Radu Szekely, consilier al ministrului Educației: „Uniforma nu reduce bullying-ul. Când ai analize proaste, s-ar putea să nu-ți placă tratamentul, dar îl urmezi până te faci bine”

Prezent vineri, 18 septemrbie, la Vurpăr la lansarea centrului educațional „Roua din Vurpăr”, Radu Szekely, consilier al ministrului Educației cu o experiență de două decenii în învățământul finlandez, a vorbit într-un interviu acordat redacției despre marile teme nerezolvate din școala românească. De la iluzia că uniforma obligatorie va opri bullyingul între elevi, până la eșecul din sate, lipsa profesorilor calificați și de ce testele PISA arată un dezastru pe care politicienii încearcă să-l trateze cu măsuri luate de azi pe mâine.

Ce părere aveți despre proiectul „Roua din Vurpăr”?

În primul rând, e o inițiativă foarte bună, pentru că dă șansa copiilor să se apropie de natură. În momentul de față trăim într-o școală care este separată de natură, e un mediu aparte, foarte artificial, și ei nu au contact cu natura. Dacă acum încă 20–30 de ani aveam acest contact în mod natural, astăzi el trebuie creat. Adică, copilul trebuie dus undeva ca să vadă, cum ziceam și mai devreme, o vacă, ceva pe care să pună mâna, să înțeleagă ce înseamnă natura.

Pe de altă parte, e bine că deschide școala înspre ONG-uri și spre colaborare cu alte entități, nu doar ca să arătăm, de fapt, că școala este parte a comunității și nu ceva separat.

E o inițiativă privată. Nu știu exact cât de ușor va fi de susținut. Din păcate, există foarte multe proiecte care dispar după doi-trei ani, pentru că nu există finanțare sustenabilă. În partea inițială se investește prin sponsorizări, după care sponsorii, inclusiv cei care au finanțat proiectul la început, se retrag.

Ați menționat în deschidere rezultatele PISA din Finlanda, spunând că se lucrează la ele de 20 – 40 de ani. Cum a ajuns acel sistem la performanță?

În 1980, la finalul anilor ’70, când a început reforma învățământului finlandez, rezultatele erau foarte proaste. Primele rezultate bune, atunci când Finlanda a șocat pe toată lumea, au fost pentru generația care a intrat în sistemul de învățământ în urma implementării reformei. O reformă care s-a menținut constant pe parcursul anilor ’80 și ’90, astfel încât, în anul 2000, când s-au făcut primele teste, Finlanda a avut rezultate foarte bune. Era generația care intrase pe curriculum reformat, pe sistem reformat.

Dar ei n-au schimbat în acești 20 de ani. Au mers constant, au măsurat, au îmbunătățit și au așteptat să se vadă rezultatele. Noi ne așteptăm să avem rezultate foarte rapid. Facem ceva, dar dacă în doi-trei ani nu vedem rezultate, schimbăm, schimbăm, schimbăm și nu reușim să vedem efectele asupra unei generații. Pentru că ceea ce vedem noi acum la PISA este rezultatul a ceea ce s-a făcut acum 12 – 13 ani, când copilul era în clasa pregătitoare sau în grupele mari de grădiniță. Așa se construiește o reformă de sistem.

Când a început reforma în România și când să ne așteptăm, realist, să vedem rezultate?

Dacă noi acum continuăm pe această linie pe care am început-o – că o fi bună, că o fi proastă, vedem pe parcurs –  dar trebuie să o menținem. A început acum trei ani. În 2023 s-a făcut o nouă lege a educației. Nu reușim să o implementăm, nu menținem ritmul, nu menținem măsurile. Le tot schimbăm, le tot modificăm, în loc să continuăm să implementăm până când vedem niște rezultate, care ar trebui să se vadă peste aproximativ zece ani. Deci, dacă noi acum rămânem consecvenți, peste zece ani o să începem să vedem niște rezultate. Nu mâine, nu anul viitor. Nu avem cum să reparăm din mers un sistem care este prost.

Considerați că uniforma școlară ar reduce bullying-ul din școli, așa cum se susține adesea în spațiul public?

Nu are nicio legătură cu bullying-ul. O uniformă este o modalitate de uniformizare. Dacă fiecare unitate de învățământ și-ar crea un profil și ar avea o entitate separată, ar fi o comunitate în sine, care are propriul cod vestimentar sau chiar propria uniformă sau propriile elemente distinctive, ca să zici că ești de la școala respectivă, asta este una. Și atunci e ideea de comunitate.

Dar să-i faci pe toți să poarte aceeași uniformă, asta este o uniformizare, așa cum spune, de fapt, o depersonalizare. Nici măcar în armată nu toți poartă aceeași uniformă. Eu nu sunt de acord cu această măsură. Nu reduce bullying-ul. Pentru că bullying-ul, dacă ar fi atât de simplu, l-am fi rezolvat în toată lumea și peste tot, inclusiv la locul de muncă am introduce uniforme peste tot și am termina cu bullying-ul.

Rezultatele PISA sunt mult mai slabe pentru copiii din medii defavorizate. Care e planul pentru educația de la sat?

Trebuie măsurate sau identificate cauzele care duc la aceste decalaje și atacate fiecare în parte. Este vorba uneori de sărăcie, dar nu este doar despre sărăcie, pentru că sărăcia economică o găsim și în oraș, o găsim și în mediul urban. Este mai degrabă vorba de sărăcie educațională, care se transmite de la o generație la alta, și sunt cicluri continue de eșec educațional.

Pe de altă parte, avem infrastructura școlară, care este foarte disparată în mediul rural. Avem școli foarte mici, care nu reușesc să atragă resurse umane și resurse materiale suficiente pentru a dezvolta competențele la nivelul la care ni le dorim astăzi. Pe urmă, avem foarte puțini oameni calificați care vor să se întoarcă în mediul rural. Rămân în mediul urban și atunci nu avem profesori calificați. Sunt foarte multe cauze care, cumulate, duc la aceste rezultate.

Este și problema motivației și faptul că motivația financiară nu există neapărat în mediul rural, în ceea ce privește educația. Există alte tipuri de motivații și trebuie să identificăm care sunt. Este nevoie de un set de măsuri foarte amplu pe care trebuie să-l gândim. Nu pot să văd o soluție în doi ani de zile. Trebuie să ne gândim pe termen lung cum consolidăm învățământul în mediul rural sau cum ducem copiii în centre educaționale mai mari, unde să învețe și să revină acasă.

Mai asigură simplul acces gratuit la educație egalitatea de șanse pentru elevii din comunitățile defavorizate?

Accesul gratuit este baza de unde pornim. Pe urmă, în afară de asta, trebuie alte măsuri de sprijin pentru cei pentru care nu este suficient accesul gratuit. Pentru că, pe lângă școala gratuită, mai ai nevoie și de transport gratuit, uneori și de un loc, de o locuință gratuită, ca să poți să ajungi la școală, să stai acolo, cum erau căminele odată. Sunt multe măsuri care trebuie avute în vedere.

Dacă am sta să discutăm, să ne aplecăm asupra problemei și să menținem o măsură de genul ăsta pe termen lung, sau un set de măsuri, vom vedea rezultate. Dar trebuie să o facem în mod sistematic, nu doar prin reflexe. Când vedem o problemă, încercăm să o rezolvăm rapid, iar peste două săptămâni uităm de ea, cum este și cazul PISA.

De ce are nevoie educația din România acum?

De un plan asumat de toată lumea, de care să ne ținem pe termen lung, chiar dacă nu ne plac unele măsuri de acolo. Asta este. E ca atunci când te duci la doctor și vezi analizele. Vezi că analizele sunt proaste. S-ar putea să nu-ți placă tratamentul pe care ți-l dă, dar îl urmezi pe termen lung până când te faci bine. Cam asta cred că, ca analogie, este soluția pe care o văd eu.