Secretele de sub Piața Huet

 Vreme de patru luni, în Piața Huet s-a lucrat în ritm alert pentru investigațiile arheologice din 2005, iar rezultatul a fost descoperirea a aproximativ 2.000 de rămășițte umane.

 Sibiul a fost primul oraș din Transilvania în care s-au făcut săpături de o asemenea anvergură, moment în care toate cele trei piețe au fost cercetate. „Sibiul a dat startul în arheologia urbană, nu din Transilvania, ci din România și a rămas până astăzi orașul cel mai cercetat. Aproape 2.000 de rămășițe umane au fost înregistrate, dar numai pentru 1.000 s-a putut face studiul antropologic. A fost un număr enorm, iar pentru noi a fost o surpriză, pentru că nu ne-am așteptat la un număr atât de mare atunci când am început. Totuși, din cele 1.000 de schelete, doar 656 se păstrau suficient de bine pentru a oferi date necesare statisticii”, spune dr. Daniela Marcu- Istrate, arheolog.

În urma studierii osemintelor s-a descoperit că vârsta medie de deces a fost calculată la aproximativ 40 de ani, 36 de ani pentru bărbați și 34 pentru femei. Un alt lucru care a putut fi determinat a fost înălțimea acestora, care se afla una la 1.67, dar și că unele dintre principalele cauze ale decesului au fost tuberculoza și rahitismul.

În timpul lucrărilor au fost descoperite și obiecte materiale, dar și 234 de monede, însă doar 34 dintre acestea au putut fi puse în conexiune directă cu mormintele.

 Lucrările au fost o necesitate urbană

 Arheologul Daniela Marcu Istrate are totuși un regret și anume că nu a putut realiza analize mai amănunțite rămășițelor respective. „Atât s-a putut face în acel moment, în condițiile respective. Ideal ar fi fost să se cerceteze toată piața, întregul cimitir și apoi să facem toate analizele necesare. Dar cu toate acestea, faptul că am putut să facem această cercetare arheologică, dar și acest studiu antropologic a fost ceva extraordinar”. Aceasta mai spune că prin aceste descoperiri arheologice, sibienilor li s-a redat o fărâmă din istoria orașului în care locuiesc. „Sibienii ar trebui să știe că a fost necesară renovarea pieței, a fost o necesitate urbană și pentru ca acest lucru să fie posibil a fost necesară cercetarea arheologică. Arheologii au recuperat cu mare grijă, 100% tot ceea ce se putea recupera, am fost foarte atenți și ne-am străduit să ne facem datoria până la capăt. Cred că am redat un crâmpei din viața comunității de altădată și am reconstituit multe lucruri despre primele generații de coloniști care au înființat Sibiul”.

 Cimitirul, la o adâncime mai mică decât se așteptau

 Aproape 50 de muncitori și două firme de construcții care au manevrat pământul au muncit în acea perioadă la lucrările de reabilitare, iar un lucru la care nu se așteptau a fost tocmai poziționarea cimitirului la o adâncime foarte mică. „Nu credeam că lucrările de reabilitare vor necesita excavarea unei cantități atât de mari de pământ și nu credeam că cimitirul se află atât de sus, asta a fost problema. Noi ne-am gândit inițial că se coboară nivelul de călcare 70 - 100 de cm pentru a se reface pavajele, dar de fapt, cimitirul era exact în acești 70-100 de cm. Trebuie să se știe că la sfârșit, toate osemintele au fost reînhumate pe insulița verde din Piața Huet”.

O parte din cimitir a rămas neatinsă, dar Daniela Marcu Istrate speră că la un moment dat, va fi cercetată de alte generații, daca piața va mai fi reabilitată. Analiza arheologică a cimitirului le-a oferit cercetătorilor lucruri la care nu s-ar fi gândit în timpul săpăturilor, atunci când aveau impresia că este o mare de morminte din care nu se poate înțelege nimic, dar lucrurile s-au schimbat atunci când au început să le ordoneze. „Una dintre secțiunile din curtea bisericii a fost studiată pentru a vedea care a fost densitatea mormintelor în apropierea bisericii și printr-o muncă repetitivă și folosind un sistem de matrice am încercat să punem pe straturi aceste morminte și am realizat trei grupe principale de datare, secolele XII-XIII primii coloniști, secolele XIV-XV și secolul XVI. Am reușit să văd multe lucruri interesante despre obiceiurile acestei populații, de înmormântare, inclusiv despre cultura materială. Unul dintre cele mai interesante aspecte a fost felul în care a evoluat cimitirul care, la început ocupa efectiv toată suprafața până la zidul de incintă și s-a retras treptat în jurul bisericii”, spune arheologul.

După spusele specialiștilor densitatea cimitirului e remarcabilă, iar în ceea ce privește starea de conservare a rămășițelor, cam 66% s-au păstrat într-o stare acceptabilă, astfel încât s-a încercat stabilirea principalelor caracteristici.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Daniela Solomon