Sara Eiwendt, florăreasa întoarsă din Germania, nu mai aduce căruciorul cu flori în Piața Cibin de trei ani, dar vinde buchetele la poartă: „Mai cazi, dar trebuie să ai voința să te ridici”

Un cărucior împodobit, plin cu flori, și multe zâmbete. Asta aducea cu ea Sara Eiwendt, florăreasa întoarsă an de an din Germania pentru a-și vinde florile din propria grădină în piața Cibin. În ultimii trei ani, problemele de sănătate pe care le are au împiedicat-o pe Sara să mai ajungă în piață, dar iubirea pentru flori rămâne mereu alături de ea. Iese, când poate, și le vinde în fața casei de pe strada Ogorului sau în cartier, unde lumea o știe deja de mulți ani.

Pentru Sara devenise un obicei ca vara să se întoarcă acasă și să-și vândă florile din grădina ei în piața Cibin. De trei ani însă lucrurile, însă, s-au schimbat. O pareză i-a pus stăpânire pe picior și i-a îngreunat deplasarea. Căruciorul vechi de 100 de ani cu care transporta florile, moștenire de preț de la mama sa, îi stă împodobit în centrul curții casei și nu ai cum să nu-i remarci sclipirea din ochi atunci când întoarce capul și îl privește.

„Trebuie să-l văd cât stau aici. Asta simt. Este al treilea an consecutiv în care nu am mai putut să merg în piață cu căruciorul meu. În 14-15 august, 2022 am fost în piață frumos gătită, alături de căruciorul meu plin cu marfă, nu am visat niciodată că era ultima dată.

M-am simțit foarte obosită și țin minte că mă întrebam în acele momente dacă pot merge pe jos, pe acea căldură, înapoi spre casă. A fost prima dată când am cerut de la vecini un scăunel ca să mă așez. Eu nu stăteam pe jos, eu stăteam în picioare cu florile mele, împărțind zâmbete oamenilor, nu șezând. După trei, patru ore trebuia să cer un scaun. Mă gândeam că mă afectează căldura, nicidecum că la picior aveam o tromboză care nici la spital nu s-a depistat de prima oară”, își începe Sara povestea privind spre cărucior.

Foto: Silvana Armat/Turnul Sfatului

„Eu o să merg, o să vă arăt că o să merg”

Împlinește 74 de ani săptămâna viitoare și spune că momentul în care a aflat că are pareză a fost unul foarte dificil, dar chiar și așa a încercat să-și păstreze, cât a putut, optimismul.

„Am stat aproape o săptămână la pat, nu puteam călca pe picior. Era o tromboză, au venit copiii, m-au luat și în Germania medicii au depistat ce aveam, iar din tromboză ei m-au anunțat că s-a făcut o pareză. Când am auzit acel cuvânt am crezut că este ca un verdict de moarte. Acel cuvânt m-a înlemnit și am crezut că o să fiu legată de căruciorul cu rotile mereu.

Sara și căruciorul în 2017. Foto Turnul Sfatului

După două săptămâni, m-au trimis la recuperare unde am stat trei luni de zile. Fac fizioterapie și anual merg la o recuperare.

Când eram la fizioterapie spuneam mereu Eu o să merg, o să vă arăt că o să merg. Voința aceasta o aveam în minte și inimă. Am început să merg tot mai mult până la zece mii de pași. Nu întotdeauna sunt optimistă, e foarte omenesc și acest lucru, nu pot fi mereu așa. Mai cazi, dar trebuie să ai voința să te ridici”, povestește Sara emoționantă.

Foto: Silvana Armat/Turnul Sfatului

Florile și iubirea pentru ele

Pasiunea pentru flori și pentru frumos a fost moștenită din familie, dar s-a concretizat și în Germania, acolo unde Sara a lucrat la o florărie. A ajuns acolo în anul 1981, s-a stabilit în Munchen și a lucrat în contabilitate, dar inima i-a rămas mereu la grădina copilăriei sale din Sibiu.

Clip video realizat în anul 2017 de Turnul Sfatului în cadrul materialului VIDEO Înapoi la rădăcini. Săsoaica întoarsă acasă ca să vândă flori, exact ca mama sa

„Foarte clar pasiunea mi-a fost transmisă de la mama mea. În anii trecuți, femeile din Gușterița se ocupau cu legume, cu ceapă, cu salată, cu partea aceasta. Iar. cele din Turnișor erau cu partea florilor. Legam buchetele cu ea și am făcut la un moment dat propriul meu buchet. Mi-a spus că este mai frumos decât al ei și m-a încurajat să merg mai departe. Mama făcea buchete simple, eu le făceam mai diversificate.

Apoi, în Germania, m-am angajat la o florărie în Munchen, m-am oprit când am văzut afișul de angajare, am fost chemată și am lucrat șase ore de probă. A doua zi am început lucrul. Am stat la această florărie aproape doi ani. Când veneau buchete mai mari erau dificultăți și trebuia să fiu ajutată. Patronul a căutat apoi o altă floristă mai experimentată”, detaliază ea.

Acela a fost momentul în care s-a hotărât de fapt să planteze flori în grădina de la Sibiu, pe care apoi să le vândă.

„Dintr-un eșec se naște altceva. Așa am zis că o să vând florile mele. Îmi cumpăr bulbi, rădăcini și le vând aici, acasă. Din acest eșec s-a născut totul. A fost ambiție și iubire pentru flori”.

„M-am simțit iubită, recunoscută”

În toți anii în care venea în piață, atrăgea oamenii prin felul său de a fi, dar și prin aspect: căruciorul era mereu împodobit cu flori, iar ei nu-i lipseau coronițele colorate.

„Fiindcă eram conștientă că atrag oamenii, eram întotdeauna cu zâmbetul pe buze, zâmbetul pe care mereu l-am împărțit, care vine înapoi și pe care îl primești. M-am simțit iubită și apreciată de oameni, ce să-mi doresc mai mult de atât? Toată lumea tânjește după apreciere. Fiecare om are ceva al lui, ce nu are celălalt”, spune ea.

Chiar dacă nu mai poate ajunge în piață, Sara își mai vinde din când în când florile în fața porții. Ba mai mult, are clienți fideli care o sună pentru a cumpăra buchete de flori.

„După trei ani, m-a condus fata mea chiar aici în zonă, la un magazin, am pregătit șapte buchete și le-am dat. De două ori am pus umbrela și în fața porții. Am pus umbrela, am stat pe scaun cu trei - patru buchete și le-am dat. Lumea se oprește și le ia. Dacă nu am mai putut să merg în piață, am stat la poartă sau în cartier. Și de Sfânta Maria am avut niște comenzi. Am clienți care mă sună și acum.

Ieri am avut prima ieșire cu copiii, am mers pe jos, pe calea Turnișorului, până am ajuns la Cibin, la florărese. Am primit un trandafir nobil roșu, de la Anicuța, una dintre florărese. A fost o întâmpinare minunată și emoționantă”, se destăinuie aceasta.

„Oamenii îmi scriu și mă întreabă când mai vin în piață. Mulți nu știu ce s-a întâmplat”

Optimismul nu îi dispare, la fel ca iubirea pentru oameni și pentru flori. Astfel că ia inclusiv în calcul ideea să revină în piață, dacă sănătatea îi permite.

„Dacă va veni momentul în care să-mi folosesc mai bine piciorul, chiar dacă nu mai e mersul acela pe care l-am avut, voi mai merge în piață. Sunt convinsă că e o bucurie pe ambele părți, și a mea personală și a sibienilor. Oamenii îmi scriu și mă întreabă când mai vin în piață. Mulți nu știu ce s-a întâmplat.

Le spun tinerilor că trebuie să aibă un scop. Dacă sunt la începutul unei meserii, să-și dorească să evolueze. Fără speranță, fără un scop, nu se poate trăi. Trebuie să vrei, să ai voință”, concluzionează aceasta.

Foto: Silvana Armat/Turnul Sfatului

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi