Am fost la terasa cu muzică live din Piața Mare. N-am înțeles de ce

În colțul Pieței Mari în care se agață umbra Turnului Sfatului, unul din monumentele emblematice ale Sibiului, terasa care funcționa acolo de ceva vreme și-a schimbat de vreun an denumirea în La Piazzetta. N-am văzut schimbarea decât de curând, când terasa din dreptul vitrinei în care se cântă muzică live a fost înconjurată cu niște gărdulețe din lemn, pe care a fost lipită sigla localului.

Când m-am oprit în miezul zilei pentru a vedea oferta, credeam că lipsesc pagini din ceea ce era lipit pe un stativ în față. Dar seara, când ne-am așezat pe scaunele din plastic ale terasei acoperite am primit aceeași foaie A3, trasă în țiplă, în care pe o parte erau mâncărurile, pe verso fiind băuturile clasice. Cu totul sunt 16 propuneri, împărțite în gustări, platouri, salate, specialitate și desert. Specialitatea locului este gulașul de vită, dar la ora aceea nu mai aveau. Gustările înseamnă tradițional (salată de vinete, de icre, zacuscă și fasole bătută) și bruschete, iar platourile sunt de brânzeturi, țărănesc și La Piazzetta (diferite salamuri și cârnați italienești, plus un salam unguresc). La salate, iarăși aveam de ales între La Piazzetta (bazată tot pe ingrediente italienești), caprese, caesar, cu brânză de capră, grecească sau al tonno.

Eram cu foamea de cină în mine și privind în meniu nu prea știam ce să aleg. După ce de la restul mesei a fost cerută o porție de bruschete și, respectiv, o salată caesar, oarecum stânjenit că nu găseam cu ce să îmi potolesc foamea, am cerut și eu o salată din cea inventată de Cesare Cardini în 1942. Pentru ca mai apoi să îmi dau seama că mă amăgesc, așa că am cerut să fie înlocuită cu un platou țărănesc.

Bruschete la La Piazzetta

Nu sunt adeptul teraselor cu muzică, dar cât timp am așteptat după mâncare am văzut mai mulți turiști care se opreau, ascultau câteva zeci de secunde, făceau o poză cu o mină satisfăcută trupei din vitrină și plecau mai departe. La ora când soarele scăpăta făcând loc serii răcoroase de toamnă, la terasă mai erau doar două alte mese ocupate cu trei persoane care urmăreau cântarea din vitrină (că cei de la Acoustic Band cântă în vitrină poate avea legătură cu interdicția adoptată de Consiliul local, aceea de a difuza muzică la terasele din centrul orașului, interdicția ocolită astfel, deoarece cântările au loc în interiorul cu vitrinele larg deschise). Cu trecerea pieselor – un potpuriu internațional -, atmosfera părea să se destindă, chiar dacă decorul nu ajută deloc la răcoarea serilor tomnatice, fiind destul de frugal, fără niciun smoc de verdeață.

Salată Caesar, La Piazzetta

Bruschetele au fost cinci la număr și au fost bune. Nu știu dacă salata caesar avea sos făcut în bucătăria locului sau era cumpărat la găleată, dar rețeta o respecta pe cea originală, în sensul că – exceptând bucățile de pui – avea minimul de ingrediente: salată tare, sos, câteva bucăți de roșii, câteva felii de pâine prăjită, peste toate acestea fiind așternut un strat generos din parmezan.

Doamna care ne-a servit a înțeles altfel decât am spus așa că și mie mi-a adus o salată ceasar. A rămas că mănânc și asta, după care și platoul țărănesc, teamă fiindu-mi că foamea nu se va lăsa biruită ușor.

Doar că foamea a fost biruită când în față mi-a fost adus mai bine de o jumătate de kilogram de cârnați de porc, de oaie, mușchi afumat de porc, caltaboș, tobă, ruladă de porc și slănină, peste care mai erau puse câteva bucăți de telemea, brânză de burduf, o ceapă mică tăiată în patru și un ardei roșu tăiat în trei. Sincer, n-am înțeles de ce tocmai la început de toamnă, când piețele țărănești sunt la propriu încărcate de legume, pe platou nu au fost mai multe, eventual și ceva roșii dulcege… Cu atâta amar de carne în față (nimic de comentat, gustul țărănesc era acolo), n-am reușit să dovedesc foarte mult din platoul adus în față (unul sigur pentru mai multe persoane), așa că restul am cerut la pachet.

Platou țărănesc, La Piazzetta

Pentru a mai stinge din gustul cepei cu care am mai tăiat din avalanșa de carne, am zis să încercăm și un desert, care era promis a fi făcut în casă. Câte o felie de tort cu fructe de pădure „valurile Dunării”. Nu a fost cea mai interesantă experiență dulce, dar n-am lăsat nimic în farfurie.

Tort cu fructe de pădure, La Piazzetta

Muzica live se oprise demult când am cerut nota. La care, am rămas ușor descumpănit. Pentru frugala experiență din zona zero a Sibiului pe nota de plată era trecută suma de 309 lei. 70 de lei a costat platoul țărănesc din care am mai mâncat și acasă a doua zi, câte 50 de lei au fost cele două salate caesar, 35 de lei au fost cele cinci felii de bruschete, 64 de lei – cele două felii de tort, 22 de lei – apa plată la trei sferturi.

Live, laugh, love