Am mâncat prima dată la „Faust”. Mefistofel cred că s-ar simți în largul său aici

Nu știu cum se face, dar de când există Cronica de restaurant la Turnul Sfatului n-am găsit în arhive un text despre „Faust”. Nu mă refer la spectacolul regizat de Silviu Purcărete la TNRS, ci la restaurantul din Piața Mică.

Într-o după amiază, când ne-am așezat în fața lui „Faust” pentru o cafea, ospătarul ne-a adus meniurile din care, surpriză, am constatat că au și mâncare. Involuntar, am asociat Faust-ul cu distracția de noapte. Scuze pentru fanii localului, dar așa este – marketingul e marketing. Așa că la prima ocazie, am mers acolo să luăm un prânz.

Pentru cei care nu cunosc, restaurantul „Faust” se află în Piața Mare, la nr. 26, lângă Muzeul Farmaciei. În partea dinspre Piața Mică aproape întotdeauna când treceam pe acolo ziua, mesele erau goale, în comparație cu terasele vecine. Înainte însă de a merge acolo am aflat că localul are și o terasă interioară. Așa că atunci când am ajuns în Piața mică, am mers direct în spate. Locația este una superbă, ca de altfel toate casele vechi din centrul istoric – emană istorie, cultură, necunoscut, dar și o melancolie sau chiar tristețe. Mă refer în primul rând, lăsând la o parte sentimentele, la arhitectura de ieri, căreia cea de astăzi nu-i face față cu toată tehnologia la îndemână.

Dar lăsăm arhitectura și analizăm meniul. Acesta e compus din două părți – mâncare și băuturi. Meniul cu mâncare are o pagină cu pizza și alta cu antreuri, ciorbe și supe, feluri principale, salate, paste și deserturi. Am exclus din start pizza, pentru că e un produs pe care îl mâncăm mai des. Până a decide ce comandăm, am luat o apă minerală cu câte o felie de lime, pentru că afară era cald – aceasta fiind soluția perfectă pentru răcorire. 

Terasa era aproape goală, iar muzica suna la un volum acceptabil. Surprinzător, pentru că mă așteptam la o terasă glamuroasă, cu muzică disco. Iar ca să nu treacă timpul degeaba, am zis să încercăm niște bruschete mixte.

Așadar, din meniu mi-a atras atenția pulpa de rață confit, care includea „cartofi natur și ardei copți”. Mi-a atras atenția pentru că nu avea fulgul din dreptul celorlalte feluri principale, semn că sunt făcute din produse congelate. Îmi place foarte mult carnea gătită lent, peste 5-6 ore, iar rața face parte din această categorie. Am mâncat la mai multe restaurante din Sibiu pulpă de rață și experiențele au fost diferite – am zis că merită încercat și aici. De partea cealaltă a mesei s-a rămas la opțiunea de aripioare de pui cu sos dulce-picant, cu cartofi prăjiți.

Despre bruschete nu prea ai ce spune – patru felii de pâine prăjită cu roșii tăiate cubulețe, dintre care una avea o bucățică de somon afumat și alta – o bucățică de prosciutto crudo.

Deși am avut impresia că bruschetele le-am așteptat destul de mult, mâncarea a venit după un timp rezonabil după ele, așa încât cele două felii de căciulă au reușit să se „așeze”. 

Apoi a venit mâncarea – ambele porții o dată. Pulpa de rață și cu toată garnitura inclusă – dacă e să fiu sincer – părea mai mult o farfurie reîncălzită. Cartofii arătau cam umezi, dar poate erau prea fierți, iar feliile de ardei păreau trecuți printr-o altă farfurie de cartofi. Pulpa de rață arăta mai bine – uscată la exterior, dar moale la interior. Nu aș spune că a fost cea mai rea pulpă de rață, dar garnitura – deși comestibilă – nu-mi inspira încredere ca și imagine. Am încercat să nu am gânduri „distructive”, dar poate de aceea n-am reușit să mănânc tot.

În schimb cartofii prăjiți de lângă aripioarele de pui arătau minunat și erau și mai gustoase. Totuși, porția include strict aripioarele glazurate (șase bucăți) și cartofii. Fără niciun fel de sos. Nu știu cât poți mânca carne (chiar dacă e glazurată cu sos dulce-picant) și cartofi uscați, așa că am mai cerut un sos – unul de usturoi. Care a mai înmuiat bucatele și le-a și dat și gust…

114 lei a fost întreaga notă de plată: 39 de lei pentru pulpa de rață (un preț decent, în comparație cu alte localuri), 32 de lei pentru aripioare, 25 de lei au costat bruschetele și 14 lei apa minerală de 750 ml. Sosul de usturoi a trebuit și el plătit – 4 lei.

În concluzie, dacă e să fac paralela cu personajele din spectacolul de la TNRS, așa cum nici Faust nu a avut puterea să se țină de principiile sale și a cedat semnând pactul cu diavolul, așa și „Faust”-ul din centrul Sibiului în ciuda locației extraordinare nu pare să pună un mare accent pe calitatea mâncării. Poate pe calitatea băuturii. În schimb, Mefistofel cred că s-ar simți în largul său aici…În discotecă, adică. N-aș băga mâna în foc că mâncarea i-ar fi pe plac.