Ziua mobilității. Capitolul ”imagine” a fost bifat

Am avut, săptămâna trecută, pentru prima dată o acțiune oficială de mai mari dimensiuni, cu ocazia Săptămânii mobilității europene. O acțiune de o zi, în care, în afara închiderii circulației pe două străzi centrale, s-a bifat și o acțiune importată parcă din cabinetul lui Firea: un concurs cu premii în biciclete pentru bicicliști.

Concurs care s-ar nimeri cum nu se poate mai bine, dacă ar fi venit ca urmare a unor proiecte concrete pentru acea categorie de sibieni care ar prefera deplasarea nemotorizată pe două roți. Dar care categorie de sibieni nu a mai văzut o acțiune concretă pentru ei – în afara elaborării unor planuri și proiecte – de mai bine de doi ani. Ani în care pistele de biciclete au rămas tot încleiate cu trotuarele pentru plimbăreții din parc, în care liniile de la marginea drumului au rămas tot pierdute în sensurile giratorii (acolo fiecare să se descurce cum poate), în care capacele de canalizare și denivelările de pe piste ridică, în continuare, probleme cât se poate de serioase.

Dincolo de imagine și de efortul depus pentru acest proiect (au fost mobilizate numeroase echipe de polițiști locali, au fost ridicate mașinile de pe străzile și din piețele declarate ”fără mașini”), trebuie remarcat interesul real al sibienilor pentru acest domeniu. Adică, da, arată bine piețele centrale fără urmă de mașini, da, este foarte plăcut să vezi o zonă pietonală extinsă. Opinii care, însă, degrabă și-au găsit și contraponderea. Iar aceste din urmă opinii au o bază cât se poate de concretă: sunt deja câțiva ani de când se vorbește de parcări pe mai multe niveluri, supra sau subterane, în apropiere de zona centrală. Deocamdată nu există nici măcar studiu de fezabilitate pentru vreo astfel de parcare. Trecem peste partea cu pistele de biciclete, căci ”am lămurit-o” și pe asta, ca să vedem că nici alternativa transportului în comun nu este deloc viabilă. Din primăvară a anunțat Primăria că va achiziționa zece autobuze noi (deși ar fi nevoie de vreo 100) și deși nu se poate spune că nu sunt bani, procedura de achiziție nu a fost încă lansată. Iar asta în contextul în care aproape zilnic primim numai la redacție – căci la Tursib sau Primărie cine știe câte vor mai fi fiind – mailuri și mesaje despre autobuze care nu au mai sosit în stație deoarece zac stricate pe traseu.

Nu e vorbă, o mai putem duce și așa, folosindu-ne mașinile în loc de biciclete sau autobuze, luându-ne la bătaie pentru un loc de parcare, forțând mai apoi limitele, în speranța că ”ăia cu ridicatul ne vor ierta”. Mai rău se poate, mult mai rău. Și există o vorbă: să nu dea Domnul omului, cât poate acesta duce. Priviți la bucureșteni sau la cei din Florești, care merg înspre Cluj.