„Am inventat Păltinișul!”. Humanitas anunță pregătirea unui volum despre corespondența lui Constantin Noica cu principalii săi discipoli, Liiceanu și Pleșu

„Constantin Noica, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. „Am inventat Păltinișul”: Scrisori, amintiri, evocări” este titlul unui volum, aflat în pregătire la editura Humanitas. Acesta prezintă corespondența dintre filozoful Noica și cei doi discipoli ai săi, Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, volumul fiind îngrijit de Grigore Vida.

Cartea va fi disponibilă în curând în librării și online, anunță editura Humanitas.

„Corespondența (…) spune, în fond, o poveste, din care se desprinde că viața filozofului contează, că filozofia nu e o abstracțiune, că nu suntem spirite pure și că spiritul devine interesant abia când își iese din rigiditatea identității cu sine și capătă trup; spune, adică, povestea filozofiei dintotdeauna”, scrie Vida în prefața, pusă la dispoziția publicului de către editură. Acesta precizează că volumul este o continuare a altor două volume anterioare – „Jurnalul de la Păltiniș” (1983) și „Epistolarul” (1987). Împreună „vor alcătui, de acum, o trilogie: Trilogia Păltinișului”.

Ca editor, Grigore Vida menționează că și-a dorit ca volumul ce urmează să fie lansat să păstreze autenticitatea, reproducând scrisorile cât mai exact și, pe cât posibil, integral, dar recunoaște că „publicarea unei corespondențe private pune problema, deloc ușoară, a stabilirii unei granițe între ceea ce poate fi făcut public și ceea ce (…) este prea intim ca să apară”.

„(…) După ce au trecut atâția ani, ceea ce odinioară era personal a devenit istorie, așa că am introdus (acolo unde am avut acordul autorilor în viață) pasajele lipsă la locul lor, după manuscrise. Le-am indicat printr-o notă de subsol, pentru a vedea, tot din interes istoric, ce „nu mergea” în 1987”, mai scrie Vida în prefață.

Potrivit lui, o dificultate a fost aceea că Noica nu păstra, cu excepția scrisorilor de la Mircea Eliade, corespondența primit. 

Volumul e alcătuit din două părți: prima conține corespondența propriu-zisă și câteva documente contemporane cu scrisorile, iar partea a doua – texte în care Noica este evocat de cei doi discipoli „fie sub forma unor amintiri din cei douăzeci de ani petrecuți împreună, fie sub forma unor portrete care întregesc imaginea lui Noica din Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar (…)”.

Fotografie principală: Humanitas