O sibiancă a ajuns șoferiță de TIR, după ce zece ani a lucrat cu turiști. „Credeam că meseria de șofer de camion este cea mai frumoasă din lume”

După mai bine de zece ani lucrați în domeniul Horeca, a decis să-și urmeze instinctul din adolescență care îi spunea că meseria de șofer de TIR este cea mai frumoasă din lume. De mai bine de un an, medieșeanca Raluca Tămaș este una dintre șoferițele de TIR din România care colindă lumea-n lung și-n lat și care trăiește acum un vis întrezărit încă din adolescență. Medieșeanca a vorbit despre povestea ei într-o pauză între cursele pe care le are în această săptămână în Belgia.

Raluca este din Mediaș și are 45 de ani. A urmat Colegiul „Școala Națională de Gaz”, iar la facultate a ales profilul de Economia Comerțului și a Turismului. După terminarea facultății, a lucrat peste zece ani în domeniul Horeca, prilej cu care a avut și primul contact cu străinătatea.

„Am lucrat zece ani în domeniul hotelier, de la recepție, la chelneriță, la manager pe HouseKeeping, atât în țară, cât și în străinătate. Eu sunt născută cu dorul de ducă, am luat calea pribegiei când aveam 21 de ani, în anul 1999. Primul contact cu străinătatea a fost în Franța, unde am lucrat în domeniul Horeca într-un restaurant. Apoi am venit acasă, am plecat în Italia, am stat opt ani acolo, timp în care am lucrat tot în domeniul Horeca”, a povestit medieșanca pentru Turnul Sfatului.

Citește și: Șoferiță sibiancă, imaginea unei companii de transport din Elveția. „Când aveam zece ani am furat mașina bunicului și am încercat să o conduc”

Parcursul Ralucăi este unul cu experiențe nenumărate. Având experiența domeniului Horeca, acum zece ani a deschis un punct de lucru la Mediaș, în care făcea produse din ingrediente tradiționale pe care mai apoi le vindea. „Îmi amintesc că în 2012 am deschis Bucătăria domniței Ralu, făceam zacuscă, siropuri, gemuri. Cumpăram toate ingredientele de la producătorii locali, preparam produsele, iar apoi le vindeam”.

„Eu am fost pasionată dintotdeauna de condus” 

O atrage adrenalina, o atrag lucrurile noi și încearcă să facă mereu ceea ce iubește și ceea ce o face să simtă că are oportunitatea de a trăi emoții și experiențe pe care nu le-a mai avut în trecut.

„Eu am fost pasionată dintotdeauna de condus, primul meu carnet a fost pentru categoria A, motocicleta, pe care l-am luat în anul 1998. Apoi, am luat permisul pentru mașină, iar în anul 2020 m-am înscris și am făcut restul categoriilor C, E și D”, detaliază aceasta.

12.500 kilometri parcurși într-o lună

În anul 2021, Raluca s-a urcat pentru prima dată la volanului unui TIR, însoțită. A fost prima cursă în echipaj care a durat în jur de o săptămână. La scurt timp, au urmat cursele fără însoțitor, care i-au dat o senzație unică, spune ea.

„Am avut ocazia să parcurg 12.500 kilometri într-o lună. Totul este extraordinar, mai ales când vezi 40 de tone care șerpuiesc după tine pe drumuri, este ceva fantastic, de încercat, cred eu”, a mai spus ea.

Mergând prin lume, sibianca a cunoscut și alte șoferițe de TIR din România. Spune că multe dintre ele sunt însoțite de soții lor, mai mult din motive de siguranță.

„În Vestul Europei sunt femei care conduc singure, ale noastre românce nu prea au curajul să meargă singure, sunt câteva cărora le dăm meritul, dar restul preferă să meargă în echipaj cu soțul. Acest lucru înseamnă că sunt împreună cu soții lor, împreună pe același camion. Mai mult se ocupă cu actele, curățenia, mâncarea și conduc mai mult pe autostradă”.

I-ar plăcea ca în orice meserie pe care o practică, femeile să aibă încredere în ele, să muncească și să evolueze, pentru că orice este posibil cu ambiție și determinare.

„Patronul de la firma la care lucrez acum, când am fost la interviu, mi-a zis un lucru foarte frumos. Mi-a spus că are 20 de camioane și că dacă ar avea o femeie șoferiță pe unul dintre ele ar fi foarte fericit. Mi-a spus să încerc dacă asta îmi doresc, iar dacă nu îmi place sau mi se pare că este prea greu, mă va aduce acasă. Mi s-a părut un lucru respectabil care-ți dă încredere. Vreau să mai subliniez faptul că, mai nou, femeile pot să facă meseria asta și aș fi foarte mândră și fericită să văd mai multe femei. Mai ales, singure, nu neapărat în echipaj cu soții sau cu prietenii, pentru că e posibil ca o femeie să reușească singură dacă îi place să călătorească și dacă îi place să conducă, dacă îi place meseria aceasta. Mi se pare extraordinar ca femeile să prindă mai mult curaj, să fie responsabile, puternice și independente”, explică ea.

„Categoric o văd ca pe o meserie de lungă durată”

În aceste momente, medieșeanca lucrează pentru o firmă la care face curse în Germania, Olanda și Belgia.

„Categoric o văd ca pe o meserie de lungă durată. Aici lucrez patru săptămâni și două sunt acasă. O dată la o lună vin la Mediaș. Dorul de casă îl am permanent, dar în aceeași măsură am și dorul de ducă. În acest regim de patru cu două încerc să satisfac ambele doruri, când vin acasă, să mă bucur de casă, iar când plec, să mă bucur că pot colinda lumea”, mai adaugă Raluca.

Nu s-ar mai putea întoarce într-un birou, în care să lucreze după un program fix. Și-a găsit pasiunea și acum profită de amploarea ei cu fiecare cursă pe care o face.

„Pot spune că am fost o hoinară toată viața, am fost întotdeauna activă. Am zburat cu parapanta, am făcut scuba diving, sunt motociclistă, conduc camionul, oriunde este vorba despre adrenalină, eu sunt prezentă acolo. Mi-aduc aminte că eram adolescentă și credeam că meseria de șofer de camion este cea mai frumoasă din lume. Sunt îndreptățită și calificarea îmi permite să pot să stau la un birou, am avut și posibilitatea de a sta într-un birou, dar am refuzat-o. Nu sunt omul care să stea la birou, într-un singur loc”, concluzionează aceasta.