Frica de intuneric la copii

“Nu vrea să doarmă noaptea decât cu lampa aprinsă!”, “Refuză să doarmă singur în cameră sa noaptea!”, “Daca se trezește singur noaptea începe să plângă isteric și îi e teamă să mai adoarmă apoi”… toate acestea sunt doar câteva mărturii ale unor părinți care au copii cărora le este frică de întuneric.

Frica este o emoție normală, atâta timp cât are baze reale și nu este dusă la extrem. Și noi ca adulți avem diverse frici, așa că nu trebuie să ne mire dacă micuții noștri experimentează și ei această emoție. Însă aici intervine rolul părintelui pentru a-i explica micuțului că este normal să avem temeri, însă trebuie să fim curajoși și să le depășim.

Frica de întuneric apare de obicei în jurul vârstei de 2-3 ani, atunci când copilul este capabil să își imagineze diferite lucruri/evenimente, însă nu are capacitatea de a face diferența între ce este real și ce nu. Cu ajutorul părinților ea poate dispărea în timp relativ scurt, însă dacă ea persistă și nu se face nimic pentru a o înlătura, aceasta poate să îi afecteze somnul, odihna și implicit dezoltarea.

Specialiștii spun că această frică apare în special la copiii anxioși, timizi, neprietenoși, interiorizați, sau la copiii ce sunt hiperprotejati de mame. În întuneric simplul fapt că nu își mai vede jucăria de plus sau pe perete apare o umbră îl poate înspăimânta foarte tare pe copil cu atât mai mult cu cât în întuneric este în imposibilitatea de a controla mediul înconjurător și se poate simți dezorientat. Însă copilul poate fi ferit de această teamă dacă încă de când este micuț este obișnuit noaptea cu întunericul!

Pe timpul zilei obișnuiți-l cu gălăgie, activități, un ritm ușor alert, iar noaptea cu liniște, somn, întuneric (chiar și când îl hrăniți pe timpul nopții la sân!). În acest fel copilul va învăța ritmul zi-noapte iar copilul nu va ști ce este frica de întuneric, va ști că așa trebuie să fie și așa este normal să fie.

De asemenea este de ajutor să îi faceți copilului un ritual de somn plăcut, nu îl culcați foarte târziu, citiți-i o poveste, lăsați-l să doarmă cu o jucărie dacă își dorește, lăsați-i la început ușa camerei deschisă, spuneți-i că dumneavoastră veți fi în camera alăturată pe toată durata nopții și dacă cumva se va trezi vă poate striga, iar dumneavoastră veți veni foarte repede la el.

Pe timpul zilei nu lăsați copilul în față televizorului în neștire, la programe neadecvate vârstei lui și nici măcar la desene animate prea mult timp deoarece acestea pot avea un rol important în apariția fricii de întuneric, nu speriați copilul cu tot felul de personaje gen “bau-bau” și nu îl luați în râs când va povestește despre “ce vede” în întuneric.

Dacă se trezește în plină noapte spunând că în cameră lui sunt monștri (sau alte creaturi) dumneavostră trebuie să fiți calm, să îl ascultați cu blândețe și să îl liniștiți. Faceți din întuneric un aliat, dacă el poate crea monștrii, dumneavostră ajutați-l pe copil să se folosească de imaginație în sens pozitiv, astfel ca intunericul să aducă cu el, de exemplu zâne și cavaleri (sau alte personaje pozitive, plăcute copilului)! Nu neglijați reacțiile copilului, fiți alături de el, sprijiniți-l, ajutați-l să devină autonom și încet încet frica de întuneric va dispărea, iar încrederea își va face locul…Aveți încredere în copilul dumneavostră și în calitatea dumneavoastră de părinte!