Interviu cu regizorul Radu Afrim "Sa vezi cat de jos se poate ajunge in alte orase, ca sa iti dai seama ca in Sibiu lucrurile sunt foarte bine asezate"

Pentru cine merge la teatru sau a văzut măcar unul, două spectacole în viață, Radu Afrim nu mai are nevoie de nicio prezentare. Teatre din țară și străinătate se luptă pentru a-l avea. Așa că, firesc, prima întrebare a fost de ce i-a trebuit atât de mult să ajungă la Sibiu?

Radu Afrim: Am mai avut acum vreo trei ani o discuție cu domnul Chiriac, dar eu mă decid foarte greu asupra textelor și de multe ori am pierdut trenul din cauza asta. Mă decid greu pentru că vreau să am textul potrivit pentru trupa potrivită, pentru echipa potrivită, pentru orașul potrivit, dacă se poate. Pentru Sibiu este foarte greu să găsești ceva nou. Aveți un teatru în care s-a lucrat enorm de mult și decât să vin la Sibiu nepregătit mai bine nu vin deloc. Cam așa pun eu problema, deși pare incredibil. Acum a fost momentul. Și la Teatrul Național din București am lucrat după 12 ani de carieră.

Reporter: Te-am întrebat și pentru că, din câte știm noi, domnul Chiriac este generos de felul lui.

R. A.: Da, este cu siguranță. Singura problemă este că nu am găsit un text potrivit pentru Sibiu până acum. Nu am vrut să încurc stagiunea teatrului din Sibiu. Pe de altă parte, este adevărat că toată lumea își dorește să ajungă să lucreze la Sibiu și Chiriac este și genul de director care lansează regizori. Eu, cum eram deja lansat... (râde n. r.)

Rep.: Cât de bine cunoști Sibiul sau pe sibieni? Contează cui te adresezi?

R. A.: Enorm de mult contează! Poate să pară foarte amabil ce spun eu acum, dar contează enorm și acesta este unul dintre motivele pentru care mă decid atât de greu asupra unui text. Ar trebui, în mod ideal, ca regizorul să aibă două săptămâni la dispoziție într-un oraș, înainte de a începe lucrul, ca el să poată să se plimbe pe străzi, să vadă lucruri noi și, dacă se poate, să facă ceva pentru comunitate. Sau inspirat din comunitate. Dar dacă nu poți face asta, poți adapta fără a deveni vulgar sau fără a coborî standardele. Eu, de multe ori, între repetiții, cunosc oameni. Am cunoscut multă lume în Sibiu.

Rep.: Atunci cum sunt sibienii? Ai impresia că te afli într-un oraș al culturii?

R. A.: Vorbesc prin comparație. Dacă ai merge într-o altă țară și ai lua harta să vezi care este peisajul general, raportat la mărimea orașului, la numărul de instituții de cultură, raportat la numărul consumatorilor de cultură, eu cred că Sibiul se situează bine în acest moment. Nu vreau să zic că este Viena. Dar cred că anul cultural Sibiu... când a fost, a urcat foarte mult standardele. Există orașe în România care ar trebui să fie culturale în mod obligatoriu, mari centre universitare și nu se ridică la nivelul dorit, mi se pare că acolo cultura este la nivelul comercialului, tot ce se face este profit imediat. Să nu uităm că ”Radu Stanca” face teatru de artă. Uneori place, alteori nu. Dar sunt foarte puține instituții, chiar și în București, care fac teatru care să poată merge în Europa, pe scene mari ale lumii fără niciun complex. În București se face multă comedie de consum imediat. Cred că îți trebuie mare curaj să faci teatru de artă la nivelul consumerismului la care am ajuns, dar în Sibiu se încearcă. Unii reușesc. Unii chiar reușesc. Trebuie să mergi să vezi cât de jos se poate ajunge în alte orașe, care au teatre și instituții cu bani mulți, ca să îți dai seama că în Sibiu lucrurile sunt foarte bine așezate.

Rep.: Dacă aveți numai cuvinte de laudă, spuneți-mi ce ați văzut în Sibiu în ultima lună care să vă fi impresionat.

R. A.: Dacă aș fi avut vreme ți-aș fi spus. N-am văzut. Îți spun ce am văzut când am venit la Festivalul de Teatru, în anii trecuți. În primul rând am văzut trupe și spectacole de un nivel foarte înalt. Am văzut spectacole pe care nu le-aș fi putut vedea în altă parte. Nu poți merge oricând în Europa să vezi ceva anume și pe de altă parte, nici invitații aceștia nu vin oricând în România, nici banii nu-i ai tot timpul să mergi după ei. Fără să-ți mai spun că vin cu spectacole foarte curajoase. În afară de asta, în ultima lună cât am stat aici nici nu s-a jucat prea mult pentru că am repetat eu la scenă. Dar... Mă întrebi ca teatru sau ca ce?

Rep.: Orice. Poate ai văzut vreo expoziție, vreun concert... Tu ai zis că este un oraș al culturii.

R. A.: Da, un oraș al culturii... Dar eu n-am văzut în luna asta ceva... Ce am văzut? Zi-mi tu ce a fost interesant. Provoacă-mă!

Rep.: Doar eram curios ce te-a impresionat.

R. A.: Adică tie ți se pare că nu e așa cum spun eu. De aia mă provoci?!

Rep.: Scopul nu era să ne contrazicem, ci doar să aflu ce te-a impresionat.

R. A.: Stai să mă gândesc că poate mi-a plăcut ceva. Mă, Sibiul are treaba asta cu cafenele foarte mișto, care par destul de culturale (râde n. r.). În altă parte nu găsești asta. Este o atmosferă plăcută. Nivelul discuțiilor pe stradă, de multe ori, pe bune, dacă te oprești să asculți, e decent. E ok, te poți simți bine. Un zâmbet de la un om pe stradă poate fi considerat destul de cultural în România zilelor noastre. Este, cum să spun, du-te să trăiești în București două luni...

Rep.: Nu, mulțumesc!

R. A.: Adevărul este că a trecut o lună și o lună știi ce înseamnă? Înseamnă cinci ore de lucru dimineața și patru ore de lucru seara. Nu ai când și nici n-ai chef. Și când am lucrat la Munchen eu nu vedeam ce se întâmplă în oraș. Eram stresat să fac spectacolul ăla ca lumea. Mai mult n-am putut, asta e.

Rep.: Pentru că ai menționat mai devreme și problema banilor...

R. A.: Eu?

Rep.: Ai zis că nu oricine are bani să meargă prin Europa să vadă un spectacol deosebit. Vroiam să te întreb cât de ancorat ești în realitatea de zi cu zi? Adică, lumea are în general impresia că artiștii sunt în lumea lor, își văd de treaba lor... tu știi că suntem în campanie electorală, că se scumpesc gazele sau cât mai costă un litru de benzină?

R. A.: Eu nu am mașină, deci asta nu știu. Mai deschid televizorul. Mai mult văd ce este pe facebook. Dacă dai newsfeed-ul la prima oră vezi cam tot ce se întâmplă. Mai primesc noutăți de la prietenii mei de pe facebook și nu sunt deloc puțini. Eu cred că pot să aflu de acolo cam tot ce am nevoie. Nu am nevoie să mă uit la un talk-show cinci ore și să nu ajung la nicio concluzie. Tot de acolo aflu și cu cine trebuie să votez pentru că prietenii mei, inteligenți, mă îndrumă și așa mai departe. Nu sunt genul să fiu total în lumea mea, dar nici foarte politizat. Cred că pot fi social fără a fi politic. Lucrurile se repetă, istoria se repetă, nimic nou sub soare.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi