Statuia care n-a mai fost:  Mihai Viteazul, la intersecția dintre Calea Dumbrăvii și bulevardul care-i poartă acum numele. ”Se va încadra minunat în peisajul istoricului oraş românesc Sibiu”

În decembrie 1975, Revista Transilvania publica o serie de articole prin care insista pe ideea ca o lucrare a artistului Gheorghe Adoc din București să fie turnată în bronz și postată în zona sensului giratoriu de acum, dintre Bulevardul Mihai Viteazul și Calea Dumbrăvii. Atunci, această zonă nu arăta așa, însă ar fi urmat să fie modificată odată cu amplasarea statuii.

În ciuda interesului manifestat de Revista Transilvania, dar și de ziarul Tribuna statuia nu a ajuns niciodată acolo. Nu se știe clar motivul, însă cel mai probabil ține de o decizie politică.

În decembrie 1975, Revista Transilvania anunța un ”sondaj de opinie”, în care invita oamenii de cultură să se pronunțe cu privire la ideea amplasării statuii în Sibiu.

”Creaţia plasticianului Gheorghe Adoc, care activează la Bucureşti, relevă o diversitate de preocupări artistice, atît în domeniul sculpturii, cît şi în cel al graficii şi picturii. Pentru artist, care s-a afirmat printr-o bogată activitate expoziţională, în ţară şi peste hotare, interesul pentru temele istoriei naţionale a rămas constant de-a lungul anilor, materializîndu-se în lucrări precum relieful comemorativ Dimitrie Cantemir, portretul lui Horia ş.a.

Proiectul pentru statuia lui Mihai Viteazul se înscrie pe linia acestor preocupări, în intenţia evocării unor figuri reprezentative ale istoriei noastre.

Bazîndu-se pe o bogată documentaţie referitoare la epoca şi personalitatea marelui domnitor, sculptorul a realizat diferite variante pentru această lucrare, optînd, în final, pentru o reprezentare de tip sintetic lipsită de atribute exterioare (cai, ornamente etc.), considerînd că aceasta ar putea avea mai multă forţă evocatoare, o mai mare expresivitate.

Pentru a sugera calităţile de dîrzenie, curaj, forţă interioară ale domnitorului, sculptorul a recurs la un limbaj plastic concis şi, fără să insiste asupra detaliilor exterioare, s-a concentrat asupra expresivităţii figurii, asupra ţinutei impunătoare, monumentale.

Revista Transilvaniainvită pe cititori să-şi exprime opiniile în legătură cu proiectul prezentat răspunzînd în scris, pe adresa redacţiei, pînă la 1 februarie 1976, la următoarele întrebări:

1) Consideraţi că artistul a reuşit să definească, prin datele concrete reprezentate, cele mai importante calităţi ale domnitorului român?

2) Consideraţi proiectul reuşit, din punct de vedere al mijloacelor plastice, expresive utilizate?

3) Cum credeţi că s-ar încadra această lucrare (în bronz), în peisajul sibian?”, publica Revista Transilvania la finalul anului 1975.

După câteva luni, în 1976, Revista Transilvania a publicat și o serie de răspunsuri primite. În procent de peste 90% laudative la adresa proiectului.

„Consider că sculptorul a reuşit să redea toate calităţile cu care istoria şi legenda împodobesc figura marelui domnitor. După părerea mea, este cea mai sugestivă statuie a lui Mihai Viteazul. Pentru prima oară, măreţia nu mai e provocată de aparat şi de sentimentul ceremoniei… Aici monumental este caracterul. Consider proiectul deosebit de reuşit. Principalul merit este această despuiere de atribue exterioare. Pe scurt, aş spune, simplitatea ascetică. Dacă întrebarea ar fi sunat: „în ce oraş credeţi că s-ar potrivi mai bine această statuie?“, primul nume ar fi fost oraşul Sibiu”, susține Ecaterina Oproiu, redactor-şef al revistei „Cinema”.

”Statuia lui Mihai Viteazul, realizată de Gheorghe Adoc, va fi o lucrare originală şi se va încadra minunat în peisajul istoricului oraş românesc Sibiu”, notează și sculptorul Constantin Iordache.

”Măreţia prinţului valah nu avea nevoie de detalii inutile, ferm In simplitate, liric în Înfăţişare, individualizat fără cal şi spadă scoasă. După părerea mea, este o autentică reuşită plastică. Ridicat la scară monumentală, se Încadrează perfect in peisajul sibian din „Piaţa mare“ sau In alt joc din „Oraşul de sus“”, precizează și Daniela Poenaru, cercetător ştiinţific din Bucureşti.

Singura opinie negativă este însă anonimă.

”Nu consider că sculptorul Gheorghe Adoc a definit prin proiectul său cele mai importante calităţi ale domnitorului român. Din punct de vedere al mijloacelor expresive utilizate, nu consider că proiectul este suficient de reuşit. Lucrarea proiectată a sculptorului Adoc nu se Încadrează In peisajul sibian. O statuie ecvestră se impune necondiţionat aici, la Sibiu, dedicată eroului de la Şelimbăr”, scrie I.D.S. din Sibiu.

Cine e Gheorghe Adoc

Sculptorul Gheorghe Adoc s-a născut în 1926, în comuna Socodor (jud. Arad). A absolvit, în 1953, Institutul de arte plastice „N. Grigorescu“ din Bucureşti. în acelaşi an, a debutat, la Bucureşti, în Expoziţia anuală de stat.

Lucrarea sa cea mai importantă și mai cunoscută a sculptorului este ”Statuia Independenței” din Iași, amplasată în piața cu același nume și dezvelită în anul 1980.

Proiect al soților Adoc, lucrarea s-a clasat pe locul întâi la un concurs național în 1975, statuia urmând să comemoreze 100 ani de la proclamarea independenței României (1877).

Lucrarea a fost realizată împreună cu soția sa, sculptorița Gabriela Manole-Adoc.

În timp ce soția sa a sculptat statuia, Independența fiind simbolizată de o femeie, pentru care Gabriela Manole-Adoc a avut-o ca model pe o mătușă de-a ei, o femeie foarte frumoasă – după cum povestea artista – cu un păr cu reflexe aurii, Gheorghe Adoc a realizat basoreliefurile de pe soclul statuii.

Sursa foto: Revista Transilvania 1975 – 1976