Sibianca Laura Ghibu, medic în Suedia: „În România putem spune că statul suntem mai mult noi, societatea civilă”

Sibianca Laura Ghibu, descendentă a familiei lui Onisifor Ghibu, este medic în Suedia, una dintre țările în care măsurile luate în această perioadă de pandemie de coronaviroză (COVID - 19) sunt mai mult recomandări, decât obligații, iar legile privind distanțarea socială țin mai mult de bunul simt al populației, decât de impunere. Deși departe, Laura a ținut permanent legătura cu Sibiul, până în această primăvară, din prisma bunicului ei, Emil Petru Ghibu, pe care spune că l-a iubit enorm și care îi lipsește foarte mult, ca mai apoi să rămână cu inima, pentru totdeauna, aici. Laura s-a specializat în medicina dentară, dar a studiat și medicina de cercetare. Astăzi, practică în Suedia chirurgia dentară, însă, ține și cursuri despre prevenția infecțiilor în țara în care este stabilită, dar și în alte țări ale lumii. A urmărit ceea ce se întâmplă în România și în Sibiu, încă de la apariția primelor cazuri și s-a implicat activ în susținerea voluntarilor de la „Vă ajutăm din Sibiu”, a celor de la Crucea Roșie Sibiu, dar și în informarea, prin cursuri online, a angajaților DGASPC cu privire la prevenția infectării cu noul coronavirus. Laura a vorbit despre viața în Suedia fără carantină, despre reacțiile suedezilor, despre organizarea din spitale, dar și despre cum crede ea că se descurcă România în această perioadă, despre felul în care a văzut că au reacționat sibienii și despre ce va face atunci când se va putea reîntoarce în Sibiu într-un interviu acordat pentru Turnul Sfatului.

Cum v-ați despărțit de Sibiu și care a fost drumul dumneavoastră până să ajungeți medic în Suedia?

Am 48 de ani dintre care primi 18 i-am petrecut la Sibiu. Sunt foarte legată de orașul cu care se împletește istoria familiei mele de mai bine de 4 generații. E singurul loc în care mă simt acasă, deși am crescut, am studiat și m-am format în alte țări (Suedia, Elveția, Italia). Am fost elevă a Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, promoția 1990, liceu unde au învățat unchiul bunicului meu, Onisifor Ghibu, bunicul meu Emil Petru Ghibu și tatăl meu, Emil Ștefan Ghibu. Tatăl meu a plecat din țară în timpul dictaturii comuniste și a primit azil politic în Suedia. Așa am ajuns și eu să devin din sibiancă, suedeză. Legătura cu Sibiul a rămas însă foarte solidă deoarece bunicii mei locuiau acolo.

Laura Ghibu alături de bunicul ei

Trăim momente istorice din punct de vedere al pandemiei create de noul coronavirus. Cum a reacționat Suedia în lupta cu acest temut virus?

Suedia este o țară foarte specială din punct de vedere al structurii societății și a mentalității colective. În Suedia oamenii sunt educați să fie independenți și autosuficienți. Sunt obișnuiți să respecte regulile și să aibă respect și față de autorități și unul față de altul. Autoritățile tratează populația cu același respect și se pun în serviciul lor. Suedia a reacționat, în mare, în același fel ca toate celelalte țări la îndemnul Organizație Mondiale a Sănătății. A încearcă să micșoreze viteza cu care se răspândește virusul în societate în așa fel încât sistemul sanitar să poată face față presiunii la care e supus de către cei care dezvoltă forme grave ale infecției. În același timp, s-a încercat protejarea categoriilor de persoane care riscă să fie grav afectate de infecție: persoanele în vârstă, persoanele cu boli de inimă, diabet, boli de rinichi, cancer și alte afecțiuni care slăbesc sistemul imunitar, dar și persoanele cu dizabilități.

Ceea ce ar trebui să știm toți despre acest virus este că sistemul nostru imunitar poate să îl combată singur, dacă are resursele necesare. Studiile științifice arată că circa 80% dintre cei infectați ori nu-și dau seama să au contractat virusul, ori au simptome foarte ușoare. Restul de 20 la sută se îmbolnăvesc mai grav, iar circa 4% nu supraviețuiesc. Toți cei infectați cu virus sunt, însă, contagioși chiar dacă ei nu-și dau seama.

Măsurile de distanțare socială în Suedia nu sunt atât de stricte ca în alte state. S-au dat recomandări de a minimiza contactul între persoane, s-au închis teatrele și sălile de spectacol, liceele și universitățile. Școlile primare și grădinițele sunt deschise ca să dea posibilitate părinților care lucrează în poziții cheie pentru societate, să meargă la serviciu. S-a impus ca adunările publice să nu fie mai mari de 50 de persoane și s-a recomandat să nu se călătorească decât dacă e absolut necesar. S-a recomandat ca toți cei ce pot lucra de acasă să o facă. Nu s-au închis granițele, nu e obligatorie carantina, iar dacă cineva din familie e bolnav dar tu nu prezinți simptome, poți să continui să mergi la serviciu, chiar dacă ești cadru medical. Din păcate, lumea în jurul Suediei s-a închis ermetic, deci, din punct de vedere economic se suferă și aici. Niciodată nu au fost concediați mai mulți oameni ca în luna martie. Se presupune că în iunie șomajul va crește până la 13 % dar asta nu îi sperie așa de mult pe suedezi. Economia Suediei e solidă, iar sistemul de asistență socială funcționează destul de bine ca nimeni să nu rămână pe drumuri.

Ceea ce-i diferențiază suedezii de alte popoare e că ei deja aveau un mod de trăi segregat pe categorii de vârstă iar distanțarea socială și izolarea erau deja un mod de viață. Regulile de bază de igienă, spălatul pe mâini și tușitul sau strănutul în cot se învață deja la grădiniță și sunt parte integrantă a culturii suedeze. Suedezii sunt foarte conștienți de rolul lor de cetățeni și încearcă să ajute când li se cere sprijinul. De aceea recomandările autorităților se iau, în general, în serios. Nu sunt necesare impuneri și pedepse din partea autorităților. Oprobriul colectiv e în sine o rușine la care suedezul nu vrea să se expună.

Ca să va dau un exemplu: acum două săptămâni am avut o pacientă care a anticipat intervenția chirurgicală la care a fost supusă deoarece ar fi împlinit în curând 70 de ani, iar recomandarea prim ministrului suedez era ca de la 70 de ani să nu se mai iasă din casă decât pentru urgențe. Un alt pacient mai în vârstă mi-a telefonat să anuleze vizita medicală, deoarece la televizor spunea ca cei în vârstă să stea în casă. L-am întrebat dacă știe de ce e necesară izolare și mi-a răspuns că nu știe motivul, dar dacă așa au spus autoritățile, înseamnă că așa trebuie făcut. Asta ilustrează perfect modul de gândire al suedezilor.

S-a încercat, deci, protejarea populației care are un risc mai ridicat de a dezvoltă complicații în legătură cu infecția cu virusul SARS-CoV-2 – persoanele în vârstă, persoane cu diferite dizabilități și boli cronice, personal medical și de protecție și pază. Protejarea s-a făcut prin invitarea acestor persoane să se autoizoleze și prin informare în masă despre metodele de prevenție. Metoda funcționează destul de bine în general. Din păcate, acum există câteva focare în instituțiile unde sunt îngrijiți bătrânii (azile de bătrâni). Asta a făcut ca autoritățile să reacționeze rapid, să facă cursuri de igienă și prevenție anti-COVID, teoretice și practice, în toate aceste instituții. În Suedia criza e apolitică. Este gestionată de un grup de experți apolitici. Premierul ține o conferință televizată foarte rar în care îndeamnă la respectarea recomandărilor experților. Toate partidele politice colaborează pentru a găsi cele mai bune soluții pentru gestionarea crizei. Tonul discuțiilor politice e mult atenuat, e un armistițiu asumat de toți!

Și cum vedeți dumneavoastră lupta cu coronavirusul într-o țară în care măsurile nu sunt atât de drastice? În care, din câte spuneți, nu există carantină? Cum se descurcă medicii în Suedia?

După părerea mea, strategia suedeză ar putea funcționa bine în această țară. Și subliniez că soluția adoptată de Suedia este adaptată doar societății suedeze, care e o societate individualistă și disciplinată. Am avut și șansa să ne putem organiza sistemul sanitar în mod preventiv. Suedia era una dintre țările europene cu cel mai mic număr de locuri în Terapie Intensivă din Europa. Aveam în jur de 480 de asemenea locuri la mai bine de 10.000.000 de locuitori. Numărul paturilor pregătite pentru terapie intensivă în acest moment s-a dublat. Populația respectă recomandările iar rezultatele se văd direct. După două săptămâni de creștere a cazurilor de îmbolnăvire și a deceselor din cauza coronavirusului, s-a ajuns în faza de platou, înainte ca sistemul sanitar să nu mai facă față. „Ne-am aflat tot timpul cu un pas înaintea virusului” spune epidemiologul de stat Anders Tegnell.

Experții suedezi analizează datele despre COVID 19 cu calm și sânge rece și adaptează sistemul sanitar la necesități. De exemplu: personalul sanitar calificat în alte specialități decât cele inerente tratamentului COVID 19, a fost instruit cu un curs accelerat de tratament COVID și redirecționat unde e mai mare nevoie. Pentru activitățile mai ușoare din spitale, au fost recrutate alte persoane care și-au pierdut locul de muncă din cauza crizei. Există un proiect de reconversie profesională pentru cei care lucrau în restaurante, hoteluri și pentru asistenții de zbor, care pot rapid deveni brancardieri, sub-infirmieri (persoane care ajută infirmerii la munci mai ușoare) și asistenți în azilele de bătrâni. Medicii sunt pregătiți să lucreze mai mult decât de obicei (48 de ore pe săptămâna în loc de 40). De asemenea, cadrele medicale care lucrează în zonele cu risc ridicat de contaminare au primit un spor de periculozitate de 500 de euro pe luna, brut. Medicii din Suedia și celelalte cadre medicale, învață metode de prevenție a infecțiilor deja în facultate. De aceea nu a fost greu să implementeze regulile de protecție antiCOVID 19. Problema și la noi a fost lipsa echipamentelor de protecție. Ceea ce s-a făcut foarte bine, însă, a fost să se comunice această lipsa, direct și sincer. Asta a dus la un plan de reutilizare a echipamentelor de protecție de unică folosință, plan comunicat apoi tuturor celor care lucrează în domeniul sanitar. Asta a creat un sentiment de apartenența și de solidaritate între cadrele medicale. Au fost făcute angajări masive în spitale. 6.500 de cadre medicale care lucrau în alt domeniu au răspuns la apelul făcut de autorități și s-au dus să lucreze în prima linie împotriva COVID.

În spitale există epidemiologi care se ocupă foarte serios de prevenția infecțiilor intraspitalicești. Spitalele vechi se modernizează în mod constant. Se menține structura exterioară vechie (care poate fi considerată patrimoniu cultural), se stabilizează cu metode moderne și se proiectează interiorul ergonomic și cu prevenția infecțiilor că far călăuzitor. Asta ajută foarte mult în momentul actual la ținerea sub control a răspândirii virusului în spital. Și în Suedia au fost infectate cadre medicale, dar spitalele nu s-au închis. Cei infectați au fost trimiși acasă în carantină, spitalele dezinfectate și repopulate cu echipe de cadre medicale sănătoase.

Ce ați învățat din această experiență și care sunt cele mai mari temeri?

Ceea ce am învățat este că omul nu e mai presus de legile naturii și că dacă vrea să supraviețuiască trebuie să le respecte. Am învățat că și puținul e destul și că cele mai importante lucruri în viață nu costă nimic. Cele mai mari temeri nu sunt legate de infecția cu SARS-Cov-2 ci de faptul că după terminarea crizei din cauza pandemiei ne vom întoarce la societatea consumistică de dinainte.

Să privim către România. Cum credeți că se descurcă țara noastră în contextul acestei pandemii?

România a avut neșansa să treacă printr-o gravă criză politică chiar la începutul pandemiei, când nu aveam guvern plin care să-și asume începerea metodelor de prevenție a răspândirii exponențiale și necontrolate a infecției. Știam că va veni, dar pregătirile au fost prea timide. Din păcate, nu există o coordinare unitară funcțională a instituțiilor spitalicești în România, e prea multă birocrație și prea puțină competență în funcții cheie. Măsurile drastice de izolare totală a populației au fost necesare deoarece în momentul în care s-a luat decizia, era singură modalitate de a domoli propagarea infecției. Se fac și greșeli fiindcă e imposibil să nu existe și din acestea. Ceea ce este important în acest moment este să fie asumate, soluționate grabnic și să fie liniște în planul politic. Toate energiile trebuie concentrate pe rezolvarea crizei, iar gestiunea măsurilor sanitare și economice trebuie puse în mâna experților. Ceea ce a fost impresionant și foarte benefic pentru lupta antiCOVID 19 a fost implicarea masivă a societății civile care a precedat măsurile luate de autorități. Această implicare, care nu se vede în alte state europene în aceeași măsură, a fost cea care a pregătit societatea. În alte state, de anumite proceduri se ocupă statul. În România putem spune că statul suntem mai mult noi, societatea civilă.

Dacă aceste resurse de civism, ingeniozitate și solidaritate vor fi puse în serviciul statului, după trecerea crizei vom avea într-adevăr „o țară că afară” și poate chiar mai bună!

Știu că în această perioadă ați venit în ajutorul sibienilor, chiar dacă sunteți atât de departe. Mai exact ce acțiuni ați întreprins și cu cine ați ținut legătura?

Sibiul e foarte important pentru mine. Eu pot să mă aflu oriunde în lume dar inima mea a rămas în Sibiu. Urmăresc în fiecare zi, oricât aș fi de obosită, ceea ce se întâmplă acasă. Am aflat deci despre formarea unui grup civic de voluntari, numit „Va ajutăm din Sibiu” chiar de la început. Imediat m-am gândit la nevoile acestor voluntari în ceea ce privește echipamentul de protecție. Știam cât de greu se găsește și mă gândeam că deja e greu pentru spitale darămite pentru voluntari. Mă gândeam și că e important să fie protejați și beneficiarii serviciilor oferite cu atâta generozitate de acești tineri. Așa că am început să caut material de protecție și dezinfectanți că să le trimit. Am făcut comenzi la toate depozitele cu care lucrăm în Suedia. Nu am primit nimic. Toate stocurile erau goale. Nu se știa când vor primi marfă. Atunci am început să bat la ușa colegilor medici. Am cumpărat orice puteau să-mi vândă. Mănușile de protecție le-am cumpărat la pereche. Măștile, la bucată. Am adunat tot ce am avut și am trimis un pachet prin poștă, inimoșilor voluntari. După două săptămâni, când deja credeam că pachetul era pierdut, am primit știrea că ajunsese cu bine. Conținutul a fost predat Crucii Roșii din Sibiu cu care „Va ajutăm din Sibiu” are o strânsă colaborare. Apoi am contactat direct Crucea Roșie și am întrebat de ce mai aveau nevoie. Mi s-a spus că aveau nevoie de dezinfectanți. Am avut norocul să găsesc un depozit care mai avea în stoc, le-am cumpărat și le-am trimis. De data aceasta printr-un cunoscut, șofer de tir. Pachetul a ajuns în câteva zile la destinație. Apoi am aflat cu mare bucurie că nu mai era nevoie de materiale și că toți colaboratorii Crucii Roșii și a „Vă ajutăm din Sibiu” sunt bine protejați. Acum încerc să pun în contact mici întreprinderi din Sibiu care și-au convertit producția și fabrică materiale de protecție pentru cadrele medicale cu cei interesați să cumpere aceste produse.

Săptămâna asta am avut și bucuria să pot contribui cu cunoștințele mele despre prevenția infecțiilor, direct, în lupta antiCovid. Am răspuns la solicitarea D-nei Laura Vîlsan, Directoarea DGSAPC Sibiu de a ține un curs on line despre prevenirea infecțiilor cu virusul corona în instituțiile subordinate. Au participat zeci de angajați DGSAPC care au primit informații despre cum te infectezi cu virusul SARS-CoV-2, despre perioada de incubație, despre cât e de contagios este și ce simptome prezintă.

De asemenea, am vorbit despre tratamentul COVID, despre cum se poate preveni infecția, despre igienă mâinilor și a corpului și despre utilizarea echipamentului de protecție. Cursanții au avut apoi posibilitatea, în următoarea zi, să ne întâlnim din nou, virtual în videoconferință și să pună întrebări. Am avut o discuție foarte fructuoasă iar acum d-na directoare ar dori să propună modelul „SIBIU” de curs online de prevenție COVID 19 SIBIU, la nivel național.

O altă activitate civică în care m-am implicat a fost confecționarea de viziere pentru cei din prima linie. Fac parte din echipa ONG-ului Vedemjust care s-a implicat activ în procurarea și confecționarea vizierelor. În aceste zile, Vedemjust a achiziționat 24 de tone de plastic pentru fabricarea a 270.000 de viziere pentru toți cei din prima linie din România și Republica Moldova. Vor ajunge și la Sibiu la voluntarii implicați în fabricarea vizierelor. Încerc să ajut unde și cât pot.

Ce le transmiteți sibienilor în contextul pandemiei de coronavirus?

Doresc să le transmit că Sibiul e cel mai bun loc unde să trăiești în acest moment, în România. Doresc să-i rog să respecte ordonanțele militare ale guvernului, recomandările președintelui Iohannis și să facă sacrificiul izolării în casă conștienți de importantă acestuia. Doresc să-i rog să se gândească în permanentă cum să-i ajute pe cei care sunt în acest moment în prima linie în lupta cu virusul corona, să-i respecte și să-i ajute. Cel mai mare ajutor ar fi, să nu suprasolicite nici sistemul sanitar, nici forțele de ordine, nici sistemul judiciar. Ne luptăm cu un inamic invizibil și potențial letal. Toți suntem chemați să acționăm în așa fel încât să minimizam riscurile. Acum se va vedea foarte limpede dacă intră-adevăr suntem „toți pentru unul și unul pentru toți ” ( Al. Dumas). Eu sunt sigură că sibienii vor da ce au ei mai bun și că vom trece cu puține pierderi prin această încercare.

Și colegilor dumneavoastră medici?

Colegilor mei din Sibiu doresc să le transmit toată admirația mea. Am urmărit cu mult interes modul în care s-au organizat și am observat un real interes pentru sănătatea sibienilor și mult profesionalism. Am admirat și modul în care s-a găsit o colaborare între autorități, cadrele medicale și societatea civilă. Model unic în România dar, cu siguranță, demn de urmat peste tot în țară. Le urez mult succes și multă putere de muncă!

În încheiere aș vrea să-mi spuneți care va fi primul lucru pe care îl veți face când veți reveni acasă, în Sibiu?

Primul lucru va fi să merg la cimitir să le povestesc bunicilor prin ce am trecut. Al doilea lucru va fi să-i întâlnesc pe minunății oameni de la „Va ajutăm din Sibiu”, iar al treilea lucru va fi să mă duc în față Spitalului Județean din Sibiu și să-mi aplaud colegii.

Detalii despre proiectul în care Laura este implicată alături de echipa ONG-ului Vedemjust, implicat activ în procurarea și confecționarea vizierelor găsiți AICI. Totodată, cei implicați în proiect au creat și un imn al vizierelor pe care îl puteți asculta AICI.

Cinci generații ale familiei Ghibu

Laura Ghibu alături de fiica ei, varul tatălui ei, medicul sibian Alexandru Ghibu, în casa Ghibu din Săliste

Laura alături de bunicul pe care l-a iubit nespus și care-i lipsește enorm

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671