Cine mai face fotografii pe film în ziua de azi? Andrei și Robert, doi tineri din Sibiu, au ajuns să organizeze și expoziții. „Simți că faci tu fotografia, nu aparatul”

Într-o lume în care totul se face instant, doi tineri din Sibiu aleg să încetinească ritmul și să vadă lumea prin lentila unei camere pe film. Pentru Andrei Baciu și Robert Păștină, fotografia nu este doar o pasiune, ci un mod de a învăța răbdarea, atenția și bucuria momentului trăit.

Andrei Baciu are 21 de ani și vine din Sfântu Gheorghe. Student la Facultatea de Științe Economice din Sibiu, absolvent al Colegiului „Mihai Viteazul”, profil real, bilingv engleză, Andrei și-a descoperit pasiunea pentru fotografia pe film dintr-o întâmplare simplă, aproape banală.

„Bunicul avea o cameră rusească, o Smena Symbol. M-am jucat cu ea, mi-a plăcut și mi-a spus că mi-o dă mie”, povestește el zâmbind. Era prin primul an de facultate, în 2022.

La început, a ieșit pe stradă mai mult din curiozitate, ca să vadă dacă vechea cameră mai funcționează. „Am început să experimentez, să văd cum se comportă filmele sub diferite condiții. Era o cameră full manuală – trebuia să schimb timpul de expunere, diafragma, iar sensibilitatea luminii venea din alegerea filmului.”

Modelul Smena Symbol, produs de LOMO în anii ’70, era cunoscut pentru construcția sa simplă și robustă. Niciun automatism, doar fotograf și moment. A fost pentru Andrei o școală de răbdare.

Apoi au urmat alte camere, găsite prin târguri sau pe site-uri de anunțuri. „Am început cu instant-uri, dar acolo e mai complicat. Ai puține cadre și filmele sunt scumpe. Nu prea ai loc să greșești.”

Astăzi, colecția lui depășește 20 de aparate, fiecare cu propria poveste. „Cel mai scump a fost un Canon T50, din anii ’80, cu două obiective pe care l-am luat cu 300 de lei.”

T50-ul era, la vremea lui, o punte între lumea manuală și cea automatizată. Practic un aparat care te lăsa să te bucuri de simplitatea fotografiei, dar îți cerea să înțelegi lumina.

Întâlnirea care a schimbat tot

Robert Păștină are 22 de ani și este sibian get-beget. A absolvit Colegiul „Octavian Goga”, specializarea mate-info, și urmează aceeași facultate ca Andrei, dar s-a orientat spre masterul în Publicitate și Brand.

„Întotdeauna m-au fascinat piesele de tehnologie. Țin minte camera pe film a părinților mei, dar nu am avut curiozitatea să o încerc. Totul a început în momentul în care l-am cunoscut pe Andrei”.

Discuțiile despre camere și fotografie au prins contur rapid între cei doi tineri. „Ne-am dat seama că suntem pasionați amândoi și am început să cumpărăm aparate, când unul, când celălalt”.

Robert spune că fotografia pe film i-a schimbat felul de a privi lumea. „E mai interesant, pentru că simți că tu faci fotografia, nu aparatul. Te obligă să gândești, să înveți teoria, să experimentezi”.

Și el are peste 20 de aparate, dar cele mai dragi îi sunt două: o Minolta Dynax 40, un model rafinat din anii 2000, ușor de manevrat, și un Polaroid SX-70 din 1974, o bijuterie a designului industrial, recunoscută drept una dintre cele mai elegante camere instant create vreodată.

„SX-70-ul e preferatul meu”, recunoaște Robert. A dat 500 de lei pe el. 

De la film la expoziție

Cu timpul, cei doi și-au dat seama că imaginile lor nu pot rămâne doar pe negative sau în foldere. Au început să le imprime, să le analizeze, să le compare. Iar de aici până la prima expoziție n-a mai fost decât un pas.

Colaborează de aproape trei ani cu Mihai Plopeanu, un pasionat al fotografiei pe film, cel care se ocupă de developarea imaginilor lor. „L-am găsit întâmplător, căutam pe internet unde putem scoate pozele. De atunci colaborăm constant”.

Pe de altă parte Mihai este de-a dreptul încântat să-i ajute. 

„E o chestie cu mult sens cultural, să vezi tineri pasionați de fotografia pe film în ziua de azi. Asta înseamnă, în fond, să vezi o generație care caută autenticitate, răbdare și profunzime într-o lume digitală dominată de instantaneu și de abundență vizuală.

Poate fi o formă de încetinire și reflecție, având în vedere ca proocesul analogic cere răbdare: alegerea filmului, expunerea, developarea, scanarea. Mulți tineri o văd ca pe o formă de meditație vizuală, o modalitate de a redescoperi ritmurile lente și plăcerea așteptării”, spune el. 

Rezultatele nu au întârziat să apară. Cei doi au deja patru expoziții la activ: două organizate independent în holul de la CineGold, una ca membri debutanți în cadrul Expoziției de Fotografie Experimentală organizate de Foto Club Orizont Sibiu, și câteva lucrări selectate la DATfest, ajuns la ediția a zecea, găzduit de Facultatea de Litere.

„Vrem să le mulțumim celor care ne sprijină în demersurile noastre. Asociației Artografica, lui Ștefan Dragomir, președintele asociației, lui Oscar Iustin de la Foto Club Orizont, celor de la CineGold și echipei DATfest pentru inițiativă și încredere.”

O fotografie, o poveste

Cei doi se axează în special pe fotografia stradală,  acele momente autentice din viața oamenilor, peisaje urbane, expresii întâmplătoare.

„De ceva vreme am început să gândim fotografia altfel. Nu mai e doar imaginea în sine, ci și mesajul pe care îl transmite”, spun băieții

În fotografiile lor, o trecătoare grăbită devine un simbol al ritmului orașului, iar o umbră căzută pe zid poate spune o poveste despre tăcere.

Următorul lor proiect va fi o nouă expoziție, într-un eveniment colectiv programat la începutul lunii decembrie, de data aceasta în afara Sibiului.

Andrei și Robert nu se opresc doar la fotografie. Sunt implicați activ în viața culturală a orașului, merg la concerte, spectacole de teatru, seri de poezie sau film.

„Asta e frumos la Sibiu, mereu ai ceva de făcut și de văzut, mereu descoperi oameni care creează.”

Andrei a fost fotograf la Guitar Meeting 2024, în timp ce Robert a surprins cadre de la Astra Film Festival și evenimentele de la CineGold.

Spre viitor, cei doi băieți privesc cu echilibru și entuziasm. „Încă nu m-am canalizat pe ceva anume, dar știu că vreau un drum care să-mi ofere timp pentru fotografie,” spune Andrei. Robert completează: „Ideal ar fi să fac parte din organizarea evenimentelor din Sibiu. Așa aș putea îmbina utilul cu plăcutul.”

Un mesaj simplu pentru tineri

Cei doi cred în puterea curiozității și a pasiunii cultivate în timp. „Susțineți artiștii locali, de orice fel,” spune Andrei. Iar Robert adaugă: „Încercați, jucați-vă. Nu trebuie să fii bun din prima. Poți să ajungi, dacă ai răbdare.”