Micii de la Ioneda au propriul restaurant în Sibiu. Păcat că-l strică anturajul

De ceva vreme restaurantul din Gara Sibiu și-a schimbat numele în ”La mici grill. By Ioneda” și, cam din orice unghi l-ai privi, este un omagiu adus cunoscuților mici de la Ioneda. Pentru cititorii din afara Sibiului trebuie precizat că micii de la Ioneda au propriile legende în Sibiu, în cinstea lor menestrelii cântând ode încă de pe vremea cavalerului Hermann.

Dacă aveți un prieten care vara când mergeți la grătar spune: ”Aduc eu micii că știu un loc bun!”, probabil la Ioneda se referă.

Revenind la restaurantul din gară, acesta are Ioneda scris peste tot, din denumire până la pancarta de la intrare cu meniul zilei sau pe foile A4 înfoliate de pe tejghea, în care îți arată și poze cu micii, să nu ai dubii. Acestea fiind zise, când am văzut că micii de la Ioneda au propriul restaurant în Sibiu, am zis că musai trebuie să văd cum se prezintă situația.

Am găsit o boacăză aproape neschimbată de 20 de ani, poate doar ceva mai curată și mai căldurosă de data aceasta. În rest, tot întâlnirea alcoolicilor anonimi era în desfășurare. Aproape toate mesele erau ocupate de bărbați la vreo 60 de ani care doar beau. Nimeni nu mănâncă, toți au beri în față, însoțite de mici păhărele cu tărie. Privesc tulbure, lung, trist… și discută politică. Pun pariu că au fost printre primii la urne.

M-am așezat la singura masă liberă și m-am dus la bar să comand mici, că așa funcționează sistemul restaurantului. În fața mea, un cuplu tânăr și cam dubios cere ceva ce n-am înțeles, iar doamna de după tejghea le răspunse tăios că nu-i poate srevi întrucât nu le poate da rest, nu are destule bancnote mici. Îmi vine mie rândul și cer un meniu cu mici Ioneda și un suc, apoi precizez că plătesc cu cardul. Răspunsul mă uimește: ”Stai liniștit, poți plăti cu ce vrei. Nu am vrut să-I servesc că miros urât. Nu ai văzut că puțeau? Cum să stai dumneata pe urmă la masă să mănânci când oamenii ășitia miros urât lângă tine? Până la urmă nici eu nu sunt obligată să le suport mirosul”.

Mi-a închis gura. Am rămas să privesc tăcut spre pozele cu meniul zilei, unde scrie că au și fripturi sau ciorbe, dar sub afișe vitrinele sunt complet goale.

Până să-mi vină mâncarea am mai constatat că localul este curățel, într-adevăr, nu miroase urât, nici măcar a mâncare sau prăjeli. Și atmosfera este una oarecum familiară pentru oricine a crescut în România, cu televizorul pus pe un post de știri din care turuie o tanti ceva despre scumpiri în prag de Crăciun și accidente rutiere.

În fine, după vreo zece minute îmi sosesc micii de la Ioneda. Sunt acompaniați de o lingură mare de muștar și cartofi prăjiți. Încă de la prima mușcătură, trebuie să-I dau Cezarului ce-I al lui. Oricât am glumi pe seama micilor de la Ioneda, adevărul e că sunt buni, la mijloc sunt zemoși, la exterior au o crustă subțire de grătar, nu miros pregnant a carne arsă și, cel mai important, nu-ți lasă un gust din acela în urmă pe care-l simți până a doua zi. Pe scurt, au fost gustoși, îndestulători și ieftini: 30 de lei o porție cu patru bucăți, muștar și cartofi.

Mâncare simplă, ieftină și decentă, sau cum spuneam la început, micii sunt buni, păcat că îi strică anturajul.

Mai merg vreodată pe acolo? Dacă am pofta de mici și mi-e prea lene să mă apuc să pornesc un grătar, să sparg lemne, să caut cărbuni și așa mai departe, e mult mai ușor să merg până la gară și să iau direct de acolo gata făcuți, cu tot cu garnitură.