Doctorașul aventurier

Încet, încet noaptea își spuse ultimile cuvinte, lăsând loc zorilor care erau nerăbdători să înceapă o nouă zi. Privesc ceasul de bord și văd că arată 5.45, când deodată dispecera mă trimite la o comandă la un bar de fițe. Mă pun în mișcare și ajung ca o rachetă balistică la destinație, ca să nu aștepte clientul. Dar lasă că aștept eu. Când mă pregăteam să plec, gândindu-mă că este una din țepele zilnice pe care le iau taximetriștii, iese din club o fătucă la vreo 19 ani clătinându-se vizibil, probabil de la aburii bahici. Să o numim, Pisi. Așadar, Pisi se urcă, de fapt încearcă să se urce, în față, lângă mine. După ce cu greu reușește, îmi dă un damf de whisky amestecat cu bere și îngaimă ”Stai că mai vine cineva!”. După un timp, se deschide ușa barului și apare un bărbat de vreo 30 de ani, care sigur a inventat mersul pe jos cu obstacole. Individul era rupt în gură și se așeză pe bancheta din spate. Pisi comandă: ”Mergem la nonstop să cumpăr niște prezervative”. Îmi vine să râd, gândindu-mă cam ce amor ar putea face cei doi, în halul în care se găseau. Putea să fie o a opta minune a lumii. Să n-o mai lungim. Pisi de-abia se dă jos din automobil și pătrunde în magazin. Eu arunc o privire în retrovizoare și constat că pe individul de pe banchetă, îl cunosc de undeva. Încerc să fac un exercițiu de memorie și nu reușesc de nici un fel să fac o asociere, așa că îl întreb direct: ”Domnule, vă știu de undeva?” Individul, vizibil deranjat că i-am deconspirat prezența, mă întreabă cu sfială: ”Domnul Balteș?” ”Da, zic eu…”. ”Eu sunt dentistul dumneavoastră… dar vă rog foarte mult… discreție… știți… soția…” Rămân interzis!

Eu, pe dentistul meu, îl știam doar în halatul de un alb imaculat, cu mâinile îngrijite, preocupat de detaliile actului medical. ”Stai liniștit domnule că nu mă interesează viața ta privată, dar fie vorba ca-ntre bărbați… N-ai găsit ceva mai bun?”, îl întreb. ”Știți…” - încearcă el să se justifice – ”m-a luat valul, am băut un pahar în plus”.

Discuția se întrerupe că vine Pisi înspre mașină, ca o barcă în derivă. Îi duc la o pensiune unde se pot da în bărci. Doctorașul, coboară din mașină să vadă dacă e deschis. Rămas singur cu Pisi, asta îmi spune. ”Să vezi ce-l tapez de bani pe fraier, că oricum nu poate să-mi facă nimic”. Dac-ar fi știut târfa ce meserie are clientul ei, jur că ar fi triplat tariful. Dar iată-l că vine pe cinci cărări, căzând pe banchetă și zicându-mi să-i duc în altă parte, că acolo e închis. Îi duc la o altă pensiune, undeva în centrul orașului. Ceasul de taxare arăta fix 10 lei. Doctorașul aventurier, scoate 20 de lei și zice: ”E bine așa, dar vă rog mult… discreție…” Plec spre casă fericit și cu o oarecare undă de stânjeneală față de întâmplarea petrecută. A doua zi, duminica, eram în stația unui supermarket, când un individ morocănos se urcă lângă mine mormăind: ”Du-mă domnule la un cabinet stomatologic că nu mai pot de durere!” Îi zic: ”Păi la urgență”. ”Nu, că ăia-s killeri profesioniști”. ”Un moment”, îi zic. Pun mâna pe telefon și-l sun, - ați ghicit – pe doctorașul meu.

După nici două apeluri o voce speriată mă întreabă. ”S-a-ntâmplat ceva domnul Balteș?”, mă întreabă. ”Nu domnule, stai liniștit, dar am un client lângă mine care vrea să-i lucrați în gură… o nenorocită de măsea…” ”Domnul Balteș știți… eu nu lucrez duminica dar mă echipez și-n juma de oră sunt la cabinet, spuneți-i clientului să mă aștepte acolo. După ce îl duc la destinație, omul – vizibil recunoscător – îmi întinde 20 de lei. Și uite cum, într-o duminică, care nu se anunța promițătoare, am făcut doi oameni fericiți… pardon, cu mine trei.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Ole Baltes