Sâmbătă,
25.09.2021
Cer Senin
Acum
11°C

Jazz si demnitate la Mosna

Pentru cei puţini care n-au aflat, aduc precizarea că, începând cu vineri, sâmbătă şi duminică, adică în intervalul 11 – 13 octombrie 2013, s-au desfăşurat la Moşna, sub auspiciile „Zilelor Culturale ale Judeţului Sibiu - Valea Târnavelor” o succesiune de manifestări din aproape întreg spectrul presupus îndeobşte a fi caracteristic unor astfel de festivităţi: simpozion ştiinţific, decernare de diplome, dezvelirea unei plăci comemorative,  circuite turistice – culturale, spectacole artistice, târg cu produse tradiţionale.
 
Organizatori au fost Consiliul Judeţean Sibiu, Primăria Comunei Moşna, Asociaţia „Vecinătăţile  Moşnei” şi Ecomuzeul Regional Sibiu. 
Înainte de a etala câteva impresii despre aceste zile pline, în calitate de participant la sărbătoare, dar şi de organizator, în virtutea calităţii pe care o am în cadrul Ecomuzeului Regional Sibiu, încep prin a-i adresa cuvenitele scuze unui om căruia am cinstea de a-i fi prieten şi care m-a invitat, în maniera cea mai elegantă posibilă, spre a lua cuvântul, iar eu, într-un mod neinspirat, l-am refuzat: este vorba de primarul Comunei Moşna, Domnul Eugen Roba. Nu am vorbit, Domnule Primar, întrucât vremea era înaintată şi programul condensat, dar mai ales pentru că am considerat că, dată fiind calitatea alocuţiunilor antevorbitorilor mei – îi amintesc aici (fără intenţia de a-i ofensa pe ceilalţi) doar pe  domnul Alexiu Tatu, directorul Direcţiei Judeţene Sibiu a Arhivelor Naţionale, domnul Ionel Şotropa, directorul Şcolii Gimnaziale „St. L. Roth” din Moşna, domnul Hugo Schneider, ilustru reprezentant al Comunei Moşna, nu am considerat că merit să creionez corolarul unui astfel de simpozion.
Încerc, în schimb, să onorez acum invitaţia Domniei Voastre, fără să ascund că aceste rânduri se doresc a constitui o nesfârşită pledoarie pentru Moşna, cuprinzând aici şi localităţile aparţinătoare. 
„Festivalul Verzei”, desfăşurat începând cu sâmbătă, 12 octombrie, a avut două axe: pe de o parte încercarea de a ilustra cât mai veridic o zi din viaţa Moşnei rurale, atât cât modul de viaţă tradiţional mai poate fi recuperat, asta însemnând vizitarea centrului istoric al Moşnei, a unor gospodării incluse în circuitul Ecomuzeului, participarea la târgul tradiţional de „bucate”, adică produse agricole, de panificaţie şi culinare, iar pe de altă parte, spectacole artistice, susţinute, printre alţii,  de Fanfara “Muzicienii Sibiului”, Ansamblul Folcloric Profesionist “Cindrelul – Junii Sibiului”, Veta Biriş,  Aurel Tămaş.
 
Derularea evenimentelor a avut izul obişnuit al manifestărilor de acest gen de după 1989 încoace, cel puţin prin comparaţie cu multe altele la care am participat: deschideri ceremonioase, cu, desigur, binecuvântările autorităţilor ecleziastice, cuvinte de salut adresate de personalităţile politice ale judeţului şi multe mulţumiri adresate acestora de către oficialităţile comunei, dar şi de către actanţi  ai evenimentului din mediul artistic.
 
Dacă evenimentele artistice, în marea lor parte au adus pe scenă aceeaşi inflaţie de „Jiene” şi texte despre mioare, de asemenea îndătinate sărbătorilor organizate în satele judeţului, cu excepţia Vetei Biriş şi a lui Aurel Tămaş, care au propus un repertoriu mai aproape de tradiţiile din Ţinutul Târnavelor, atmosfera din localitate, starea gospodăriilor vizitate şi calitatea produselor expuse spre vânzare au fost excelente. De aceea, susţin aici, pentru prima dată, că moşnenii s-au ajutat în primul rând ei înşişi, cinste lor!
 
Desigur, am lăsat intenţionat pentru a doua parte a textului, tema principală: Seara de jazz. Acest concert s-a desfăşurat vineri, în 11 octombrie, completând o zi minunată, adevărata zi de eleganţă şi, aş îndrăzni, oarecum de extravaganţă a Moşnei!
Moşna a fost elogiată pentru început prin simpozionul dedicat împlinirii a 730 de ani de la prima atestare a comunei, prilej de asemenea pentru acordarea diplomelor de cetăţeni de onoare ai comunei: Excelenţei Sale Episcopului  Bisericii Evanghelice C.A. din Romania, Domnului Reinhart Guib, Domnului Hugo Schneider, pe care l-am amintit mai sus şi Domnului Ioan Prişcă, fiu de frunte al satului.
 
Poate, prin comparaţie cu aşezările vechii Europe din lumea circummediteraneeană, existenţa unei localităţi de 730 de ani pare puţin, dar dacă ne gândim că viitoarele Principate Române  Moldova şi Ţara Românească nu erau constituite sau abia se coagulau în momentul istoric dat, este mult. În orice caz, reperele sunt aşezările de pe Rin, în momentul în care acest fluviu s-a transformat dintr-unul frontalier într-unul din inima Europei Occidentale, adică acelea de unde provin majoritatea coloniştilor germani, iar atunci apreciez că Moşna are o vârstă venerabilă.
 
Ei bine, am ajuns la momentul considerat, cel puţin înainte de consumarea lui, excentric. Mărturisesc şi eu că am fost iniţial intrigat,  nevoit fiind să asociez jazzul cu un festival al verzei. Din fericire, spectacolul a fost  (şi aici folosesc o expresie devenită  truism) de gală.
Ambianţa a fost asigurată de pivniţa barocă a casei parohiale a Parohiei Evanghelice C.A. din Moşna, împodobită ca-n poveşti de doamna Mariana Rempler.
 
Actorii principali au fost membrii formaţiei Izzy Jazz Trio, adică profesorul Alexandru Braşoveanu la chitară bass, Dan Oswald – keyboards, voce, Nelu Petcu – trombon, voce, pe care mulţi sibieni îi cunosc datorită minunatelor seri de jazz ce le-au fost oferite de aceştia  pe scenă, dar şi în cafenele deja cu tradiţie.
 
Astfel, moşnenilor şi invitaţilor lor le-a fost dat să trăiască o seară magică, pe lângă lecţiile de jazz ilustrate muzical, de la ritmurile afro americane, prin Dixieland sau Bepop la Bossanova şi până la jazzul numit de către profesorul Braşoveanu „Hollywoodian”, „inventat” de  Franck Sinatra, fiind interpretate numeroase hituri, desigur, ale lui Louis Amstrong dar şi halucinanta piesă „Try To Remember” avându-i protagonişti pe Nana Mouskouri şi Harry Belafonte, după cum şi unele dintre cele mai frumoase piese româneşti.
 
Concertul s-a prelungit mult în noapte, participarea publicului întrecând până şi aşteptările muzicienilor de pe scenă.
Ei bine, ne-am întrebat cu toţii, de unde un public elevat la Moşna, cînd aşteptările, mai degrabă prejudecăţile, te duc cu gândul la o adunare gregară, ce stă sub spectrul manelelor cotidiene.
Am încercat să înţeleg, iar pentru asta am rememorat întâlnirile mele cu oamenii din Moşna, nenumărate, de altfel: pe nesimţite, aceşti oameni şi-au reactivat conştiinţa de fii ai comunei. Întâlnindu-i frecvent, nu realizezi transformarea. Nu trebuie să ignorăm nicidecum că Moşna a fost prima localitate rurală vizitată de prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului Regatului Unit al Marii Britanii, prilejul unei adevărate renaşteri, cel puţin prin impactul psihologic al momentului. Iar satul, de ani buni, iertat să fiu, dar cam de când primarul comunei este Eugen Roba, a evoluat. S-au făcut investiţii la care alte comune nici nu visează. Echipa de angajaţi ai primăriei, consilierii locali participă la eforturile primarului şi ale comunităţii fără odihnă, o dovadă, dacă vreţi, fiind manifestările încheiate impecabil de fiecare dată. Şcoala este de asemenea admirabil condusă, desigur marele merit fiind al direcţiunii, iar elevii, fără nici o exagerare, sunt printre cei mai buni din judeţ. Am spus marele merit, dar nu singurul, fiindcă şi la şcoală funcţionează o echipă.
Iar dacă vorbim despre integrare – şi mă refer la etnia rromă, vă invit la Moşna, pentru a întâlni un model de succes.
 
Cu alte cuvinte, o comună cu sate în dezintegrare, urmând istoria satelor noastre de după 1989, mai ales după plecarea saşilor, adică Moşna, şi-a regăsit conştiinţa, concomitent cu recâştigarea demnităţii. Spuneam mai sus că vârsta localităţii este venerabilă; completez afirmând că prezenţa actuală a comunei este onorabilă.
Cei care mă cunosc ştiu părerea mea despre textele laudative şi poate de aceea şi-or spune ”ce i-o fi venit?”. Ei bine, domnilor, am avut o revelaţie, într-o seară de jazz şi iubire la Moşna şi regret că nu aţi fost cu noi în ziua de vineri, 11 octombrie, la casa parohială din localitate.
Aceasta, Domnul Eugen Roba, este alocuţiunea mea cu prilejul Zilelor Moşnei.
 
Ovidiu Calborean

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus