Am fost să mănânc cu vârfurile Bătrâna și Surdu drept priveliște și-am plătit ca-n centrul Sibiului. Pe terasă la Traxilvania

Atenția asupra terasei de la Traxilvania sweets and coffee – aflată oarecum vizavi de Arena Păltiniș – mi-a fost atrasă vara asta de muzica ce adesea răzbătea dinspre acest loc peste liniștea zonei. O muzică în contrast cu valurile de flori multe-multe și de felurite culori care înconjoară terasa.

Multă vreme locul nu mi-a trezit vreun interes, fiind în primă fază doar punct de închiriere de ATV-uri și alte năzdrăvănii gălăgioase pe patru roți cu care să te amăgești că te-ai bucurat de munte. De vreo doi ani, pe terasa celor de la Traxilvania se servește însă și mâncare, iar zilele trecute am ajuns să gust din ofertă.

La Traxilvania sweets and coffee e bine să mergeți îmbrăcați adecvat temperaturii de afară, deoarece locuri sunt doar pe terasă. Una largă, deschisă pe trei laturi, cu vedere înspre pârtia Arenei la stânga, vârfurile Bătrâna și Surdu în față și Cheile Cibinului la dreapta. Pe lângă cele vreo 15 mese cu câte patru locuri mai sunt și trei leagăne cu masă în față și verdeață artificială pe peretele din spate, leagăne cu vedere înspre vârfurile de munte și cât se poate de „instagramabile”, dar în fața cărora era tot timpul un semn cu „rezervat”. Un ecran TV de mari dimensiuni, agățat deasupra unei laturi, redă imagini cu plaje și insule exotice.

Locul nu prea pare unul destinat montaniarzilor care pornesc, fac o pauză ori se întorc din vreo tură, ci mai degrabă celor care urcă în pantofi de firmă la munte, cât să coboare din mașină la margine de drum și să facă două-trei fotografii pentru conturile de pe rețele.

Pe o muzică alertă ce curgea întruna din boxe, tânărul ospătar mi-a adus trei meniuri: unul cu băuturi, unul cu preparate dulci și unul cu mâncare. M-am oprit doar asupra ultimului, care e și cel mai „subțire” dintre toate. Sunt trei feluri de ciorbe (de burtă, de văcuță și de pui) și nouă feluri principale de mâncare, din categoria celor, să le zicem, „generale”: crispy de pui, șnițel, cașcaval pane, cordon bleu, piept de pui, cotlet de porc, cârnăciori afumați, burger cu carne de vită Black Angus, mici, toate cu cartofi prăjiți și, după caz, legume la grătar.

Din meniu mi-a atras atenția nu atât faptul că sosurile, pâinea sau ardeiul sunt taxate suplimentar cu 5 lei, cât faptul că, dacă ceri un tacâm ori o farfurie suplimentare, trebuie să plătești 7 lei. Prețurile sunt de centrul Sibiului: peste 30 de lei o farfurie cu ciorbă, 52 de lei – cel mai ieftin fel principal. Burgerul este cel mai scump preparat – 68 de lei.

De pe priveliștea cu care îmi hrăneam privirea se prăvăleau urme de nori și mult aer rece, așa că pe lângă un prim ceai fierbinte am cerut pentru început o ciorbă de pui a la grec. A venit fierbinte, dar mi s-a părut cam „întinsă”. După ce am dres-o cu smântână, gustul i s-a mai redresat. Oricum, am mâncat-o cât mai repede, pentru a mă încălzi. N-a fost rea, și-a atins scopul.

Felul principal care a urmat a venit ca un spectacol cromatic. Mă gândeam că după ciorbă nu o să mai pot mânca prea mult, așa că am cerut cei trei mici cu carne de vită Black Angus, însoțiți de cartofi prăjiți și legume la grătar. Spectacolul de culoare era dat de boabele de rodie, de ardeiul roșu copt (mai apoi aveam să descopăr că e scos de la frigider), feliile de dovlecel trase la grătar, asemenea unei pălării de ciupercă și a unei felii de vânătă, aranjate pe un platou negru „prăfuit” cu boia.

Poate micii puteau fi nițel mai suculenți, asta ca o apreciere personală. Unul l-am lăsat în farfurie, dar m-am bucurat sincer de legume.

N-am mai cerut și desert, ci direct nota, deoarece nici al doilea ceai nu reușea să îmi mai scoată răcoarea din oase.

Iar nota a venit, după cum scriam mai sus, ca-n centrul Sibiului: cu 146 de lei drept plată. 32 de lei am plătit pentru ciorbă, 5 lei pentru pâinea cu care a venit însoțită, alți 5 lei pentru smântână și încă 5 lei pentru ardeiul iute, 59 de lei pentru mici și garnitură și 40 de lei pe cele două căni cu ceai.

Pițiul de munte