Șaorma ca la mama ei acasă: Orientul s-a mutat pe Doamna Stanca, la Konak

După eterna dispută locală pe ciorba de burtă, niciun alt preparat nu reușește să stârnească atâtea pasiuni, certuri și prietenii rupte ca șaorma. Ani la rând sibienii s-au duelat pe tema „unde se mănâncă cea mai bună ciorbă de burtă”, o dispută încă nerezolvată, ca orice mare mister al omenirii. Între timp, însă, atenția gurmanzilor s-a mutat pe șaorma: ambrozia post-miezul nopții, alinarea mahmurelii, pansamentul universal pentru excesele de weekend.

Nu vreau să torn gaz pe foc sau pe tiktok – gusturile nu se discută, se apără cu patos –, dar pentru șaormarii sibieni a apărut un concurent serios. Nu unul crescut din tutoriale de pe internet, ci din meseriași adevărați, cu ADN culinar oriental. Căci șaorma, să ne înțelegem, nu s-a născut la colț de bloc. Plecată din Turcia, a cucerit Orientul, a „nășit” gyrosul grecesc și a ajuns, inevitabil, pe prima pagină din DEX-ul culinar prin expresia „cu de toate”.

Cum în Sibiu avem de ani buni un restaurant turcesc respectabil, era doar o chestiune de timp până să apară și o șaormerie „de la sursă”. Așa a luat naștere, pe strada Doamna Stanca, Konak Turkish Doner. Restaurantul s-a deschis de câteva luni bune iar vestea s-a propagat imediat printre gurmanzii locali, de clienți chiar nu duc lipsă, în ciuda faptului că nu e chiar cel mai bun vad pietonal din oraș.

Am ajuns acolo într-o vineri, pe la amiază. Plin. În fața flăcărilor dansau trei maldăre de carne rumenită: două turnuri de pui și unul din combinația sacră de oaie și vită. La prima vedere, ai fi zis că sibienii iubesc puiul. În realitate, cele două stive de pui erau doar ciupite, în timp ce cea de oaie și vită era aproape pe ducă.

În spatele tejghelei se lucrează ca în uzină: unii pregătesc lipiile, alții iau comenzile, iar cei doi bucătari asamblează șaorme cu o viteză care trădează mii de exemplare la activ. Am comandat două durumuri – unul de pui, unul de oaie și vită – cu „de toate”, mai puțin sosul picant. Iar în zece minute eram deja pe drum, cu prânzul în brațe.

Verdictul? Oaie și vită, fără drept de apel. Gust intens, profund, oriental până în măduva condimentelor. Carnea e fragedă, feliată subțire, fără zgârciuri – lucru rar și prețios, mai ales pentru cei pățiți cu alte șaorme unde mesteci mai mult speranță decât carne. Condimentele sunt la locul lor, sosurile completează perfect ansamblul. Singura notă ușor discordantă: cartofii prăjiți, cam lipsiți de personalitate.

Varianta cu pui e corectă, bună, dar mai „europeană” la gust, mai cumințică, nu te teleporteză direct în Orient. Am ales porția medie, convinși că va fi suficientă. A și fost, atât de suficientă, încât aproape jumătate a rămas deoparte pentru cină.

Fără pretenții de mare arbitru gastronomic și fără intenția de a declanșa un nou război al șaormelor, pot spune liniștit: Konak a făcut o treabă excelentă. A adus la Sibiu o șaorma extrem de apropiată de originalul turcesc. Iar la capitolul prețuri, nota e la fel bună: 50 de lei pentru două porții serioase.

Așadar, când te apucă dorul de Orient, dacă și tu ai o fascinație culinară pentru preparatele din zonă, zic că aici ai cele mai mari șanse să îl potolești. Poftă bună!