Sâmbătă,
20.07.2024
Fulgere Cu Ploi Usoare
Acum
19°C

Printre primele sfaturi ale Bisericii din Sibiu de acum 170 de ani au fost despre grădini: „Ne cade foarte greu a vedea cum mulți dintre săteni aleargă în târguri, și’și cumpără ridiche”

Printre primele sfaturi ale Bisericii din Sibiu de acum 170 de ani au fost despre grădini: „Ne cade foarte greu a vedea cum mulți dintre săteni aleargă în târguri, și’și cumpără ridiche”

Acum 170 de ani sibienii de la sate, dar nu numai, erau îndemnați de Episcopia de la Sibiu să-și folosească pământul din preajma casei pentru a cultiva legume și pomi. A fost printre primele sfaturi ale Episcopiei conduse de Andrei Șaguna, de când acesta a fost ales la conducerea Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Sfaturile au apărut în primul număr al publicației bisericești „Calendarul” la tipografia înfințată de Șaguna în 1851.

Cu 171 de ani în urmă, la tipografia inaugurată cu 2 ani mai devreme, la Sibiu, de către Mitropolitul Andrei Șaguna, a fost tipărit primul număr al „Calendarului”, publicație anuală a Bisericii Ortodoxe (Mitropoliei Ardealului). Apare neîntrerupt până în zilele noastre (azi, cu numele „Îndrumător Bisericesc”).

Din 1852 până în 1879, revista era publicată cu caractere chirilice.

Pe lângă calendarul bisericesc, date importante din viața creștinilor, biografii, opere literare sau texte religioase, publicația conținea și relatări despre evenimente petrecute în epocă, informații legate de sănătate, agricultură și meșteșugărit, chiar și anecdote. Câteva pagini conțineau și reclame.

Primul număr, din 1852, a debutat cu un amplu text despre importanța grădinilor, în care oamenii sunt îndemnați să-și folosească terenul din preajma caselor pentru a crește legume și a le mânca, în loc să meargă la orașe și să le cumpere din târguri. Autorii se referă la cei din sate, criticându-i că o bună parte dintre ei își lasă cele mai bune pământuri „loc pentru buruieni”, dar „aleargă în târguri și-și cumpără ridiche sau câte o ceapă”.

Deși a fost scris acum 171 de ani, textul pare actual, de aceea vom reproduce o parte din el.

***

Despre grădini

§1

Deși pe sate rar se află vreo casă, ca să nu aibă câte o țâr de grădină: totuși aceste de cei mai mulți săteni nu se folosesc spre scopul hotărât, ci ei se îndestulesc, deacă seamănă – ici colea câte un cartof – piciocă – sau vre un fir de cucuruz, lăsând cel mai bun și îndemănatic loc din grădină pentru buruiene, și ierburi nefolositoare; ba mai de multe ori și veninoase. Ne cade foarte greu a vedea, cum mulți dintre săteni ajungând la orașe aleargă în târguri, și’și cumpără ridiche, sau câte o ceapă să mănânce cu mămăligă, căci a[]casă o mâncă tot seacă – leșinată. Dacă econoama (găzdoaia, boreasa) casei fierbe câte o dată muncitorului său bărbat câte o țâr fasole, sau linte, iară ca să’i deie un gust mai bun prin o rădăcină de pătrunjel, de ceapă, de țelină, nu pricepe; căci ea de multe ori ast felu de rădăcini nici de nume nu le cunoaște, ne cum să le știe crește, și întrebuința, și totuși aceste rădăcini, și verdețuri nu numai că dau un gust mai bun legumilor, ci le fac și mai folositoare, și priincioase sănătății. Drept aceea Călindariul acesta și au luat de scop a trage luarea a minte a Sătenilor asupra grădinilor, și a le arăta cum să le lucre și să le grijească nu numai cu puțină cheltuială, dar pe cât se poate, și cu puțină muncă, ca să aibă din ele atât bune și hrănitoare, cât și priincioase, și pentru sănătate folositoare legumi, rădăcini, și verdețuri.

§2

Din cuviincioasa cultură a Grădinelor vor avea dară economii nu numai un folos însemnat, dar mai cu seamă vor simți și o bucurie din lăuntru la deprinderea cu acest frumos și folositoriu  ram de economie.

§3

Grădină, dela gard, se numește ori ce loc îngrădit, în care se scutesc plantele, sadurile, și pomii de vătămările din afară cășunate prin oameni, sau prin dobitoace.

Începutul Grădinilor este așa de vechiu, precum este de veche și Istoria Omenirei, și se poate arăta cam în modul următoriu.

După ce oamenii și(-)au înfipt locuințele cale la un loc, au simțit lipsa plantelor (sadurilor) folositoare, și pentru economia casei trebuincioase, ce până aci le culegeau prin păduri și câmpuri, ale avea în apropiere, și așa începură a semăna și sădi aceste plante aproape de casă, și ast feliu se începu cultura multor plante, ce și acuma cresc sălbatice. Fiind însă că acestea aproape de casă semănate și sădite plante se vătămau și stricau de dobitoacele casei, sau de cele străine, și sălbatice, începură oamenii a face garduri și a îngrădi aceste locuri, de unde li se trage numele. Vezi bine, că cultura aceasta au fost la deosebite popoare deosebită. Jidovii cultivau în grădini vița de vie și smochinii. La Greci și Romani era cultura grădinilor mai mare; ei cunoșteau peste 20 de feliuri mere, și peste 30 de feliuri pere, și maimulte feliuri de cereșe. Nucile, castanile, prunele, gutuile, ș. a. încă se cultivau de Greci și de Romani. Cu toate aceste grădinile se începură numai în veacul al 13-lea a se înființa și cultiva în o întindere mai mare prin Călugări, cari mai vârtos înființeau și înfrumusețeau grădinile mănăstirești. Din veacul al 16-lea începură oamenii a cultiva în grădini și deosebite flori, și a face grădinile nu numai folositoare, dar și desfătătoare, și așa ajunse Grădinăritul a fi în veacul nostru o măiestrie mult prețuită”.

(...)

Urmează descrierea modului în care poate fi înființată o grădină – de la alegerea locului („a lua în seamă puseciunea și buneața locului. Ceaami bună puseciune pentru grădină este, dacă grădina vine cu fața cătră meazăzi, și este scutităde vânturile de emazănoapte prin dealuri, păduri, copaci înalți, ziduri, și case înalte”), la calitatea solului („cel mai bun pământ pentru grădini este acela, care are coloare negrumurgiu, la pipăire se pare lin, și gras, ține în sine un grad de umezeală, și unde în adâncime de trei urme nu se află pământ rău”), iar în cazul în care nu poate fi ales locul, atunci „avem al derege pe cât se poate”(...).

§6

După ce ne am ales locul de grădină, avem mai nainte al îngrădi. Spre acest scop se întrebuințează multe feliuri de garduri: cele mai bune sînt zidurile de cărămidă, peatră, sau de lut bătut, cum se obicinuiesc în Bănat. Gardurile de scânduri și de nuiele sînt numai în acele ținuturi bune, unde sînt păduri, șiș nu vin tare scumpe. Unde crește multă trestie, acolo se pot face garduri și de trestie. Se poate îngrădi grădina și cu gard viu, spre care sfârșitu se întrebuințează spinul alb, plopii, teiul, socul, melinul, (liliacul, iorgovanul) ș. a.

Mai departe sunt descrie diferite tipuri de pământ: „cremenos”, „văros”, „lutos”, după care menționat că plantelor „nu le e destul pământul ca să poată crește, ci mai cu seamă au trebuință de aer, și de apă, din care își sug hrana, apoi de lumină și căldură”. Toate acestea sunt descrise și explicată importanța lor.

Fragment despre „gunoiul vegetal”

Urmează un capitol despre „gunoire”: „Fiind că pământul, după neprecurmata întrebuințare prin producerea roadelor, perde necontenit din humă, și așea și din puterea sa roditoare, urmează dară lipsa a se preface și a se prenoi huma prin gunoire. Subt gunoire înțelegem dregerea pământului prin rămășițe din organisme animale și vegetale, sau prin gunoiu. Mijloc de gunoit poate fi dară ori ce trup care cuprinde în sine elementele hrănitoare, adecă osigeniu, idrogeniu, carboniu, și azotu”.

Articolul despre grădini a continuat în anii următori, 1853 - 1856, în care autorul a arătat „ce avem a face în fiecare lună în grădini, ca folosul să crească și să ne răsplătească la timpul său lucrul”.

Noi din iubire ce avem cătră cultura grădinilor, și cătră ceia ce se ocupă cu ea, am arătat în decursul timpului de 5 ani, de când este acest Călindariu folositor, cele de căpetenie reguli, după care ar avea fieși care să se îndrepte, ca să poată folosi cu căștig însemnat, și să aibă cele trebuincioase. Dorim dară, ca aceste învățături să se citească mai de multe ori, și să se pună în lucrare, și sîntem convinși, că la cei ce vor urma după ele, vom afla mulțămită pentru sfatul cel bun, și așa vom vedea răsplătite și ostenelile noastre”, încheie autorul (Dr. Pavel Vasici) în ediția din anul 1856 seria dedicată înființării și îngrijirii grădinilor.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Ion Surdu

de Ion Surdu

Redactor

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus