Restaurantul pe care-l lăudăm iar, deși nu-i rost de „reclamă mascată” și nici ieftin nu e

Absolut întâmplător se împlinesc fix șase ani de când un coleg (deoarece suntem mai mulți care scriem la rubrica aceasta) ajungea la restaurantul Apfelhaus din Cisnădioara, pe urmele celui care și atunci, ca și acum, era președintele României și tocmai făcuse public că a mâncat la Cisnădioara. 

Cronica de atunci a fost favorabilă, stârnind anonime voci că ar fi vorba de „reclamă mascată”, că de fapt la Apfelhaus nu e defel atât de bine.

Acesta e contextul în care acum am ajuns din nou pe strada Mărului din Cisnădioara, stradă brăzdată de dese calmatoare din trafic și pe care se află restaurantul cu pricina, în jurul căruia a crescut și casă de oaspeți și ceva loc de joacă ori teren de minigolf sau sală de evenimente.

Locul are o terasă cu o liniște numai potrivită pentru după-amiezile în care toamna lasă soarele să-și facă de cap, după cum s-a întâmplat în zilele care au trecut recent. Muzica se aude într-o surdină atât de „îndepărtată” încât cel mult niște acorduri răzlețe de pian mai răzbat prin murmurul conversațiilor stârnite la cele mai bine de 15 mese întinse prin mai multe părți de curte. La ora după-amiezii la care sosisem noi era aproape plin, dar părea că majoritatea mâncase deja, deci bucătăria nu mai lucra chiar la foc continuu. Pare locul potrivit să ieși cu familia extinsă.

Meniul, în aceeași formă de măr ca acum mai bine de zece ani, include prețuri asemănătoare celor din centrul Sibiului și chiar ușor peste în anumite cazuri: 46 de lei pentru un platou de o persoană, Transilvania denumit, cu cârnați și cotlet afumate, jumeri, porchetta, brânză, telemea, zacuscă, roșii, castraveți și ceapă. Sau 23 de lei costă o farfurie cu ciorbă de fasole și afumătură, cea de burtă ori cea de văcuță. Un file de păstrăv cu brânză de-a locului ajunge la 59 de lei, în timp ce o porție de cartofi costă 12 lei, cât o bere precum Ursus sau Becks.

Ospătărița care ne-a preluat rapid comanda e amabilă: și-a dat ea seama că salata comandată de mine ca aperitiv – una cu brânză, sfeclă roșie și linte -, împreună cu felul principal ar însemna prea multă mâncare pe masă. "Bine, dacă sunteți un așa mare gurmand, eu nu vă pot opri...", a zâmbit după o zi în care era evident pe fața ei că „a avut de alergat” (am auzit-o mai apoi, într-o pauză, discutând cu proprietarul locului despre cele trei ore de foc în care mai mulți clienți și-au mai pierdut pe alocuri din răbdare). Era trecut de ora 17:00, ciorbe nu mai aveau, așa că am ascultat de sfatul ospătăriței și am renunțat la aperitiv, din care am cerut totuși sfecla roșie.

Într-un decent termen de 25 de minute, mâncarea comandată ne-a fost adusă la masa de lemn, fără vreun fel de față de masă și pe care – dacă erai pretențios – puteai să vezi urme ale porțiilor aduse peste zi celorlalți clienți. Noi n-am fost așa pretențioși.

Porchetta cu cartofi cu brânză și ceapă roșie murată, la Apfelhaus

Mâncarea a venit la o temperatură potrivită în ambele farfurii comandate de noi. Într-una am primit o porchetta cu cartofi cu brânză și ceapă roșie murată. A fost farfuria care a avut ceva mai multă culoare și de unde, până nu am terminat tot, nu m-am oprit. Porchetta avea combinația potrivită între carnea moale, grăsimea care-și pierdea rapid consistența și șoriciul crocant. Cartofii buni, dar fără să strălucească, iar asta probabil din cauza sfeclei roșii, atât de bună pregătită încât aș fi cerut-o la pachet dacă mai rămânea.

De cealaltă parte a mesei puișorul rumenit la cuptor își merită numele. Arăta foarte bine, restul farfuriei fiind însă din categoria „cum s-a nimerit” în ceea ce privește aranjarea. Preparatul a fost bun la gust, fără să iasă, însă, în evidență cu ceva. Ambele farfurii au avut dimensiuni generoase, astfel că ne-au săturat cum se cuvine.

Puișor rumenit la cuptor cu cartofi wedges și spumă de usturoi, la Apfelhaus

Am văzut și noi în meniu, înainte să comandăm, faptul că au „pâinică cu unt aromatizat” și am fost de acord cu propunerea ospătăriței de a ne aduce una la masă. Doar că, după cum avea să se demonstreze, „pâinica” era de fapt o franzelă întreagă, cu trei tăieturi în care a fost băgat untul să se topească. N-a fost rea, dar într-o dimensiune mult prea mare.

„Pâinica” de la Apfelhaus

Am cerut papanași pentru că nu aveam poftă nici de plăcinta cu mere, nici de înghețata sau tarta de ciocolată care mai era prezentată în meniu. Nimic deosebit, dar au completat cu dulcele necesar o cină la marginea livezii de meri.

La puțin peste o oră de la momentul în care am cerut mâncărurile ne-a fost adusă și nota de plată cu un total de 214 lei: 62 de lei pentru puiul rumenit, 52 de lei pentru porchetta, 44 de lei pentru doi papanași, 17 lei pentru o socată, 15 lei pentru o sticlă cu apă „la trei sferturi”, 12 lei pentru salata de sfeclă roșie și tot atât pentru „pâinica cu unt”.

GeldHaus

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube