere a doctoratelor. De exemplu, într-o lună poți merge chiar către zece doctorate. Este o sursă de venit. Apoi sunt implicat în alte proiecte, precum cel coordonat de Universitatea Politehnică din București. Deci pe lângă salariul care este același cu al oricărui decan eu mai am astfel de venituri, plus plata cu ora, ore susținute în varianta de proiecte POSDRU și așa mai departe. Nu am niciun fel de lucru de ascuns.

R.: Cum poate ajunge un cadru universitar la proiecte? Vine cineva și ”îl culege”, gândește el proiecte și le propune? Cum ar trebui să se desfășoare aceste proceduri?

I.B.: Depinde, în primul rând de tipul proiectului și de competențele profesorului. În general proiectele sunt pe o anumită tematică, direcție și atunci cadrul didactic care a performat în domeniul respectiv poate fi selectat. Fie propunerea vine dinspre Universitatea, care coordonează, și atunci pleacă de la colectiv propuneri spre Universitate sau în exterior. Sau poate veni o propunere din exterior către un anumit cadru didactic.

R.: Și rectorul cum poate ajuta în această schemă a proiectelor?

I.B.: Rectorul poate ajuta în momentul în care sunt proiecte gestionate de Universitate. Întotdeauna la aceste proiecte este nevoie de cofinanțare, care trebuie ajutată de la nivelul conducerii. Există un fond tampon pentru astfel de proiecte. Până la momentul actual, rectorul a accesat și a permis cofinanțarea pentru proiecte și valori substanțiale, așa că a fost o deschidere în această zonă.

Unde merg banii, la vedere

R.: Ați apucat să discutați cu o parte din profesorii unor facultăți. Unde simțiți că este nevoie de cea mai rapidă intervenție a viitorului rector?

I.B.: Nu am reușit să vorbesc cu toate facultățile, mai este timp și săptămâna viitoare (cea actuală – n.r.). Dar, cu siguranță toți își doresc să aibă priorități pe care rectorul să le rezolve. Cu siguranță va fi nevoie de o analiză clară a situației în care ne găsim și să prioritizăm obiectivele. Cum ar fi ierarhizarea domeniilor și a facultăților. Trebuie să facem o strategie coerentă pentru acest lucru. Să vedem care domenii sunt performante și care au potențial imediat de a crește în clasificare și pe acelea să le susținem și să le clasificăm. Există probleme în dotare, în găsirea de spații, există în mod clar chestiuni pe care trebuie să le ierarhizăm. Cu transparență. Pentru că dacă ești transparent și nu creezi suspiciuni, lumea te înțelege.

R.: Transparență înseamnă că vreți transfomarea Universității într-o mare agora?

I.B.: Nu chiar. Dar în zona managementului financiar este nevoie de transparență. Astfel încât la fiecare facultate unde ai un buget de venituri și cheltuieli, fiecare facultate să se încadreze în bugetul respectiv.

R.: Nu credeți că lucrurile au ajuns să funcționeze într-o inerție în care nu se mai regăsește nicio poftă de ierarhizări și programe etc.?

I.B.: În unele zone cred că există o apatie. Dar mă bazez foarte mult, deși mă folosesc acum de un stereotip, că masa critică există și nu e apatică. Dorește schimbare, dorește dinamism. Și are energie. Această masă critică îi poate angrena și pe cei apatici. Dacă proporția ar fi inversă ar fi foarte greu să urnești lucrurile. Dar avem oameni care vor să facă. Trebuie ca oamenii să aibă șanse egale, să nu fie descurajați de cei apatici, de cei care în virtutea inerției merg înainte.

Lista cu realizări

R.: Punctual, enumeraţi-mi câteva proiecte la care v-aţi adus aportul.

I.B.: În primul rând, uitaţi cum arată facultatea. Am realizat de la acel istoric al decanilor, ceea ce în străinătate se numeşte Walk of Fame, alături de cei pe care noi, ca facultate, i-am propus pentru titlul de Honoris Cauza, până la laboratoare şi dotări.
Am realizat Centrul asiatic, unde studenţii străini şi numai au un punct de socializare pe care îl folosesc foarte bine. Dacă ne uităm în curtea facultăţii, găsim un simbol, un steag al Facultăţii "Hermann Oberth". Dacă ne ducem prin laboratoare, prin spaţiile de curs, am văzut că s-au schimbat, fiecare sală de curs are videoproiector pentru a îmbunătăţi procesul didactic. Avem laboratoare dotate bine. Evident că este loc de mai bine, dar avem laboratoare în care am atras diferite parteneriate cu mai multe companii. Aceste parteneriate sunt foarte importante: au adus nu numai câştig şi creşterea vizibilităţii Facultăţii, ci şi câştig material. Apoi a crescut vizibilitatea Facultăţii în ţară şi în străinătate, prin rezultatele cadrelor didactice, prin manifestările pe care le-am făcut – conferinţe internaţionale sau, chiar anul trecut, 35 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de Inginerie -, am iniţiat şi coordonez un consorţiu al decanilor facultăţilor de inginerie tehnologică din ţară, unde sunt vreo 18 decani şi am adus şi avem foarte mulţi studenţi străini. Aici a trebuit să dezvoltăm programe de master mai ales în limbi străine. În ceea ce priveşte studenţii, există două asociaţii studenţeşti care nu s-au implicat numai în viaţa Facultăţii, ci şi în cea socială şi sportivă. Ştiţi bine că de cinci ani încoace organizez deschiderea anului universitar, zic eu într-un mod european, cu spectacole şi focuri de artificii. Am încercat întotdeauna să cresc vizibilitatea şi să vadă oraşul că există o facultate de inginerie mai ales prin festivităţile de finalizare a studenţiei: acum vreo doi ani festivităţile au fost în Piaţa Mică, apoi anul trecut au fost legate de evenimentele de 35 de ani.
Mă mândresc cu studenţii noştri: de la o singură echipă de roboţi - care a câştigat şi la nivel naţional şi s-a comportat foarte bine şi pe plan european la concursul de robotică – avem acum patru echipe de roboţi, astfel că avem mai întâi şi o competiţie internă. Sunt diferite concursuri naţionale organizate aici sau concursuri private, organizate pentru diferite companii prin care studenţii au putut să participe la diferite competiţii. Apoi este vorba de relaţia umană cu cadrele didactice. De care m-am bucurat în fiecare an. I-am sărbătorit şi cinstit cum se cuvine pe cei care au ieşit la pensie prin întâlniri cu ei, prin aprecierea muncii depuse în Facultatea de inginerie.
Cu alte cuvinte, în cei patru ani, deşi suntem puţini numeric, dar bine pregătiţi buni calitativ. Există, bineînţeles, ca şi într-o Universitate, orgolii, dar am reuşit să menţin o atmosferă de încredere, transparenţă şi bune relaţii în Facultatea de Inginerie.

R.: Fără scântei, prin urmare....

I.B.: Nu cred că au fost scântei, ci aşa, mici luminiţe.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi