Un transilvănean, autorul primei relatări a călătoriei lui Magellan în jurul lumii? Contradicțiile legate de Maximilian van Sevenbergen și de castelul său, ”Transilvania”, din Bruxelles

Maximilian van Sevenbergen sau Maximilianus Transylvanus, un curtean al împăratului Carol al V-lea al Spaniei, care a trăit între anii 1485/1490 și 1538, a rămas în istorie ca autorul primei relatări publicate despre prima circumnavigație a lumii, realizată de expediția condusă de Fernando Magellan și Juan Sebastián Elcano.

Originea și viața Maximilian van Sevenbergen a produs numeroase discuții, una din variante fiind aceea că ar fi fost original din Transilvania sau că cel puțin ar fi trăit aici o bună perioadă de timp. Un sibian, Nicolaus Olahus, confirmă asta într-un document.

Lucrarea ”De Moluccis Insuli”, scrisă de van Sevenbergen și publicată în 1523 sub forma unei scrisori, a fost scrisă după ce Maximilian i-a intervievat pe supraviețuitorii navei Victoria, inclusiv pe Elcano, întoarsă în Spania după ce a navigat în jurul lumii.

Cartea a reprezentat sursa prin care Europa a aflat despre prima călătorie în jurul lumii, apărând înaintea celebrei cronici a lui Antonio Pigafetta, ”Relatarea primei călătorii în jurul lumii”.

Citește și: Un profesor de la ULBS a descoperit ”Sibiul Mic”, fratele geamăn al Sibiului. Este Sabinov, din Slovacia

Un nobil născut pe tărâmurile Transilvaniei

În anul 1523, Europa primea o veste care avea să schimbe pentru totdeauna înțelegerea geografiei și a limitelor umane: o navă cu pânze, „Victoria”, reușise să înconjoare globul pământesc.

Cel care a oferit lumii prima relatare tipărită a acestei epopei nu a fost un marinar spaniol, ci un tânăr curtean al împăratului Carol al V-lea, cunoscut sub numele de Maximilianus Transylvanus. O serie de dovezi și mărturii ale epocii ridică o ipoteză interesantă: autorul care a descris prima circumnavigație a planetei ar fi putut fi un nobil născut pe tărâmurile Transilvaniei.

Istoria oficială îl consemnează adesea sub numele de Maximilian van Sevenbergen, indicând o posibilă origine flamandă, asociată cu orașul Zevenbergen. Dar și aici este o controversă.

Totuși, ipoteza planează misterios asupra biografiei sale. Dar dacă acceptăm ipoteza originilor sale ardelenești, povestea lui Maximilianus devine una dintre cele mai spectaculoase traiectorii europene ale secolului al XVI-lea: de la cetățile Transilvaniei, la curtea imperială de la Bruxelles și, prin scrierile sale, până la faimoasele Insule ale Mirodeniilor (Moluce).

„Patria noastră comună”. Mărturia lui Nicolaus Olahus

Cel mai puternic argument în favoarea originilor sale transilvănene nu vine dintr-un mit, ci dintr-o scrisoare a unuia dintre cei mai importanți umaniști ai vremii: Nicolaus Olahus. Născut la Sibiu și ajuns arhiepiscop de Esztergom, Olahus a legat o strânsă prietenie cu Maximilianus, la Bruxelles.

Într-o scrisoare din anul 1534, Olahus îl numește cu mândrie și afecțiune „noster Maximilianus Transylvanus” (al nostru Maximilian din Transilvania). Mai mult, marele umanist româno-maghiar explică și natura legăturii lor.

„Datorită patriei noastre comune, suntem foarte apropiați unul de celălalt”. Este greu de crezut că un erudit de talia lui Olahus ar fi invocat o „patrie comună” dacă Maximilianus ar fi fost doar un flamand al cărui nume, Sevenbergen, semăna întâmplător cu traducerea germană a Transilvaniei (Siebenbürgen).

La această mărturie se adaugă documente de arhivă descoperite în secolul al XIX-lea, care sugerează că tatăl lui Maximilian ar fi fost un nobil transilvănean căzut eroic în tragica Bătălie de la Mohács din 1526, luptând împotriva expansiunii otomane.

Această genealogie i-ar fi justificat prezența la curtea lui Carol al V-lea, unde nobilii est-europeni fugeau din calea războiului, căutând protecție și afirmare.

În opinia profesorului Gilbert Tournoy, consemnată în lucrarea ”Maximilian Von Siebenbürgen (1485-1538): viziunea europeană asupra lumii din prima călătorie în jurul lumii”, de către Iisus Vegazo Palacios, ideea că Maximilian Von Siebenbürgen ar fi fost ardelean e complet falsă.

„Nota introdusă de Olahus sugerează că acesta știa bine că Maximilian nu era originar din această regiune, în timp ce ar putea indica faptul că aceștia ar fi putut face aluzie la distanța față de familia lor.”

De asemenea, el susține teoria conform căreia Maximilian era, cel mai probabil, originar din Bruxelles, Flandra. Mama sa, Giovanna Meerts, fiica celebrului bijutier Guglielmo, s-a căsătorit cu Lucas van Zevenbergen, maestru aurar în Bruxelles, camerier și sigilator al împăratului Maximilian I, decedat în 1505.

Trebuie menționat că majoritatea studiilor occidentale vorbesc despre o origine vestică a acestuia.

La curtea lui Carol al V-lea

Dacă Maximilianus s-a născut între 1485 și 1490 în Transilvania, el a primit cu siguranță o educație umanistă foarte bună, probabil în mediile ecleziastice sau aristocratice din regiune, înainte de a părăsi estul Europei. Inteligența, cunoașterea impecabilă a limbii latine și abilitățile sale diplomatice l-au propulsat rapid la curtea de la Bruxelles, devenind secretar personal al împăratului Carol al V-lea al Sfântului Imperiu Roman.

Integrarea sa în elita occidentală a fost desăvârșită prin căsătoria din 1521 cu Françoise de Haro. Această uniune l-a ajutat în carieră: socrul său, Diego de Haro, și unchiul soției sale, Christopher de Haro, erau comercianți extrem de bogați din Anvers și, cel mai important, prieteni și finanțatori direcți ai expediției lui Fernando Magellan.

Citește și:

FOTO 300 de ani de când au făcut austriecii Valea Oltului: ”Un drum de 11 ore pentru trăsuri”. Vremurile când Strasbourg se afla între Sibiu și Vâlcea

Interviul care a făcut istorie

În septembrie 1522, o navă intra în portul spaniol. Era Victoria, comandată de Juan Sebastián Elcano, aducând înapoi doar o mână de supraviețuitori din cei peste 200 de oameni care plecaseră cu Magellan.

Aici intervine Maximilianus Transylvanus. La sugestia mentorului său, Peter Martyr Vermigli, și beneficiind de accesul direct la curte și de legăturile de rudenie cu sponsorii expediției, Maximilianus este desemnat să îi intervieveze pe supraviețuitori (Elcano, Francisco Albo și Hernando de Bustamante) la Valladolid, în toamna anului 1522.

Ca un veritabil jurnalist, el adună relatările lor. Ascultă povești despre strâmtori înghețate, despre revolte pe mare, despre moartea tragică a lui Magellan în Filipine și despre bogățiile luxuriante din Insulele Moluce, notând chiar și detalii despre cum localnicii cultivau arborii de mirodenii.

El redactează rapid lucrarea „De Moluccis Insulis” (Despre Insulele Moluce) sub forma unei epistole adresate arhiepiscopului de Salzburg, Matthäus Lang von Wellenburg.

Tipărită în ianuarie 1523 la Köln, cu mult înainte ca relatarea lui Antonio Pigafetta (cronicarul oficial al expediției) să vadă lumina tiparului, cartea lui Maximilianus a devenit un bestseller european. A fost tradusă, retipărită la Paris și Roma, ducând vestea formei rotunde a pământului în toate colțurile continentului.

Citește și:

Istoria Magazinului Dumbrava. Sibienii voiau să se numească Cibinium, iar inaugurarea a întârziat aproape 2 ani. Cum s-a ajuns în aproape 50 de ani, de la 250 de angajați, la doar 4

Moștenirea lui Transylvanus

Viața sa ulterioară a stat sub semnul opulenței și al culturii. Maximilianus Transylvanus a construit un palat somptuos la Bruxelles, vizavi de biserica Sablon, lăudat de poeții vremii, și a achiziționat Castelul Bouchout.  Acel castel construit de către Maximilianus a fost denumit ”Le palais Transilvain à Bruxelles”.

Palatul a fost însă demolat în 1828, scrie istoricul A. Roersch în lucrarea ” Nouvelles indications concernant Maximilien Transsylvanus”, apărută în 1929.

”Savantul meu coleg, domnul G. Des Marez, căruia îi mulțumesc încă o dată pentru amabilitatea sa desăvârșită, mă informează că, cu ajutorul domnului Bonenfant, arhivist al hotelurilor din Bruxelles, a reușit să determine exact amplasamentul palatului lui Transsylvanus în capitala noastră.

Situat aproape vizavi de biserica Sablon, acesta ocupa pe atunci aproape tot terenul care este delimitat astăzi de strada Régence și strada Ernest Allard. Cuprindea grădini vaste care se întindeau până la traseul actual al străzii Coppens.

Reședința a trecut, în cele ce urmează, prin mâinile familiilor Solre (1639), Westerloo, Wemmel (mijlocul secolului al XVIII-lea), d’Hooghvorst (în preajma anilor 1800) și a antreprenorului Coppens. A fost demolat, în 1828, cu ocazia deschiderii străzii Coppens. Locuința vecină, care aparținea familiei Tour et Taxis, a dispărut la crearea străzii Régence.

Maximilianus Transylvanus s-a stins din viață în 1538, lăsând în urmă o familie influentă și o operă care i-a asigurat nemurirea.

 Zevenbergen – Șapte munți. Siebenbürgen – șapte cetăți

Zevenbergen, localitatea de unde și-a preluat numele, vine din cuvântul olandez zeven, șapte, deși nu se știe cu certitudine de ce, și bergen, care înseamnă „munți”. Zevenbergen este situat în nord-vestul provinciei Brabantul de Nord, lângă Breda.

Se presupune că numele localității Zevenbergen (Șapte Munți, ar suna traducerea) provine de la dealurile care formau o barieră naturală de protecție în perioada Imperiului Roman. Numărul exact al dealurilor este însă discutabil și, cel mai probabil, nu era de șapte, precizează istoricii.

Săpăturile arheologice din 1964 și 1965 au arătat că două dintre aceste dealuri existau deja în Epoca Bronzului.

De la mijlocul secolului al XIX-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea, Zevenbergen era cunoscut mai ales pentru producția de zahăr, având trei fabrici de zahăr.

Zevenbergen a fost o localitate autonomă până în 1997, când s-a unit cu Fijnaart en Heijningen, Klundert, Standdaarbuiten și Willemstad. Numele noii municipalități a fost inițial „Zevenbergen”, dar a fost schimbat în „Moerdijk” în 1998. Ca o picanterie, e de precizat că Vincent van Gogh, celebrul pictor olandez, a locuit o parte din viață aci, în Zevenbergen.

Spre desoebire de Zevenbergen, Siebenbürgen înseamnă cu totul altceva. Principalele oraşe locuite de saşii transilvăneni au fost cele şapte cetăţi („sieben Bürgen“) care au dat numele german al Transilvaniei, „Siebenbürgen“: Bistriţa (Bistritz), Braşov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Mediaş (Mediasch), Orăştie (Broos), Sibiu (Hermannstadt) şi Sighişoara (Schburg).
Denumirea de „Siebenbürgen“ a stârnit dispute aprige în rândul istoricilor. Prin „Siebenbürgen“ se înţelegea iniţial numai provincia Sibiului, însă astăzi ea denumeşte regiunea de podiş dintre Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali, într-un cuvânt, Transilvania.

Citește și:

Maghiarii l-au analizat genetic pe primul rege care ar fi vizitat Sibiu, Béla al III-lea. De ce nu facem și noi asta, cu ai noștri? ”Translatarea de la dacopatie se face dificil”