Luni,
20.05.2024
Partial Noros
Acum
23°C

La Crama Ileana am mâncat ca la o pensiune în vârf de munte. Dar am și făcut o analiză a egalității de gen

La Crama Ileana am mâncat ca la o pensiune în vârf de munte. Dar am și făcut o analiză a egalității de gen

A căzut „norocul” pe mine să merg la restaurant exact în Săptămâna Luminată, când frigiderul era plin acasă cu mâncare bună, cu ouă roșii, carne și brânză. Dar ”aia e!” - riscurile meseriei.

Și unde altundeva să aleg eu să merg, dacă nu într-un local tradițional, acolo unde cel puțin intuiești că te așteaptă o masă „ca acasă”, pentru a nu ieși din ritm (a se citi: a nu te depărta tare de gustul bucatelor din această perioadă de sărbători). Mai ales că după un post lung papilele tale gustative așteaptă să le dai ceva bunișor. Crama Ileana a fost alegerea mea.

Ultima cronică a fost făcută aici de mai experimentații mei colegi în 2018. Nu știu dacă s-au schimbat multe de atunci, dar prețurile sigur s-au schimbat.

Am plecat acolo cu două gânduri. Primul era acela că vom comanda numaidecât un fel de ciorbă, iar al doilea - că vom comanda ceva tradițional sau de-al casei: oaie sau porc.

Așa și am făcut. Am intrat în restaurant într-o zi din mijlocul săptămânii care tocmai s-a încheiat. Credeam că o să fim singurii, dar era aproape plin, inclusiv câțiva străini. Apropo, ca paranteză, că tot s-a pomenit zilele acestea despre prezența femeilor pe listele de partid la alegerile locale pentru funcția de consilier: dacă pe liste acestea reprezintă aproape 10%, în Crama Ileana numărul lor era de cel puțin 60-70%. Erau femei trecute de vârsta a doua, la mesele cărora singura dispută mai accentuată era cine plătește următorul rând de bere.

Revenind: am fost întâmpinați de o doamnă ospătar, foarte amabilă și prietenoasă, cu care ne-am înțeles de minune. Ne-a lăsat exact cât aveam nevoie pentru a răsfoi meniul și decide ce comandăm. Nu ne-am complicat în primă fază: ciorba de porc ardelenească a fost alegerea noastră pentru felul întâi. Era și un pic răcoare afară, așa că speram să ne încălzească. Plus că am mai comandat un ardei iute.

Și am nimerit-o bine: ciorba a venit chiar foarte-foarte fierbinte, ceea ce e un mare avantaj. Îmi place la nebunie când într-un local ciorba o primești fierbinte și îmi vine să chem poliția atunci când o primesc abia călduță. Mmm, dar ce gust avea acea ciorbă. Ce bine îmi încălzea stomacul. Legumele erau nici prea fierte, nici crocante; bucățile de carne erau suficiente, ierburile, tarhonul dădeau o aromă care te îmbătau... În plus, ardeiul era chiar iute, că jumătate ne era suficient la doi pentru a ne iuți bine.

Ce poți să mai spui după o astfel de farfurie, că tocmai când scriu îi simt mirosul și gustul.

Chiar dacă am comandat și o porție de pâine, n-am mâncat-o, pentru că știam că vom mai comanda ceva și nu aveam intenția să facem plinul din prima.

Pastramă de oaie era inițial opțiunea a doua, dar în final, după o consultare și cu doamna ospătar, am ales „Cina ciobanului”, de la pagina cu mâncăruri „Țărănești”. Este un platou cu mămăliguță, câteva felii de brânză de burduf, cârnaț afumat, pastramă de porc și smântână. Ne-am gândit că va fi suficient pentru doi, mai ales că toate veneau în părți egale.

Și în acest caz am avut parte de un răsfăț culinar, tipic unui restaurant tradițional. Nu voi descrie mâncarea, pentru că probabil cu toții știm gustul acestor bucate... inconfundabil. O mică remarcă doar - pastrama de porc s-a nimerit cam prea tare: adică mai greu de tăiat și de mestecat zonele cu fibre, dar fără îndoială bună la gust.

Tocmai de aceea, inevitabil, fără un pahar de vin roșu nu era chip. „Sângele Domnului” a ajutat la digerarea alimentelor.

Platoul a fost suficient să sature doi oameni care au mâncat înainte de asta o ciorbă ardelenească.

Cine nu a fost la Crama Ileană, trebuie să știe că aici e ca și cum ai merge la o pensiune: mobilier de lemn masiv, lumină pală, elemente de decor tradiționale și muzică populară românească la volum ideal. Așa ne-am simțit și noi într-o după amiază dintr-o zi din mijlocul săptămânii - ca la o pensiune în vârf de munte. Ne-am trezit la realitate când ne-am pomenit în parcarea Teatrului.

Am achitat pentru această masă 100 de lei, dintre care nota de plată a fost 91 de lei. Foarte decent pentru doi oameni, zic eu, având în vedere că au fost cazuri când ne-am ghiftuit cu aluat pentru mai mulți bani.

14 lei pentru o ciorbă (28 în total); 2 lei ardeiul iute, 3 lei o porție de pâine și 42 de lei pentru Cina ciobanului. Pentru cele două pahare de vin am plătit 16 lei (8 lei paharul de 250 ml).

Fiindcă am pomenit despre prețuri la început, iată care erau prețurile în 2018 pentru aproape aceleași tipuri de bucate, conform cronicii de atunci: 5,5 lei pentru un pahar cu vin roșu, 8 lei pentru ciorbă, un leu pentru ardei, 2 lei pentru smântână, 2 lei pentru pâine (...) Alte prețuri au fost 15 lei pentru Bulzul ciobănesc (28 în prezent), iar o ceafă de porc la grătar - 12 lei.

Expert gender flămând

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

7 comentarii

Felceru

Acum 1 săptămână

În sfârșit aveți și dumneavoastră frigiderul plin cu mâncare de aia bună.
Raspunde

G

Acum 1 săptămână

A admis criticul nostu ca el are numai mancare rea in frigider in afara sarbatorilor!
Raspunde

Sparrow

Acum 1 săptămână

Preturi decente. Ambianta e bunā, imi place localul. Am scris ca pe you tube,ca un idiot , dar chiar e simplu si usor de definit locul
Raspunde

Meea

Acum 1 săptămână

Mda... 14 lei o ciorba e un ptret bun, avand in vedere ca la Sup... tava e 12 lei ciorba...
Raspunde

Silviu

Acum 1 săptămână

Mancare cinstita, fara fitele de Piata Mica.
Raspunde

Traian Vuia

Acum 6 zile

Esti expert pana-s eu popa. Suta-n mie ca ti-au bagat carnati si sunca Pikok prajite in ulei si asta-i cina ciobanului fara oi.

Raspunde

Barosanu

Acum 6 zile

„Nu voi descrie mâncarea, pentru că probabil cu toții știm gustul acestor bucate... inconfundabil”. Păi când te trimit ăștia să faci „Cronica de restaurant”, cred că cerința minimă e tocmai să descrii mâncarea, dar poate sunt eu mai de modă veche.

Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus